ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 65/2022

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bcurești, la data de 29.01.2019, sub numărul x/2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, din cuprinsul Notei de Constatare nr. x/11.09.2018, rezultă că pârâtul, titular al dosarului de rețea x (cota C.N.S.A.S.), a fost recrutat în calitate de colaborator pentru încadrarea informativă a unei persoane, numitul S.F. (conspirativ de urmărit "B."). A semnat Angajament, olograf, cu numele real, atribuindu-i-se numele conspirativ "A." (1989). De asemenea, în nota de constatare se precizează și faptul că domnul BICSI, tot în anul 1989, a fost urmărit pentru prevenirea, cunoașterea, stabilirea și contracararea acțiunilor cu conținut ostil. Asupra recursului de față:

1.2. Hotărârea pronunțată în cauză

Curte de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 248 din 10 iunie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și, pe cale de consecință, a constatat calitatea pârâtului A., de colaborator al Securității.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 248 din 10 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a promovat recurs pârâtul A., în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Procedura în fața instanței de recurs

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 11 octombrie 2019, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 12 ianuarie 2022, cu citarea părților, în condițiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică.

În faza procesuală a recursului, la data de 20 octombrie 2021, pentru termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2022, prin Serviciul registratură, numita C., în calitate de soție supraviețuitoare a recurentului-pârât a depus o cerere prin care solicită suspendarea cauzei, având în vedere că recurentul-pârât este decedat, sens în care a atașat Certificatul de deces nr. x din 27 noiembrie 2019.

La termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2021, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului-pârât.

III. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului,în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Amintește Înalta Curte că excepția lipsei capacității procesuale de folosință, este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință.

Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.. În cazul cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum se statuează de art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că recurentul-pârât a decedat la data de 26 noiembrie 2018, conform certificatului de deces aflat la fila 45ds recurs, astfel încât la data judecării recursului era decedat.

Prin urmare, la data judecării recursului, reclamantul este lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații în plan procesual, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

Cum acțiunea în constatare promovată de către reclamantul CNSAS este o acțiune cu un pronunțat caracter intuitu personae, iar pârâtul era deja decedat la data stabilită pentru soluționării cererii de recurs, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat raportat la art. 56 C. proc. civ., civ., Înalta Curte va admite recursul declarat și va casa, sentința recurată și va respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul A. (decedat) împotriva sentinței civile nr. 248 din 10 iunie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință invocată din oficiu.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 ianuarie 2022.