ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1123/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei. Hotărârea recurată

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 248 din 17 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 31 din 11.03.2021 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția a II-a civilă, intimată fiind pârâta B..

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen, reclamanta A., solicitând, în urma probelor ce vor fi administrate și în urma reanalizării întregii situații de fapt și de drept, admiterea recursului, asa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate, reținerea cauzei spre rejudecare, iar, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv, obligarea pârâtei la plata sumei totale de 190.000 euro reprezentând comisionul de 5% din valoarea tranzacției comunicate de cumpărătorul "Livezii Sulița" (3.800.000 euro), comision stabilit prin contractul de colaborare la art. 5.2. și art. 6., precum și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul dosar.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat hotărârea recurată ca nelegală și netemeinică și, în dezvoltarea motivelor de recurs invocate, a susținut, în esență, următoarele:

De la încheierea contractului de colaborare nr. x/09.09.2013 și până la prezentarea potențialului cumpărător familiei Popa, inclusiv intimatei-pârâte, C., la 29.08.2018 de către asociatul său, D., a acționat în calitate de asociați, lucru cunoscut de toată familia Popa, inclusiv, de către intimata-pârâtă B..

Conform art. 1953 C. civ., asociatul său D. a acționat în contul contractului de asociere în participațiune nr. x/03.09.2013 pentru realizarea obiectului contractului de colaborare nr. x/09.09.2013, familia Popa cunoscând încă de la încheierea contractului de colaborare calitatea recurentei de asociat cu D. și E. în derularea acestuia, situație pe care, arată recurenta, instanța de apel nu a luat-o în considerare la motivarea hotărârii și să rețină răspunderea intimatei-pârâte față de coasociatul său D. (parte necontractantă în contractul de colaborare nr. x/09.09.2013), deci, plata comisionului de 5% din contract.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că, intimata-pârâtă, nici la instanța de fond și nici la instanța de apel, nu a prezentat vreo probă în sensul că nu a cunoscut calitatea acestora de asociați, ci pur și simplu a afirmat în scris că nu a cunoscut acest lucru, iar la interogatoriul luat de instanța de fond a confirmat acest lucru, aspect pe care instanța de fond și de apel l-a luat de bun, deși recurenta a prezentat toate operațiunile întreprinse pentru a evita această situație.

Deși în apel, mai arată, a precizat modul în care a declarat calitatea de asociat la momentul încheierii contractului, instanța dă dreptate numai afirmațiilor lipsite de suport probatoriu ale intimatei-pârâte B..

Recurenta-reclamantă a mai susținut că instanța de apel, în motivarea hotărârii pronunțate, deși atestă faptul că negocierile pentru intimata-pârâtă au fost purtate de fiul acesteia, F., reține în mod greșit și total fals faptul că între F. și asociatul recurentei, D., a fost încheiat contractul de colaborare nr. x/16.01.2019, realitatea fiind aceea că asociatul său D. nu a încheiat cu fiul intimatei-pârâte F. niciun contract.

S-a mai arătat că hotărârea pronunțată s-a bazat pe contractul de intermediere nr. x/16.01.2019, întocmit numai în limba română între D. și C., în calitate de reprezentant al societății G., lucru total inexistent.

La dosarul cauzei există un contract de intermediere cu acest număr și dată, impus de F. în calitate reprezentant/administrator al numitului C., după ce acesta din urmă a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu intimata-pârâtă, scopul urmărit de F. fiind tocmai de a se îndepărta de la plata comisionului prevăzut de contractul de colaborare nr. x/09.09.2013 încheiat de mama sa. Acest contract de colaborare nr. x/16.01.2019 este încheiat între C., în calitate de reprezentant al societății G., și P.F.A. E., și nu cu D., așa cum a reținut în mod greșit instanța de apel.

Recurenta-reclamantă consideră că, dacă s-ar lua în considerare motivarea instanței de judecată, cum că C. a fost prezentat familiei Popa de către D. în calitate de reprezentant al lui C. și faptul că instanța reține acest contract de colaborare nr. x/16.01.2019 (încheiat în realitate între societatea G. și PFA E.) ca fiind determinant în hotărârea luată, rezultă că de fapt la data de 29.08.2018 cumpărătorul C. nu a fost prezentat familiei Popa de către D. în baza raporturilor contractuale cu acesta (nu exista raport contractual încheiat la data prezentării), ci în calitate de asociat al recurentei și în executarea contractului de colaborare nr. x/09.09.2013, prin aceste rețineri ale instanței, hotărârea pronunțată bazându-se pe susțineri și motivații contradictorii.

La data de 18.11.2021, recurenta-reclamantă a transmis la dosar precizări cu privire la recursul formulat, arătând că, temeiul de drept al recursului este art. 483 alin. (1) și (2) și art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., indicarea și a pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. fiind o greșeală materială de redactare.

Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepția nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.., pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 17 martie 2022, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 12 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu nulitatea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Așadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză, ori examinarea situației de fapt, intră în atribuția instanțelor devolutive.

Prin raportare la aceste considerații, Înalta Curte reține că autoarea recursului critică decizia recurată din perspectiva probatoriului administrat și a modului de interpretare a acestuia de către instanța de apel, cu referire vastă la probe și situația de fapt, critici care vizează temeinicia deciziei recurate.

Pornind la aceste considerații, se reține că, deși recurenta-reclamantă și-a întemeiat, în drept, recursul, pe prevederile pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., acesta nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul de lege invocat, și nici în vreunul din celelalte cazuri prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ..; aceasta, în condițiile în care recurenta-reclamantă reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele sesizate în cererea de chemare în judecată formulată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc decizia recurată.

Astfel, cazul de recurs prevăzut de pct. 6 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, se referă la casarea hotărârii când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Or, din dezvoltarea criticilor din recursul de față, Înalta Curte reține că acest motiv de recurs a fost invocat pur formal, recurenta-reclamantă neaducând nicio critică și nefăcând nicio referire în cuprinsul recursului la nemotivarea hotărârii ori la eventuale motive contradictorii sau numai străine de natura cauzei, în sensul textului invocat.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 248 din 17 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2022.