ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3837/2021

Ședința publică din data de 23 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.07.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca instanța să aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin sentința civilă nr. 4987 din 18 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității, nelegalei sesizări și tardivității cererii, invocate de către pârât, ca fiind neîntemeiate; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat că pârâtul A. a fost "lucrător al Securității" în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva sentinței civile nr. 4987 din 18 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantului.

În motivarea recursului au fost formulate critici ce pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din noul C. proc. civ.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința atacată este temeinică și legală, prima instanță făcând o corectă aplicare a textelor legale incidente.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit Curtea de Apel București cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca instanța să aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin sentința atacată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității, nelegalei sesizări și tardivității cererii, invocate de către pârât, ca fiind neîntemeiate; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat că pârâtul A. a fost "lucrător al Securității" în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Pârâtul A. a fost angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent și a activat în cadrul Inspectoratului de Securitate Prahova, în cursul anului 1987 și în cadrul Serviciului S, în cursul anilor 1988 - 1989.

Prin nota de constatare nr. x/4.05.2017, pe baza materialului arhivistic procesat, s-a stabilit că pârâtul a întocmit mai multe note raport, între datele de 12.10.1987 - 16.08.1988, privind pe numitul B., care făcea parte dintr-un club internațional numit C., din cuprinsul cărora rezultă cu certitudine că pârâtul a interceptat corespondența acestei persoane, și a dat declarații cu privire la acesta, sub aspectul legăturilor pe care această persoană le avea cu alte persoane pasionate de limba C..

În ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța de fond a observat prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, care prevăd dreptul oricărei părți de a avea acces la informații de interes public, respectiv referitor la existența sau inexistența calității de lucrător la securitâții sau de colaborator al acesteia, a persoanelor care ocupă anumite funcții sau demnități, printre care și cea deținută de pârât de șef al Direcției Județene de Informații Dâmbovița. Prin urmare, având în vedere formularea acestui text de lege, care face vorbire de dreptul persoanei de a fi informat, momentul care prezintă relevanță este cel al formulării cererii de verificare, și nu cel al întocmirii notei de constatare. Or, având în vedere că cererea de verificare a fost formulată de numiții D. și E. la data de 27.08.2014, precum și faptul că trecerea în rezervă a pârâtului a intervenit la data de 15.12.2016, a fost respinsă excepția inadmisibilității ca fiind neîntemeiată.

Sub aspectul excepției nelegalei sesizări, curtea de apel a observat că titular al unei cereri de solicitări de informații referitoare la calitatea de lucrător sau colaborator al Securitărții poate fi orice persoană interesată, legea prevăzând în acest sens existența unui interes public. Prin urmare, nu poate fi admisă susținerea pârâtului care consideră că această cerere poate fi formulată doar de persoane care au fost cercetate sau urmărite în dosarul arhivistic, acest drept fiind prevăzut în favoarea oricărei persoane interesate. Totodată, judecătorul fondului a constatat că nu aceste două persoane au calitatea de parte care a sesizat instanța, curtea de apel fiind sesizată prin cererea introductivă de instanță de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, autoritate instituită prin lege cu aceste atribuții.

Nici excepția tardivității cererii nu este întemeiată, dat fiind că reclamantul invocă în susținerea acestei excepții faptul că de la data notificării că va face obiectul unei verificări și până la data sesizării instanței au trecum mai mult de doi ani. Prevederile art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 24/2008, invocat de către pârât în susținerea acestei excepții nu instituie un termen limită în interiorul căruia să fie sesizată instanța, nefiind aplicabil în prezenta cauză niciun text de lege care să instituie vreo decădere sub acest aspect.

În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut că, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de lucrător al Securității orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste.

În ceea ce privește prima condiție, instanța fondului a considerat că aceasta este îndeplinită având în vedere că pârâtul a fost angajat al fostei Securități, având grad de locotenent, în cadrul Inspectoratului de Securitate Prahova Serviciul 3 și Serviciul S.

