ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5982/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri și Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat instanței: • anularea pct. 3.2, alin. (3) lit. d) din Anexa la Ordinului nr. 3083 din 19 octombrie 2020 pentru aprobarea Procedurii de implementare a măsurii "Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor" din cadrul schemei de ajutor de stat instituite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar din fonduri externe nerambursabile, aferente Programului operațional Competitivitate 2014-2020, în contextul crizei provocate de COVID-19, precum și alte măsuri în domeniul fondurilor europene, emis de Ministerul Economiei, Energiei si Mediului de Afaceri; • anularea pct. 6.19 lit. a) din Anexa la Ordinul comun nr. 1060/2857/2020 pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat - Sprijin pentru IMM-uri în vederea depășirii crizei economice generate de pandemia de COVID-19 emis de Ministerul Fondurilor Europene (sub. nr. 1060/2020), respectiv de Ministerul Economiei, Energiei si Mediului de Afaceri (sub. nr. 2857/2020), cu cheltuieli de judecată. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 194 din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-au respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și excepția lipsei de interes a reclamantei. Totodată, s-a respins acțiunea formulată de reclamantă. 1.

Căile de atac exercitate în cauză Împotriva acestei sentinței au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. și pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, ambii invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 1.3.1. Reclamanta A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. În esență, a arătat că sentința este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța considerând eronat că nu este încălcat principiul ierarhiei actelor juridice, că în comunicările Comisiei se permite derogare de la acordarea ajutorului de stat (lăsată la latitudinea statelor membre) în ceea ce privește întreprinderile aflate în dificultate economică la data de 31 decembrie 2019, precum și în ceea ce privește comunicările Comisie în sensul că acestea au caracter de recomandare, nefiind obligatorii pentru statele membre, în ciuda principiului cooperării loiale între statele membre și Uniune reglementat de art. 4 din TUE. A arătat că după adoptarea O.U.G. nr. 130/2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar din fonduri externe nerambursabile, aferente Programului operațional Competitivitate 2014-2020, în contextul crizei provocate de COVID-19, a fost emis Ordinul nr. 3083/2020 al Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, act normativ care conține condiții suplimentare de eligibilitate. Ulterior, a fost emis și Ordinul comun nr. 1060/2857/2020 pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat - Sprijin pentru IMM-uri în vederea depășirii crizei economice generate de pandemia de COVID-19 emis de Ministerul Fondurilor Europene (sub. nr. 1060/2020), respectiv de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri (sub. nr. 2857/2020), prin care se adaugă la lege în sensul introducerii unor condiții suplimentare de eligibilitate. În ceea ce privește încălcarea ierarhiei actelor normative, a arătat că actele administrative a căror legalitate o critică sunt ordine de ministru, parte din categoria actelor administrative cu caracter normativ, supuse exigenței respectării principiului ierarhiei actelor normative care presupune obligativitatea conformității actelor administrative cu caracter normativ cu actele normative cu forță juridică superioară în executarea cărora se emit/adoptă. Aceste ordine de ministru nu pot să exceadă sferei de reglementare stabilită de legiuitor, în sensul adăugării la lege sau a modificării acesteia prin normele de aplicare. Cu referire la încălcarea dreptului UE, recurenta-reclamantă a arătat că societatea, deși eligibilă în cadrul Programului operațional Competitivitate 2014-2020, a devenit neeligibilă ca urmare a prevederilor actelor administrative normative emise cu încălcarea dreptul UE, drept care nu distinge după tipul de activitate (cod caen), ci impune doar ca măsurile de carantină să fi adus pagube IMM-ului și, de asemenea, impune acordarea de ajutoare și IMM-urilor aflate în dificultate la data de 31.12.2019. Contrar opiniei instanței de fond, recurenta-reclamantă a susținut că nu se pot exclude, din cadrul temporar, ajutoarele de stat pentru microîntreprinderile și întreprinderile mici aflate în dificultate financiară la 31 decembrie 2019. Însuși legiuitorul național are o politică schimbătoare, fără nicio justificare rațională, în funcție de codul CAEN al societății pentru care se acordă ajutorul de stat, cu privire la posibilitatea ca acesta să se fi găsit în dificultate economică la 31 decembrie 2019, generând astfel confuzie și tratament juridic diferit, discriminatoriu. De asemenea, făcând referire la art. 4 din TUE și la jurisprudența CJUE în cauza C-316/19, recurenta-reclamantă a considerat că este greșită reținerea instanței de fond conform căreia recomandările Comisiei nu au caracter obligatoriu. 