ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1370/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursurilor de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal la data de 03.02.2021, creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L.

Prin sentința nr. 257/26.05.2021, Tribunalul Bacău – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a admis cererea și, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva S.C. A. S.R.L., luând apoi și primele măsuri dintre cele reglementate de lege.

Împotriva acestei sentințe, S.C. A. S.R.L. a declarat apel, în cadrul căruia a solicitat suspendarea executării sentinței apelate până la soluționarea căii de atac exercitate dar și repunerea în termenul pentru declararea apelului.

Prin decizia nr. 295/08.10.2021, Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel, a anulat ca tardiv apelul, a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinței apelate și a dispus restituirea către apelantă a cauțiunii consemnată pentru soluționarea cererii de suspendare.

Împotriva acestei decizii, B. S.A. și S.C. A. S.R.L. – reprezentată prin administrator C., au declarat recurs, prin care au solicitat casarea ei.

Deși fiecare recurente a depus câte un memoriu de recurs, criticile lor sunt, în esență, identice, așa încât expunerea lor va fi comună pentru ambele recursuri.

Astfel, după prezentarea situației de fapt privind înființarea, organizarea și funcționarea societății A. S.R.L., precum și a evenimentelor premergătoare înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței de către intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, recurentele au susținut că cererea creditoarei a fost prematur formulată, în condițiile în care termenul pentru contestarea titlului executoriu de care această intimată s-a prevalat în cursul procesului nu expirase.

Mai mult, au afirmat că în cauză S.C. A. S.RL. nu a fost citată legal în primă instanță, întrucât actele de procedură au fost transmise la sediul indicat de creditoare, care cunoștea faptul că societatea recurentă avea un alt sediu pentru comunicarea corespondenței, indicat, de altfel, creditoarei în cursul inspecției fiscale pe care a desfășurat-o.

În continuare, autoarele căii de atac au susținut că citarea societății debitoare prin afișare la sediul Primăriei Slănic Moldova s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 154 și ale art. 167 C. proc. civ., întrucât intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău nu a făcut dovada efectuării tuturor demersurilor pentru aflarea sediului debitoarei, cunoștea atât adresa de corespondență a S.C. A. S.R.L., cât și pe cea a reprezentantului său legal și citarea prin publicitate nu s-a realizat prin cele trei modalități prevăzute de ultimul text de lege indicat.

Au mai precizat că societatea debitoare a luat cunoștință de cererea creditoarei, dar și de deschiderea procedurii insolvenței numai după pronunțarea sentinței de către judecătorul-sindic și comunicarea notificării emise în acest sens de administratorul judiciar.

Din această perspectivă, recurentele au apreciat că în cauză au fost încălcate atât prevederile art. 22 C. proc. civ., cât și dreptul la apărare și că soluționarea apelului s-a realizat fără să se țină cont de motivele expuse mai sus, care, în opinia sa, impuneau admiterea cererii de repunere în termenul de apel și, pe cale de consecință, și a căii de atac devolutive.

Au mai susținut că și comunicarea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței s-a efectuat în mod nelegal, în măsura în care la data emiterii actului jurisdicțional, S.C. A. S.R.L. avea sediul în București.

Față de toate aspectele sesizate mai sus, recurentele au apreciat că instanța de prim control judiciar a încălcat și principiul rolului activ al judecătorului.

De asemenea, au afirmat că hotărârea primei instanțe s-a dat cu încălcarea prevederilor art. 167 alin. (3) C. proc. civ., întrucât, în opinia lor, adițional citării prin publicitate se impunea și numirea unui curator special pentru reprezentarea intereselor debitoarei.

Potrivit autoarelor căii de atac, citarea prin publicitate, i-a produs recurentei S.C. A. S.R.L. o vătămare ce nu putea fi înlăturată decât prin anularea sentinței de deschidere a procedurii insolvenței.

Totodată, au arătat că instanța de apel nu a analizat niciuna dintre dispozițiile legale anterior menționate, în condițiile în care obținerea, cu rea-credință, a citării prin publicitate a debitoarei constituie abatere judiciară, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. c) C. proc. civ., actele îndeplinite ulterior citării fiind anulabile.

Din această perspectivă, au apreciat că în cauză este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că hotărârile instanțelor de fond sunt lovite de nulitate atât pentru nelegala citare a debitoarei, cât și pentru încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor legale sus-indicate.

Recurentele au arătat că la pronunțarea deciziei recurate nu s-a ținut cont că în prima etapă procesuală au fost încălcate principiile contradictorialității, nemijlocirii și disponibilității, dar și dreptul debitoarei la apărare.

În continuare, recurentele au prezentat aspecte privind lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței care a stat la baza deschiderii procedurii insolvenței, sens în care au invocat jurisprudența Curții de Justiției a Uniunii Europene.

Au mai afirmat că instanțele de fond nu au reținut la soluționarea cauzei nici înscrisurile depuse la dosar pentru a face dovada dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată.

Intimatele nu au formulat întâmpinare.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, pe care, analizând-o cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., o va admite, în considerarea următoarelor argumente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

În speță, autoarele căii de atac au declarat recurs împotriva deciziei nr. 295/08.10.2021, prin care Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea S.C. A. S.R.L. de repunere în termenul de apel și a anulat ca tardiv apelul declarat de aceasta împotriva sentinței de deschidere a procedurii generale a insolvenței împotriva ei.

Prin urmare, recursul de față este îndreptat împotriva unei decizii pronunțate în apel, în materia procedurii insolvenței.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(…) Nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în forma aplicabilă la data declanșării procesului, "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Din coroborarea dispozițiilor legale sus-evocate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că decizia pronunțată în apelul exercitat împotriva sentinței nr. 257/26.05.2021 a Tribunalului Bacău – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal este definitivă încă de la data pronunțării și că împotriva ei autoarele căii de atac nu au deschisă calea recursului.

Cum decizia recurată se încadrează în categoria hotărârilor excluse de legiuitor de la controlul de legalitate realizat prin recurs, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurentele S.C. A. S.R.L., prin administrator C. și B. S.A. împotriva deciziei nr. 295/08.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2022.