ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1138/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Deliberând asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 24.12.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța, în contradictoriu cu pârâta A., a formulat acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 16/26.11.2019, pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lângă Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța, în dosarul nr. x/2017, solicitând anularea acesteia și menținerea cauzei spre rejudecare, pronunțând o hotărâre de respingere în tot a pretențiilor reclamate prin capetele de cerere 1.3, 1.2, II. l și III.1 din acțiunea arbitrală, în sensul respingerii pretențiilor reclamantei în sumă de 21.233.848,80 RON, cu titlu de debit principal rezultat din admiterea în parte a pretențiilor din petitele 1.1 și 1.2, a sumei de 366.553,26 RON, cu titlu de daune moratorii solicitate prin capătul de cerere III. 1 și a dobânzilor contractuale solicitate prin capătul de cerere II.1, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/06.01.2020, reclamanta A. a formulat acțiune în anulare prin care a solicitat:

I. anularea parțială a încheierii din data de 16.09.2019 cu privire la soluția dată excepției de decădere invocată de către reclamantă;

II. anularea parțială a sentinței arbitrale nr. 16/26.11.2019 cu privire soluția dată capetelor de cerere 1.1 si 11.1 și, pe fond:

a) Obligarea pârâtei la plata restului de preț conform facturilor: x, reprezentat de costurile aferente timpului de staționare și costuri aferente extinderii de timp în valoare de 55.293.806,10 RON, inclusiv TVA.

b) Obligarea pârâtei la dobânzii contractuale, calculată conform Sub-clauzei 14.8 până la și incluzând data de 02.06.2019, pentru neîndeplinirea de către Beneficiar a obligației de plata a restului de preț de 55.289.806,10 RON, conform facturilor emise, în valoare de 13.200.849,00 RON, și în continuare dobânda contractuală până la data plații efective.

III. anularea parțială a sentinței arbitrale nr. 16/26.11.2019 cu privire soluția data capetelor de cerere I.3 și II.3 și pe fond:

a) Obligarea pârâtei la plata restului de preț în cuantum de 20.368.001,52 RON, reprezentând diferența dintre prețul unitar de 30.680,22 RON și cel de 902,44 RON plătit de către pârâta, pentru 684 elemente de beton demontate de sub nivelul apei în anii 2013 și 2015;

b) Obligarea pârâtei la dobânzii contractuale, calculate conform Sub-clauzei 14.8, în raport de scadența facturii x/05.11.2015, și în continuare până la data plații efective;

IV. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor arbitrale calculate corespunzător admiterii în parte a cererii de arbitraj;

V. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acțiunii în anulare.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/02.05.2019, reclamantul B. a chemat în judecată pârâții A. și Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța, solicitând instanței:

I. Desființarea următoarelor măsuri dispuse de tribunalul arbitral:

II. Modificarea măsurilor în sensul acordării în integralitate a onorariului de expert, în cuantum de 30.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua plății, cu obligarea pârâților la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă conform art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011.

Pârâta Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" - S.A. Constanța a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii în anulare ca: inadmisibilă, exercitată de o persoană fără calitate procesuală activă, prematură, tardiv formulată, și nefondată.

În subsidiar, în ipoteza în care instanța de judecată ar aprecia că acțiunea în anulare este întemeiată și va anula încheierea arbitrală, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului arbitral, conform disp. art. 613 alin. (3) lit. b) C. proc. civ. 195;

Pârâtul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat următoarele: admiterea excepției necompetenței teritoriale a Curții de Apel București, în conformitate cu prevederile art. 610 C. proc. civ. și, în consecință, declinarea competenței de soluționare a cauzei către Curtea de Apel Constanța; admiterea excepției inadmisibilității acțiunii în anulare, întrucât încheierea din 04.02.2019 nu poate fi atacată separat cu acțiune în anulare, conform prevederilor art. 594 alin. (1) C. proc. civ., admiterea excepției prematurității acțiunii în anulare; respingerea acțiunii în anulare, pe fond, ca fiind neîntemeiată; obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

Prin sentința civilă nr. 697/29.10.2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și a declinat cauza, spre competentă soluționare, Curții de Apel Constanța.

La termenul de judecată din data de 15.07.2020, instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarelor nr. x/2019 și nr. y/2020 la dosarul nr. x/2019, acesta fiind primul dosar înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, urmând ca ele să fie soluționate împreună având în vedere că cererile au același obiect, respectiv acțiune în anulare, precum și că vizează aceeași hotărâre arbitrală.