1.3.2. Pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a declarat recurs în privința considerentelor și dispozitivului hotărârii, care privesc respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a sa cu privire la primul petit al acțiunii, precum și respingerea excepției lipsei de interes a reclamantei, cu privire la cel de-al doilea petit al acțiunii. În esență, a arătat că Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene nu este emitentul Ordinului nr. 3083/19.10.2020, unul dintre cele două ordine contestate în cauză. Prin urmare, în ceea ce privește primul petit al acțiunii, prin care reclamanta a solicitat anularea pct. 3.2 alin. (3) lit. d) din Anexa la Ordinul nr. 3083/19.10.2020, instanța de fond nu a stabilit corect cadrul procesual pasiv și a încălcat normele de drept material reprezentate de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, dar și a celor prevăzute de art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 36 C. proc. civ. Referitor la cel de-al doilea petit al acțiunii, prin care reclamanta a solicitat anularea pct. 6.19 lit. a) din Anexa la Ordinul comun nr. 1060/2857/2020 emis de Ministerul Fondurilor Europene și Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, pârâtul a apreciat că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția lipsei de interes a reclamantei. În motivare, a susținut că solicitarea reclamantei, de anulare a acestei prevederi legale nu conduce în mod automant la calificarea sa pentru aprobarea cererii de finanțare, nefiind astfel identificat un interes legitim pe care reclamanta să îl apere/justifice, prin anularea pct. 6.19 lit. a) din Anexa la Ordinul comun nr. 1060/2857/2020, dat fiind că motivele respingerii cererii sale de finanțare au fost determintate de faptul că,,(...)la data înscrierii în program a societății A. S.R.L., codul CAEN 4719 nu se regăsea în lista codurilor CAEN eligibile", codul 4719 fiind codul său CAEN, așa cum rezultă din Decizia nr. 7046/22.10.2020, emisă de Agenția pentru întreprinderi Mici și Mijlocii, Atragere de Investiții și Promovare a Exportului Cluj-Napoca - Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, aspect de altfel, confirmat și de către instanța de fond, care a făcut trimitere la dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Cluj. 1.

Apărările formulate în cauză Recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și intimatul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului au formulat întâmpinări prin care au invocat excepția nulității recursului declarat de reclamantă. Pe fondul recursului, prin ambele întâmpinări s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. 1.

Procedura de soluționare a recursurilor În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursurilor în ședință publică, la data de 24 noiembrie 2022, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs 2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimații-pârâți, constatând că recurenta-reclamantă a formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a dezvoltat argumentele pentru care a apreciat că pronunțarea hotărârii recurate a fost dată cu încălcarea prevederilor legale, referindu-se în concret la prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 4, art. 77, art. 81 alin. (1), art. 58) și la dreptul Uniunii Europene (art. 107 și 108 din TFUE, art. 4 și art. 17 alin. (1) din TUE). 2.2. Înalta Curte reține că după adoptarea O.U.G. nr. 130/2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar din fonduri externe nerambursabile, aferente Programului operațional Competitivitate 2014-2020, în contextul crizei provocate de COVID-19, precum și alte măsuri în domeniul fondurilor europene, au fost emise cele două acte administrative cu caracter normativ a căror legalitate este contestată, respectiv Ordinul nr. 1060/2857/2020 pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat - Sprijin pentru IMM-uri în vederea depășirii crizei economice generate de pandemia de COVID-19 emis de Ministerul Fondurilor Europene și Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri și Ordinul nr. 3083/2020 pentru aprobarea Procedurii de implementare a măsurii "Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor" din cadrul schemei de ajutor de stat instituite prin O.U.G. nr. 130/2020 emis de Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri. Având în vedere actele administrative contestate, raportul juridic dedus judecății și coparticiparea procesuală pasivă obligatorie a celor doi pârâți, astfel cum reiese din motivarea cererii de chemare în judecată, instanța de control judiciar reține că fiecare dintre cei doi pârâți justifică calitate procesuală pasivă în cauză. Prin urmare, Înalta Curte constatând că prima instanță în mod corect a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive, va respinge ca nefondate criticile formulate în aceste sens de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. 