ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2022

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.08.2020 sub nr. de dosar x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a formulat contestație solicitând instanței anularea Raportului de evaluare nr. x/17.07.2020, întocmit de aceasta din urmă.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 761/17.05.2021, admițând excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, reținând incidența art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 raportat la domiciliul reclamantei.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Bacău, prin sentința nr. 87/2021 din 28 septembrie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, în favoarea Curții de Apel București, secția a-IX-a.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru regulator de competență.

În argumentele expuse în susținerea soluției, instanța a reținut, la rândul său, că judecătorul învestit prin declinare, a ridicat din oficiu la primul termen de judecată din 28.09.2021, excepția propriei necompetențe teritoriale, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (2), art. 131 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia în interesul legii nr. 31/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A constatat că excepția necompetenței teritoriale este întemeiată, având în vedere că, în cauză nu suntem în ipoteza sesizării unei instanțe necompetente teritorial-Curtea de Apel București, care nu și-a verificat din oficiu, la primul termen de judecată în care părțile au fost legal citate, competența teritorială exclusivă, așa cum o obligă art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

A mai reținut instanța că, în pricina de față primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe sesizate a fost 08.03.2021, legala citare fiind reținută chiar în încheierea de ședință corespunzătoare, excepția necompetenței teritoriale exclusive (consacrată de art. 10 alin. (3) teza I din Legea 554/2004, modificată) fiind ridicată de judecător abia la al doilea termen de judecată, cel din 17 mai 2021.

Conchide, Curtea de Apel Bacău, în sensul că, devine incidentă, pentru identitate de rațiune Decizia în interesul legii nr. 31/2019, pomenită, care a statuat cu caracter obligatoriu (art. 517 alin. (4) C. proc. civ.): "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."

Ca atare, reține instanța, aplicând această decizie la speță, se constată că neinvocarea în termenul legal a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea primei instanțe învestite, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Așa cum reiese din cele menționate în prezenta decizie, prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, obiectul cauzei este o acțiune în contencios administrativ formulată de o persoana fizică și că în asemenea litigii, în aplicarea art. 10 alin. (3) teza I din Legea 554/2004, modificată, competenta teritorială revine exclusiv instanței în circumscripția căreia își are domiciliul reclamanta-în speță Curții de Apel Bacău.

Însă, cum corect a reținut Curtea de Apel Bacău, în cauză, ne aflăm în ipoteza sesizării unei instanțe necompetente teritorial-Curtea de Apel București, care nu și-a verificat din oficiu, la primul termen de judecată în care părțile au fost legal citate, competența teritorială exclusivă, așa cum o obligă art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Așa cum reiese din procedura derulată în fața primei instanțe învestite că, Curtea de Apel București, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, respectiv 8 martie 20121, a încuviințat cererea formulată de către reclamantă de acordare a unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării, pentru data de 17 mai 2021, neverificând și nestabilind, din oficiu, dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

La data de 17 mai 2021, aceeași instanță, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de apel București în soluționarea prezentului litigiu și reținut cauza spre soluționare cu privire la excepție.

Potrivit dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., spre deosebire de necompetența generală a instanțelor judecătorești care poate fi invocată în orice stare a pricinii, necompetența materială și teritorială de ordine publică și cea de ordine privată pot fi invocate cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, iar, în raport de prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

În speță, excepția necompetenței teritoriale a fost invocată, din oficiu, la cel de-al doilea termen de judecată, respectiv la data de 17 mai 2021, iar nu la primul termen la care părțile au fost legal citate, și anume 8 martie 2021, când s-a dispus amânarea judecării cauzei.

Instanța învestită cu soluționarea conflictului de competență trebuie să aibă în vedere nu numai normele de competență și dispozițiile legale care stabilesc competența materială/funcțională, ci și normele de drept procesual, care atribuie competența de soluționare completului/instanței care s-a declarat competent/competentă să soluționeze cauza.

Drept urmare, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a devenit competentă să soluționeze cauza, întrucât nu a invocat incidentul procedural în termen.

Prin Decizia nr. 31/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție (Complet Recurs in Intersul Legii - RIL) a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov.

Înalta Curte a stabilit faptul că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că punerea în discuție a excepției de necompetență teritorială se face, conform art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Având în vedere considerentele arătate și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâta Agenția Națională de Integritate în favoarea Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 ianuarie 2022.