La același termen, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Î.C.C.J. în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4/2020 din 12 august 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a respins, ca nefondate, acțiunile în anulare ce fac obiectul dosarului nr. x/2019 și al dosarului conex nr. x/2020; a respins, ca nefondate, excepția inadmisibilității, cea a prematurității și cea a tardivității formulării acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului conex nr. x/2019, și a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare ce face obiectul dosarului conex nr. x/2019; în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ. și al art. 453 alin. (1) C. proc. civ., a obligat reclamanta din dosarul nr. x/2019, Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța, la plata către pârâta din acest dosar, A.,a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocațial redus), respectiv, a obligat reclamanta din dosarul conex nr. x/2020, A., la plata către pârâta din acest dosar, Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța, a sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocațial redus); în temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ., a dispus compensarea cheltuielilor de judecată stabilite în paragraful precedent și, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., a dispus obligarea reclamantului din dosarul conex nr. x/2019, B., la plata către pârâta A. a sumei de 1.705 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocațial).

II. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen, reclamanta A. – prin A. – Sucursala Constanța, pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ "ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME" S.A. Constanța și expertul judiciar B..

Recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ "ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME" S.A., Constanța se raportează, în motivele de recurs invocate, la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.., sens în care, a relevat pe larg circumstanțele cauzei, opinând că instanța avea obligația să analizeze, prin raportare la motivele cu care a fost învestită, subsumate celor prevăzute de art. 608 C. proc. civ.., dacă dispozițiile legale imperative incidente fondului dreptului au fost sau nu corect analizate și aplicate.

În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut, în esență, următoarele:

Hotărârea recurată nu este motivată, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ.

În prealabil, solicită să se constate că, în esență, motivarea soluției pronunțate pe calea sentinței recurate lipsește.

În conținutul considerentelor nu se regăsește niciun silogism juridic prin intermediul căruia să se explice modalitatea în care, în cursul executării unui contract de achiziție publică, atribuit în condițiile O.U.G. nr. 34/2006 și ale H.G. nr. 925/2006, este permisă suplimentarea prețului contractului fără acordul părților contractante, fără parcurgerea unei noi proceduri de achiziție sau a uneia de negociere directă, și nici în ce măsură sumele la care a fost obligată la plată, cu titlu de despăgubiri, intră sau nu, prin raportare la speța dedusă judecății, în sfera prevederilor art. 97 din H.G. nr. 925/2006.

În continuare, a reluat, pe larg, motivele din acțiunea în anulare și, referitor la considerentul potrivit căruia prețul contractului nu a fost determinat în contract, apreciază că acesta nu poate fi primit, deoarece, pe de o parte, potrivit dispozițiilor C. civ. în materie de vânzare, art. 1660 și urm., prețul este determinabil doar în situația în care nu a fost determinat în cuprinsul contractului, dar s-au prevăzut criteriile ulterioare de determinare, ceea ce nu este cazul în speță; pe de altă parte, în contractele de achiziție publică, regula este aceea că prețul contractului este întotdeauna determinat.

Recurenta-reclamantă a susținut că, în lipsa unei analize proprii și cu ignorarea prevederilor legale în raport cu care a fost argumentat primul motiv al acțiunii în anularea sentinței arbitrale, în mod evident, nu pot fi dezvoltate nici critici cu privire la calitatea raționamentului primei instanțe și, mai ales, la respectarea dispozițiilor legale sub imperiul cărora s-a încheiat contractul în litigiu.

Concluzionând, recurenta arată că, omițând să realizeze o analiză particularizată la speță, mai ales că hotărârea a fost comunicată părților la un an de la data pronunțării, curtea de apel a pronunțat o hotărâre judecătorească prin care nu a prezentat în mod transparent argumentele pe care le-a avut în vedere în fundamentarea soluției de respingere, în acest mod fiind vătămat dreptul său la apărare și punând instanța de recurs în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar. Această neregularitate de conținut produce în mod evident o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, iar, prin raportare la dispozițiile art. 497 C. proc. civ.., la retrimiterea cauzei spre rejudecare, dată la care părții să-i poată fi analizată cauza prin raportare la motivele de fapt și de drept sub care a înțeles să-și motiveze cererea.

În fine, sub un ultim aspect, susține că respingerea tuturor argumentelor de admitere a acțiunii în anulare pe motiv că acestea privesc fondul cauzei, nu reprezintă o motivare, ci o sustragere a instanței de la obligația ce-i incumbă, de a analiza cererea prin raportare la toate textele legale incidente, mai ales că acestea priveau instituții de drept diferite.

