ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1371/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra cererii de revizuire cu care a fost învestită, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 86/28.01.2021, Tribunalul Teleorman – secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios administrativ Fiscal a luat act că reclamantul Sindicatul Național Telecomunicații Mobile, în numele și pentru membrul de sindicat A., a renunțat la ultimul capăt al cererii de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a respins excepțiile nulității și lipsei de obiect al primului capăt de cerere, a admis în parte acțiunea, a anulat decizia de concediere nr. x, emisă de pârâtă la 18.12.2019, a obligat pârâta la reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior sau similară, cu plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale, precum și cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, majorate, indexate și reactualizate, de la data emiterii deciziei și până la data reintegrării efective și a respins ca nefondate celelalte capete de cerere.

Împotriva acestei sentințe civile, S.C. B. S.A. a declarat apel principal, iar Sindicatul Național Telecomunicații Mobile, în numele și pentru membrul de sindicat A., apel incident.

Prin decizia civilă nr. 6682/20.12.2021, Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva acestei decizii civile, S.C. B. S.A. a formulat cerere de revizuire, solicitând anularea ei și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată instanței de apel.

În motivare, revizuenta a susținut că decizia atacată încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziilor civile nr. 726/12.02.2021, nr. 2200/16.04.2021, nr. 2614/10.05.2021, nr. 4601/01.10.2021 și nr. 4858/11.10.2021, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Astfel, a arătat că în cauză nu se putea reține lipsa unei cauze reale și serioase pentru concedierea intimatului, în condițiile în care prin hotărârile sus-menționate s-a stabilit, în mod definitiv, că desființarea departamentului din care acesta a făcut parte s-a întemeiat pe o cauză reală și serioasă și că nu avea obligația de a-l reîncadra pe un post similar.

La 23.03.2022 intimatul A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea revizuirii, în principal, ca inadmisibilă, pentru neîntrunirea cerinței triplei identități, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

La termenul de astăzi, revizuenta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului A., asupra căreia, în baza art. 248 alin. (1), raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, conform art. 36 C. proc. civ.

În speță, contrar afirmațiilor autoarei excepției, atât acțiunea, cât și apelul incident au fost formulate de Sindicatul Național Telecomunicații Mobile nu în nume propriu, ci în numele și pentru membrul de sindicat A.. De asemenea, în dispozitivele hotărârilor pronunțate de instanțele devolutive figurează, în calitate de parte, Sindicatul Național Telecomunicații Mobile, în numele și pentru membrul de sindicat A., așa încât ele produc efecte față de membrul de sindicat indicat, în calitate de titular al raportului juridic dedus judecății, iar nu față de Sindicatul Național Telecomunicații Mobile.

Cum raportul juridic dedus judecății derivă din contractul individual de muncă al membrului de sindicat A., rezultă că acesta are calitate procesuală în sensul art. 36 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, excepția lipsei calității procesuale pasive urmează să fie respinsă.

În continuare, examinând cererea de revizuire prin prisma motivului invocat, Înalta Curte reține următoarele:

Pe calea revizuirii, autoarea căii de atac a invocat incidența ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că decizia atacată încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al unor decizii, pronunțate în cadrul unor litigii purtate între S.C. B. S.A. și Sindicatul Național Telecomunicații Mobile.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De asemenea, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat."

Astfel, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, aplicabilă în cauză față de data începerii procesului (23.12.2019), se poate obține retractarea unei hotărâri judecătorești atât pentru încălcarea efectului negativ, cât și a celui pozitiv al autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima, consacrată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și ea presupune tripla identitate (de părți, obiect și cauză); a doua, prevăzută de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., operează când acest efect al hotărârii se manifestă pozitiv și reflectă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre aceleași părți, care nu mai pot fi contrazise și care se impun într-un alt proces aflat în legătură cu cel anterior.

Prin urmare, Înalta Curte impune părților concluzia că întrunirea cerinței identității de părți este o cerință necesară în cazul invocării ambelor efecte ale autorității de lucru judecat.

Această concluzie decurge inclusiv din principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești consacrat de art. 435 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora", precum și din considerentele deciziei nr. 18/2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că "principiul relativității hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât și al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părțile în proces (și succesorii acestora), fundamentul și justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea și dreptul la apărare" (paragraful 95).

În speță, deciziile civile nr. 726/12.02.2021, nr. 2200/16.04.2021, nr. 2614/10.05.2021, nr. 4601/01.10.2021 și nr. 4858/11.10.2021 ale Curții de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a căror autoritate de lucru judecat a fost invocată, nu au fost pronunțate în procese în care intimatul A. să fi avut calitatea de parte, pentru a putea fi opuse cu acest titlu, ca fiind potrivnice deciziei a cărei revizuire se solicită. Dimpotrivă, în litigiile în care au fost pronunțate hotărârile enunțate anterior au fost deduse judecății raporturi juridice de muncă existente între revizuentă și alți salariați, chiar dacă aceștia au fost reprezentați tot de Sindicatul Național Telecomunicații Mobile.

Împrejurarea că părțile din litigii și hotărâri pronunțate în cauze distincte au fost reprezentate de același sindicat, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, nu este de natură să conducă la concluzia că aceste dosare au avut aceleași părți, cu atât mai mult cu cât efectele hotărârilor se răsfrâng numai asupra părților, aspect ce rezultă și din prevederile art. 28 alin. (2) teza finală din aceeași lege, potrivit cărora "Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală, dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres".

În acest context, nefiind invocată încălcarea unei hotărâri judecătorești definitive care să fi tranșat o chestiune litigioasă în legătură cu raportul juridic de muncă existent între revizuentă și intimatul A., Înalta Curte constată că în cauză cerința identității de părți nu este întrunită.

Prin fundamentarea demersului său judiciar pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoarea căii de atac își manifestă, în realitate, nemulțumirea față de practica neunitară a Curții de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în ceea ce privește aspectele sesizate în revizuire, care, însă, în considerarea principiului securității juridice și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, nu poate fi desființată în calea extraordinară de atac de retractare.

În aceste condiții, nefiind incident motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, pentru rațiunile înfățișate anterior, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului A..

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 6682/20.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2022.