ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5915/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20.07.2021 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea sentinței civile nr. 1611 din 4 mai 2017 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 154 din 2 februarie 2022, Curtea a admis excepția tardivității invocată de intimații Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Direcția Generală de Protecție Internă și Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat și a respins cererea de revizuire formluată de reclamantul A..

Împotriva acestei hotărâri, revizuentul A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a intra în cercetarea fondului sau judecata cauzei și admiterea cererii de revizuire.

Referitor la soluția de admitere a excepției tardivității revizuirii, recurentul a apreciat că motivarea instanței nu are nicio legătură cu presupusa tardivitate. A precizat că a folosit toate căile de atac, formulând cererile în interiorul termenelor procedurale, și nu a introdus cererea de revizuire după comunicare hotărârii Curții de Apel București pentru că aceasta era atacabilă cu recurs, pe care l-a și formulat. După soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra aspectelor invocate, a formulat cererea de revizuire, cu respectarea termenului legal.

În continuarea recursului, recurentul a reiterat argumentele prezentate în cuprinsul cererii de revizuire soluționate prin sentința recurată.

Intimații Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Direcția Generală de Protecție Internă și Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat au formulat, fiecare, întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimați prin întâmpinare.

Instanța de control judiciar constată că recursul revizuentului A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentului, rezultă că acesta nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în aceste motive de casare.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate [ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat] dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 [ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului].

Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac, motivele de casare fiind expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat la cele reținute, Înalta Curte constată că cererea recurentului-revizuent de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Recurentul, după cum s-a consemnat la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a-și expune interpretarea proprie cu privire la formularea cererii de revizuire (după ce i-a fost comunicată decizia pronunțată în soluționarea recursului formulat împotriva hotărârii de fond) și la a-și exprima nemulțumirea față de soluția instanței de admitere a excepției tardivității revizuirii. Restul susținerilor din recurs nu reprezintă altceva decât reproducerea acelorași argumente prezentate în cuprinsul cererii de revizuire.

Însă, nu a combătut, în niciun fel, considerentele instanței, care a expus raționamentul pentru care a constatat că revizuirea a fost formulată tardiv, și nu a dedus judecății instanței de control judiciar nicio critică de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței care a soluționat cererea de revizuire.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, arătarea incidenței unuia dintre motivele de casare prevăzute de lege sau identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, instanța de control judiciar având competența de a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd expres sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 154 din 2 februarie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.