Printr-un alt motiv de recurs invocat, recurenta-reclamantă a susținut că prin hotărârea pronunțată nu au fost analizate toate motivele în anulare cu care a fost învestită instanța, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, dacă cel puțin în aparență instanța a analizat motivul în anulare relativ la încălcarea de către Tribunalul Arbitral a prevederilor art. 2 alin. (2), art. 25 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (2), art. 97 din H.G. nr. 925/2006, în privința celui de-al doilea motiv, cel al încălcării dispozițiilor art. 1269 C. civ., se observă că acesta a fost lăsat nesoluționat, nicio referire la existența acestuia nefiind efectuată în cuprinsul hotărârii recurate.

În fine, în privința motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă solicită ca, în măsura în care Înalta Curte va aprecia că hotărârea atacată îndeplinește exigențele motivării și că prin aceasta au fost analizate toate motivele aduse în susținerea nelegalității sentinței arbitrale, să se constate că, prin modul de soluționare, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2), art. 25 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (2), art. 97 din H.G. nr. 925/2006, având în vedere motivele expuse pe larg în cadrul primului motiv de recurs.

Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, iar, în temeiul art. 497 C. proc. civ.., trimiterea cauzei spre rejudecarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale nr. 16/26.11.2019 pronunțată de către Curtea de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lângă Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța, în dosarul nr. x/2017.

Recurenta-pârâtă A.., Olanda – prin A. – SUCURSALA CONSTANȚA se raportează în motivele de recurs invocate la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ.., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată Curții de Apel Constanța, cu obligarea intimatei C.N.A.P.M. la plata cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauză, sens în care, a invocat, în esență, următoarele motive:

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., solicită casarea sentinței civile nr. 4/2020 cu privire la nesoluționarea și, respectiv, nemotivarea de către instanța de judecată a motivului de anulare relativ la capetele I.3 și III.2 din cererea de arbitrare.

Astfel, sentința recurată este nelegală din perspectiva motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. și se impune a fi casată, întrucât a fost încălcat principiul disponibilității, reglementat de prevederile art. 9 C. proc. civ., precum și prevederile art. 22 alin. (6) C. proc. civ.., nefiind respectate cele două principii fundamentale, instanța de judecată încălcând și prevederile art. 20 C. proc. civ., ceea ce atrage nulitatea hoărârii recurate.

De asemenea, recurenta-pârâtă a mai susținut că sentința recuată este nelegală și din perspectiva motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază).

În mod evident, din conținutul hotărârii lipsesc cu desăvârșire motivele de fapt și de drept pentru care instanța a respins în totalitate acțiunea în anulare, în contextul în care nu a motivat soluția de respingere raportat la motivul de anulare care viza modificarea de către Tribunalul Arbitral a prețului pentru lucrările efectuate sub nivelul apei, deși acest preț fusese stabilit prin contract.

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., solicită casarea sentinței civile nr. 4/2020 cu privire la modul de soluționare a motivului de anulare relativ la capetele I.1 și II.1 din cererea de arbitrare, susținând că sentința atacată este nelegală din perspectiva motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind încălcate prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. civ.. și art. 22 alin. (4) C. proc. civ. De asemenea, sentința recurată este nelegală și din perspectiva motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază).

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 6 și art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicită casarea sentinței civile nr. 4/2020 cu privire la modul de soluționare a motivului de anulare relativ la capetele I.1 și II.1 din cererea de arbitrare.

Astfel, arată, în esență, că în cadrul acestui motiv de anulare problemele de drept ce se impuneau a fi clarificate de către instanța învestită cu acțiunea în anulare vizau aspecte fundamental diferite, respectiv dacă C.N.A.P.M. putea să solicite suplimentar față de întâmpinare anularea hotărârilor inginerului.

Sentința recurată nu este motivată și, prin aceasta, au fost încălcate prevederile art. 7, art. 20 și art. 22 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., solicită casarea sentinței civile nr. 4/2020 cu privire la modul de soluționare a motivului de anulare relativ la capetele I.1 și II.1 din cererea de arbitrare.

În concret, instanța nu s-a pronunțat asupra criticii relative la imprescriptibilitatea C.N.A.P.M. de a solicita nulitatea hotărârilor inginerului, în contextul în care nulitatea acestor acte a fost invocată, pe cale de excepție, la 5 ani de la data la care au fost emise cele două hotărâri de către inginer.