2.3. Din actele și lucrările dosarului, reiese că recurenta-reclamantă a depus cererea de finanțare nr. x din 22.10.2020 în vederea acordării unui grant pentru capitalul de lucru acordat IMM-urilor, cerere care a fost respinsă. De asemenea, a fost respinsă și contestația administrativă formulată. În acest context, recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ cu legalitatea deciziei prin care s-a respins cererea de finanțare nr. x din 22.10.2020, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă si asigurări sociale. Prin sentința civilă nr. 2485 din 7 octombrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă si asigurări sociale (rămasă definitivă prin decizia nr. 371 din 24 martie 2022 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal) s-a anulat decizia privind respingerea cererii de finanțare nr. x din data de 22.10.2020 și decizia de solutionare a contestației administrative formulate împotriva deciziei de respingere a cererii de finanțare. Totodată, a fost obligată pârâta să încheie cu reclamanta un contract de finanțare în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 130 din 31 iulie 2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar din fonduri externe nerambursabile, aferente Programului Operațional Competitivitate 2014 - 2020, în contextul crizei provocate de COVID-19, Ordinului de aprobare nr. 1.060/2.857/2020 a schemei de ajutor de stat - Sprijin pentru IMM-uri în vederea depășirii crizei economice generate de pandemia COVID-19 și ale Ordinului nr. 3083 din 19 octombrie 2020 pentru aprobarea Procedurii de implementare a măsurii "Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor" din cadrul schemei de ajutor de stat instituite prin O.U.G. nr. 130/2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar din fonduri externe nerambursabile, aferente Programului operațional Competitivitate 2014 - 2020, în contextul crizei provocate de COVID-19, precum și alte măsuri în domeniul fondurilor europene. În condițiile în care, prin decizia anterior menționată, s-a stabilit că recurenta-reclamantă îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de finanțare în baza art. 1 alin. (20) lit. b), art. 10 și următoarele din O.U.G. nr. 130/2020, Înalta Curte constată că aceasta nu mai justifică niciun interes pentru contestarea temeiurilor de drept care au stat la baza analizei cererii sale de finanțare și care fac obiectul prezentei cauze. Prin urmare, în raport de criticile formulate de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei în anularea pct. 3.2, alin. (3) lit. d) din Anexa la Ordinului nr. 3083 din 19 octombrie 2020 pentru aprobarea Procedurii de implementare a măsurii "Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor" și a pct. 6.19 lit. a) din Anexa la Ordinul comun nr. 1060/2857/2020 pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat - Sprijin pentru IMM-uri în vederea depășirii crizei economice generate de pandemia de COVID-19, Înalta Curte constată că sunt fondate, motiv pentru care va casa în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca lipsită de interes. 2.4. Cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., Înalta Curte constată că s-a invocat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Criticile de nelegalitate formulate vizează fondul litigiului dedus judecății, în sensul că prevederile din actele normative contestate au fost emise cu încălcarea ierarhiei actelor normative și a dreptului Uniunii Europene. Or, având în vedere că acțiunea recurentei-reclamantei este lipsită de interes, pentru considerentele prezentate anterior la pct. 2.3. din decizie, instanța de control judiciar reține că nu se mai impune analizarea pe fond a cererii de chemare în judecată și, în consecință, va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă ca nefondat. 2.5. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor, să caseze în parte sentința recurată și, în rejudecare, să respingă acțiunea ca lipsită de interes, cu menținerea soluției instanței în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților. Totodată, recursul formulat de reclamantă va fi respins ca nefondat.