ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 73/2022

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2022

Asupra plângerii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

l. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 9 iulie 2020, Înalta Curte a respins contestația la tergiversare formulată de recurentul-reclamant A. în dosarul nr. x/2019, ca neîntemeiată. Prin aceeași încheiere s-a soluționat cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 1382 din 5 martie 2020, respectiv, Înalta Curte a respins ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 1382 din 5 martie 2020 formulată de recurentul-reclamant A. în dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea nr. 1004 din 18 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte a respins atât cererea de completare a dispozitivului încheierii pronunțate la data de 9 iulie 2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a soluționat cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 1382 din 5 martie 2020, cât și cererea de completare a dispozitivului încheierii pronunțate la data de 9 iulie 2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a soluționat contestația la tergiversarea procesului.

Contestatorul A. a formulat plângere împotriva încheierii nr. 1004 din 18 februarie 2021, înregistrată la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2021.

În motivarea căii de atac, contestatorul a suținut, în esență, că în cauză, instanța nu s-a pronunțat pe cele patru petite din cererea de completare a dispozitivului încheierii privind contestația de tergiversare a procesului.

Prin Decizia nr. 292 din 20 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul de 5 Judecători a dispus scoaterea de pe rol și trimiterea cauzei către secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru competentă soluționare.

Prin considerentele expuse în susținerea soluției, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, a reținut că în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, excepția necompetenței materiale este întemeiată având in vedere că plângerea a fost formulată împotriva unei soluții ce privește o contestație privind tergiversarea procesului. De asemenea, Înalta Curte a reținut că cererile de completare formulate în cauză sunt cereri accesorii ale aceluiași dosar având ca obiect tergiversarea procesului.

S-a mai reținut că împotriva unei încheieri prin care s-a soluționat o cerere de lămurire/completare a unei încheieri pronunțate în condițiile art. 524 alin. (3)-(5) C. proc. civ. este supusă tot căii de atac a plângerii.

Conchide instanța în sensul că, articolul 524 alin. (5) din C. proc. civ., reglementează o normă de competență materială, indicând în mod expres instanța care judecă plângerea formulată împotriva soluțiilor pronunțate în această procedură.

Astfel, în cauză se reține că s-a formulat plângere împotriva unei soluții pronunțate de către secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție iar instanța competentă material pentru a soluționa plângerea împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de completare a unei încheieri de respingere a contestației la tergiversare este secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate prin plângere, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 525 alin. (1) C. proc. civ. Inalta Curte apreciază plângerea promovată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Conform art. 525 " (1) Instanța va soluționa plângerea în termen de 10 zile de la primirea dosarului, în complet format din 3 judecători. Judecata se face fără citarea părților, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, ce trebuie motivată în termen de 5 zile de la pronunțare. (2) Dacă instanța găsește plângerea întemeiată, va dispune ca instanța care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea și stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor. (3) În toate cazurile, instanța care soluționează plângerea nu va putea da îndrumări și nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluționare a pricinii ori care să aducă atingere libertății judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluția ce trebuie dată procesului."

Din actele și lucrările dosarului, reiese că, prin încheierea nr. 1004 din 18 februarie, Înalta Curte a reținut că, în raport de dispozițiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., mai sus citate, nu există o omisiune a instanței de a se pronunța asupra cererilor formulate de recurentul-revizuent, soluțiile pronunțate asupra cererii de lămurire și asupra contestației la tergiversare, precum și considerentele pentru care aceste cereri au fost respinse, regăsindu-se în conținutul încheierilor din 09.07.2020. Prin intermediul cererii de completare a hotărârii se poate solicita exclusiv remedierea omisiunilor precizate expres de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., iar nu lămurirea unor situații sau constatarea unor fapte.

Ca atare, s-a constatat că solicitările recurentului exced cadrului procesual instituit de dispozițiile art. 444 C. proc. civ., cu care a fost învestită instanța.

Prin plângerea formulată, petentul a susținut că, în cauză, instanța nu s-a pronunțat pe cele patru petite formualte în cererea de completare a dispozitivului încheierii privind contestația de tergiversare a procesului.

Conform art. 525 " (1) Instanța va soluționa plângerea în termen de 10 zile de la primirea dosarului, în complet format din 3 judecători. Judecata se face fără citarea părților, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, ce trebuie motivată în termen de 5 zile de la pronunțare. (2) Dacă instanța găsește plângerea întemeiată, va dispune ca instanța care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea și stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor. (3) În toate cazurile, instanța care soluționează plângerea nu va putea da îndrumări și nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluționare a pricinii ori care să aducă atingere libertății judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluția ce trebuie dată procesului."

Analizând dispozițiile redate anterior rezultă că procedura specială a contestației privind tergiversarea procesului are drept premisă existența unui litigiu în curs de desfășurare, într-unul din ciclurile procesuale reglementate de lege.

În atare condiții, curtea constată că scopul procedurii contestației privind tergiversarea procesului este acela de a se lua măsurile legale pentru ca situația de tergiversare să înceteze.

Din succesiunea actelor de procedură expuse în prezenta decizie se reține că, niciunul dintre argumentele invocate de contestator nu sunt de natură să contureze o încălcare a acestei obligații de către instanța de judecată.

Nepronunțarea instanței pe cele patru petite din cererea de completare a dispozitivului nu se circumscrie vreunuia dintre cele patru situații expres și limitativ prevăzute de art. 522 alin. (2) C. proc. civ.

Mai mult decât atât, prin plângerea împotriva încheierii prin care s-a respins contestația privind tergiversarea procesului se urmărește realizarea aceluiași obiectiv, adică înlăturarea situației care a provocat amânarea, aspect care rezultă cu evidență din prevederile art. 525 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora, "dacă instanța găsește întemeiată plângerea, va dispune ca instanța care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea și subliniind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor."

Potrivit motivelor formulate prin plângerea ce formează obiectul cauzei, contestatorul nu urmărește realizarea efectului acordat de legiuitor mijlocului procedural folosit, astfel că finalitatea urmărită de către acesta nu poate fi atinsă pe calea demersului judiciar la care a apelat, pentru că se opun dispozițiile potrivit art. 525 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză, hotărârea a cărei motivare a fost întârziată a fost redactată, aceasta fiind singura măsură ce se putea dispune chiar în ipoteza în care s-ar fi admis contestația.

Nu în ultimul rând, nici la data formulării contestației nu era incident niciunul dintre cazurile în care se poate adresa contestația, conform art. 522 alin. (2) C. proc. civ., republicat, câtă vreme, contestația privind tergiversarea procesului a fost judecată la data de 11.07.2020, dată ulterioară datei motivării și semnării deciziei nr. 1382/05.03.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, la acel moment nemaiputând fi dispuse alte măsuri.

În consecință,aspecte invocate de contestator nu pot fi analizate de prezenta instanță, întrucât potrivit art. 525 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., completul învestit cu soluționarea plângerii are competențe restrânse la luarea măsurilor necesare îndeplinirii actului de procedură sau înlăturării situației care a cauzat tergiversarea, fără a putea aprecia asupra modului de soluționare a pricinii de către judecător și nici nu poate aprecia asupra altor măsuri pronunțate în cauză de acesta, măsuri care pot face obiectul doar a căilor de atac în reformare.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 525 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 1004 din 18 februarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 ianuarie 2022.