Și cea de-a doua condiție este îndeplinită, din actele depuse la dosar de către reclamantă rezultând că acesta, în calitatea deținută, a desfășurat activități de supraveghere și interceptare a corespondenței numitului B., prin această activitate fiind aduse atingere dreptului la viață privată a acestei persoane, precum și dreptului la secretul corespondenței.

Este relevant a menționa și faptul că, astfel cum rezultă din nota raport întocmită de pârât la data de 12.10.1987, pârâtul este cel care a adus la cunoștința superiorilor din proprie inițiativă bănuielile sale referitoare la activitatea desfășurată de numitul B., în calitate de membru al unui club de C.. Se constată că acesta s-a sesizat cu privire la această activitate cu ocazia unei vizite făcute verișoarei sale, când, din întâmplare, a observat că pe ușa unui apartament din acel bloc de locuințe era amplasată o mică etichetă pe care scrie "C.". Prin urmare, nu va fi primită apărarea pârâtului care a invocat faptul că activitatea desfășurată a avut la bază ordine precise din partea superiorilor săi. De altfel, chiar dacă s-ar fi confirmat această susținere, existența unui ordin din partea Securității în sensul interceptării corespondenței nu este de natură a-l exonera pe pârât de răspundere, acesta cunoscând caracterul ilegal al activității pe care a desfășurat-o. Nu poate fi acceptată nici apărarea pârâtului constând în plasarea întregii responsabilități pentru încălcarea acestor drepturi asupra clasei politice de la acea vreme, pârâtul având posibilitatea, în concret, să se abțină de la săvârșirea acestor fapte, cu atât mai mult cu cât acesta a avut inițiativa demersurilor de verificare a numitului B. în lipsa unui oridin venit pe linie ierarhică. Nu au fost împărtășite nici susținerile pârâtului referitoare la lipsa vreunei acțiuni intrusive, acestea fiind contrazise de actele care se află la dosar, din care rezultă că acesta a violat secretul corespondenței persoanei observate pe o perioadă îndelungată de timp, din rapoartele efectuate rezultând că pârâtul este constient și de faptul că persoana observată avea cunoștință de faptul că îi este deschisă corespondența.

Nu au fost primite nici susținerile pârâtului referitoare la încălcarea dreptului său la protecția datelor cu caracter personal, instanța de fond considerând că pârâtul nu a făcut dovada încălcării acestui drept, având în vedere totodată și prevederile art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 677/2001 precum și ale art. 8 din aceeași lege.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile O.U.G. nr. 24/2008, atunci când a apreciat că a fost legal sesizată cu acțiunea dedusă judecății.

Înalta Curte are în vedere că, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 8 lit. a) și art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, introducerea acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității are la bază aprobarea de către Colegiul CNSAS a notei de constatare întocmite de direcția de specialitate în baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1) din același act normativ. Or, potrivit acestui text legal, verificările menționate se efectuează fie ca urmare a sesizării din oficiu a CNSAS, fie la solicitarea persoanei îndreptățite.

În speță însă, astfel cum rezultă în mod neîndoielnic din adresa nr. x/31.03.2021 emisă de intimat verificarea recurentului nu a fost efectuată în temeiul unei sesizări din oficiu, ci a fost declanșată în anul 2014 la cererea a două persoane fizice. Aceste persoane fizice nu sunt însă persoane îndreptățite în sensul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv nu au fost urmărite de Securitate în dosarele ce făceau obiectul verificării CNSAS.

Înalta Curte are în vedere și soluția de principiu adoptată pentru interpretarea prevederilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a ICCJ la data de 11 iunie 2012, potrivit căreia verificarea calității de lucrător al Securității poate fi realizată numai cu privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire a persoanei care a formulat cererea de verificare, iar nu cu privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare în temeiul dispozițiilor respective.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 4987 din 18 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa în parte sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

De asemenea, reținând că nelegala sesizare a instanței nu este o excepție procesuală, ci un aspect de fond, va menține dispozițiile sentinței în privința modului de soluționare a excepțiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 4987 din 18 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

Menține dispozițiile sentinței în privința modului de soluționare a excepțiilor.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 iunie 2021.