În fine, în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., recurenta-pârâtă solicită casarea sentinței civile nr. 4/2020 cu privire la modul de soluționare a motivului de anulare relativ la "modificarea de către Tribunalul Arbitral a contractului de achiziție publică într-o manieră neprevăzută de lege prin invalidarea subclauzei 1.9. și calificarea pretențiilor solicitate prin pct. I.1 ca daune interese contractuale".

Recurenta-pârâtă susține că principiul contradictorialității și dreptul la apărare au devenit în cauza de față simple iluzii pentru aceasta, care a aflat cu prilejul pronunțării hotărârii arbitrale că, deși a fost obligată conform prevederilor subclauzei 14.7 să emită facturi pentru costurile stabilite de inginer cu titlu de preț, plătind către bugetul de stat cu titlu de TVA suma de 9.918.938,60 RON pentru sume neîncasate, acestea sunt, de fapt, daune interese contractuale.

Concluzionând, față de considerentele expuse, recurenta-pârâtă A.., Olanda – prin A. – Sucursala Constanța susține că hotărârea recurată este nemotivată sau motivată superficial cu privire la modul în care s-a recalificat de către Tribunalul Arbitral obiectul cererii de chemare în judecată și cu privire la modul în care s-au recalificat costurile reglementate de subclauza 1.9 din preț în daune-interese contractuale, recalificare care a determinat invaliditatea acestei subclauze.

Recurentul B. se raportează în motivele de recurs invocate la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței, respectiv cu privire la respingerea ca nefondată a acțiunii în anulare care face obiectul dosarului conex nr. x/2019, precum și obligarea sa la plata către pârâta A. a sumei de 1.705 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și, reținând cauza spre rejudecare, admiterea cererilor sale, după cum urmează: admiterea acțiunii în anulare a încheierii din 4 februarie 2019, pronuntate în București, la sediul Curții de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, de Curtea de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lângă Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța în cadrul dosarului x/2017, prin care solicită ca, în urma administrării probelor, să dispună desființarea următoarelor măsuri dispuse de tribunalul arbitral: măsura anulării raportului de expertiză contabilă; "aprecierea" că expertului contabil nu i se cuvine onorariul stabilit; repartizarea către noul expert desemnat a sumelor deja plătite cu titlu de onorariu expertului desemnat și modificarea măsurilor, în sensul acordării recurentului B. a onorariului de expert, integral, în cuantum de 30.000 euro, la cursul BNR din ziua plății, cu obligarea părților la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă conform art. 3 alin. (2

1

) din O.G. nr. 13/2011, precum și cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în fond și recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, a arătat, în sinteză, următoarele:

Primul motiv de casare este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru că instanța a încălcat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. și nu a analizat deloc motivul invocat raportat la încălcarea bunelor moravuri, deși, susține recurentul, era esențial în stabilirea corectă a situației de fapt, utilizarea imorală a raportului anulat și analizarea motivului de anulare prevăzut de art. 608 lit. h) C. proc. civ.

Cel de-al doilea motiv de casare este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., considerând că judecătorul fondului nu a reușit să clarifice motivarea; dimpotrivă, aceasta este contradictorie în argumente (fie a semnat, dar a dat indicii de părtinire, fie nu a semnat, dar a dat indicii de părtinire, fără să fie precizată partea avantajată și modul de părtinire), fie din cauza unor elemente străine de actul întocmit s-ar fi ridicat dubii asupra imparțialității, fără a se ști care au fost elementele străine.

În fine, prin cel de-al treilea motiv de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., recurentul B. a susținut că normele de drept material care au fost încălcate de instanța de fond sunt cele prevăzute la art. 332 și art. 333 C. proc. civ..; consideră că, deși aceste norme sunt de procedură, în contextul analizării de către Curtea de Apel a aplicării acestora de către Tribunalul Arbitral, acestea devin norme de drept material.

Pentru toate aceste motive, consideră că recursul său este întemeiat și solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, reținând cauza spre rejudecare, și admiterea cererilor sale, conform motivelor expuse în acțiunea în anulare, redate, în continuarea recursului.

Apărările formulate în cauză

La dosar au fost depuse întâmpinări formulate de către recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ "ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME" S.A. Constanța, atât cu privire la recursul declarat de recurenta-pârâtă (înregistrată la data de 27 octombrie 2021- dosar), cât și cu privire la recursul declarat de recurentul B. (înregistrată la data de 1 noiembrie 2021- dosar recurs), întâmpinări prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

De asemenea, și recurenta-pârâtă A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, înregistrată la data de 01 noiembrie 2021, prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate, sub aspectul respingerii acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2019

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursurilor

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, iar prin încheierea din 20 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți.

Recurenta-reclamantă A.. Olanda– prin A. – Sucursala Constanța a formulat punct de vedere în scris referitor la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, înregistrat la data de 07.02.2022.

De asemenea, și recurentul B. a formulat punct de vedere în scris la raport, înregistrat la data de 08.02.2022, prin care a învederat faptul că își însușește concluziile din raport.

La termenul din 31 martie 2022, recursurile au fost admise în principiu, acordându-se termen de judecată, în ședință publică, la data de 12 mai 2022, cu citarea părților, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din analiza tuturor celor trei recursuri exercitate în cauză, Înalta Curte constată că s-a invocat, prin fiecare dintre acestea, nemotivarea hotărârii de către instanța de prim control judiciar, susținându-se că din conținutul hotărârii lipsesc cu desăvârșire motivele de fapt și de drept pentru care instanța a respins în totalitate acțiunea în anulare, în contextul în care nu a motivat soluția de respingere a acesteia, raportat la motivele de anulare formulate.

S-a arătat că instanța de apel a omis să realizeze o analiză particularizată la speță, prin hotărârea judecătorească pronunțată nefiind prezentate în mod transparent argumentele pe care le-a avut în vedere în fundamentarea soluției de respingere a acțiunilor în anulare. Mai mult, s-a susținut că instanța de fond nu a reușit să clarifice motivarea, aceasta fiind chiar contradictorie în argumente.

Aceste critici se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde în considerente, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea unei hotărâri este înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.

Înalta Curte reține că obligația de motivare a unei hotărâri judecătorești, conform prevederilor art. 425 din C. proc. civ. se referă la prezentarea argumentelor părților, stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raționament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluției date în cauză, elemente ce nu se regăsesc în cuprinsul hotărârii supuse recursului în prezenta cauză.

Instanța nu a expus argumente proprii în susținerea soluției pronunțate, din considerente lipsind clarificarea situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților, astfel cum au fost acestea vast dezvoltate prin acțiunile lor de anulare formulate și punctul de vedere al instanței față de fiecare motiv de anulare a hotărârii arbitrale invocat și critica relevantă și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Astfel, instanța a reprodus, de altfel, printr-o sentință vastă (pe parcursul a 91 de pagini) conținutul cererilor de anulare formulate, din dosarul nr. x/2019, nr. y/2019 și nr. 4/36/2020 și al motivelor invocate în susținerea acestora și, deși le-a reținut în expunerea rezumativă a dosarului, nu a efectuat o motivare proprie, particularizată pe fiecare motiv de anulare invocat, practic, în considerentele hotărârii neregăsindu-se motivele pentru care acestea au fost apreciate ca fiind neîntemeiate și care a fost raționamentul instanței care a condus la respingerea acțiunilor în anulare.

Instanța s-a limitat la a reda, pe larg, situația de fapt din dosar, cele invocate prin acțiunile de anulare a hotărârii arbitrale formulate, astfel cum s-a dispus conexarea acestora și, în argumentarea soluției, judecătorul cauzei a făcut referire generică la acestea, înlăturându-le, fără o motivare proprie.

Or, procedând în acest mod, instanța nu a ținut cont de finalitatea urmărită de recurenți prin inițirea demersului judiciar și, în aceste condiții, sentința recurată nu întrunește exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind cercetate toate aspectele esențiale pentru justa soluționare a cauzei, aspect care atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Mai mult decât atât, instanța are obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Or, prin nemotivarea hotărârii, recurenților li s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, revenind instanței, în rejudecare, rolul reexaminării depline a cauzei.

În rejudecare, instanța urmează să analizeze toate apărările și motivele arătate de părți, astfel cum au fost acestea invocate prin cererile de anulare formulate, și neexaminate.

În raport de faptul că se impune casarea hotărârii, reținându-se incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., analiza celorlalte critici invocate de recurenți nu va mai fi efectuată.

Pentru considerentele expuse, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei aceleiași instanțe, pentru o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. – prin A. – Sucursala Constanța, de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ "ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME" S.A. Constanța și de recurentul B. împotriva sentinței civile nr. 4/2020 din 12 august 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2022.