ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5897/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 07.12.2015, pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Academia Tehnică Militară (UM 0251 București), Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne-Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și Ministerul Afacerilor Interne-Jandarmeria Română-Inspectoratul General al Jandarmeriei,

- constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 164 din 22.10.2015, emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne;

- constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 37530 din 11.08.2015 emise de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române/Ministerul Afacerilor Interne;

- constatarea nulității absolute a Deciziei de imputare nr. 37084 din 21.07.2015 emise de Ministerul Afacerilor Interne, precum și a tuturor actelor subsecvente;

- diminuarea debitului în cuantum de 24.575,46 RON cu valoarea costurilor anilor I, II și III de studiu în cadrul Academiei Tehnice Militare, reprezentând cazarmarea, hrănirea, echipamentul și soldele, sumă care se va stabili în urma expertizei contabile ce se va efectua în cauză;

- suspendarea executării actelor administrative contestate, până la soluționarea prezentei acțiuni în anulare, potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3081 din 12 mai 2016, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 09.07.2016.

Prin încheierea din 19 septembrie 2016, precum și prin încheierea din 31 octombrie 2016, Curtea a stabilit cadrul procesual pasiv al cauzei, calitatea de pârâți revenind Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (UM 0251 București), Academiei Tehnice Militare, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne-Direcția Generală Juridică și Unității Militare 0465 București-Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei Române.

Prin încheierea din 31 octombrie 2016, instanța de fond a luat act de precizarea reclamantului, în sensul că solicită anularea parțială a Deciziei de imputare nr. 37084 din 21.07.2015 emise de Ministerul Afacerilor Interne.

Prin sentința civilă nr. 1162 din 3 aprilie 2017, Curtea a admis, în parte, acțiunea, a anulat, în parte, Hotărârea nr. 164/22.10.2015, Hotărârea nr. 37530/11.08.2015 și Decizia de imputare nr. 37084/21.07.2016, în ceea ce privește valoarea aferentă costurilor anilor de studiu I, II și III, reprezentând cheltuielile de întreținere privind cazarmarea și hrănirea, a acestora din urmă doar cu privire la masa de seară și zilele de repaus săptămânal.

A menținut, în rest, actele administrative contestate și a respins cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 420 din 29 ianuarie 2020, Înalta Curte a admis recursurile formulate de pârâții Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (UM 0251 București), Academia Tehnică Militară, Ministerul Apărării Naționale-prin Direcția pentru Relația cu Parlamentul și Asistență Juridică și Ministerul Afacerilor Interne-Direcția Generală Juridică, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În esență, instanța de control judiciar a reținut, pe de o parte, că instanța de fond nu a pus în discuția părților și a lăsat nesoluționată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, fiind întemeiate criticile formulate de acest pârât. Pe de altă parte, deși excepțiile invocate de pârâta Academia Tehnică Militară au fost puse în discuție părților și au fost respinse prin încheierea din 31 octombrie 2016, în cuprinsul încheierii nu sunt prezentate motivele care au determinat instanța să adopte această soluție.

Astfel, Înalta Curte a apreciat că aceste nereguli de ordin procedural nu pot fi înlăturate decât prin casarea hotărârii și reluarea judecății în fața primei instanțe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 12.06.2020.

Prin sentința civilă nr. 1032 din 27 octombrie 2020, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților UM 0465 București-Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei Române, Academia Tehnică Militară și Ministerul Apărării Naționale.

A admis în parte acțiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne-Direcția Generală Juridică și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.

A anulat în parte actele atacate, respectiv Hotărârea nr. 164/22.10.2015, Hotărârea nr. 37530/11.08.2015 și Decizia de imputare nr. 37084/21.07.2015, în ceea ce privește valoarea costurilor aferente cheltuielilor privind hrănirea în zilele de repaus săptămânal și masa de seară aferente anilor de studiu I, II și III, precum și în ceea ce privește cazarmarea pe anii de studiu I, II și III.

A respins în rest cererea și obligat pârâții Inspectoratul General al Jandarmeriei (UM 0251) și Ministerul Afacerilor Interne-Direcția Generală Juridică la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 675 RON fiecare.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Inspectoratul General al Jandarmeriei Române-UM 0251 și Ministerul Afacerilor Interne-prin Direcția Generală Juridică.

3.1. Recurentul-pârât Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Academiei Tehnice Militare și menținerea actelor atacate în ceea ce privește cheltuielile cu cazarmarea în perioada anilor I și III de studii și cheltuielile cu hrănirea în toată perioada anilor de studii, cu exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat recurentul că Decizia de imputare nr. 37084/21.07.2015, menținută prin Hotărârea nr. 37530/11.08.2015 a Comisiei de Soluționarea a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, cât și prin Hotărârea nr. 164/22.10.2015 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din Ministerul Afacerilor Interne, a fost emisă exclusiv în baza înscrisurilor și informațiilor transmise de Academia Tehnică Militară, aceasta fiind singura instituție în măsură să stabilească cuantumul cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, respectiv modalitatea de calcul a acestora în raport de situația efectivă a intimatului-reclamant din anii de studiu.

Astfel, este greșită soluția instanței de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Academiei Tehnice Militare, fiind necesar ca această instituție să rămână în cauză având în vedere că este singura abilitată să refacă modalitatea de calcul a cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării.

În situațiile în care este necesară recuperarea cheltuielilor privind întreținerea pe timpul școlarizării de la un cadru militar care demisionează înainte de termenul stabilit prin angajament, IGJR nu poate imputa decât acele sume calculate de către instituția de învățământ, în speță Academia Tehnică Militară, prezumându-se că acestea sunt stabilite în mod corect, IGJR neavând datele necesare și nici competența pentru efectuarea acestor calcule.

Pe fondul cauzei, referitor la cheltuielile cu cazarmarea, a precizat recurentul-pârât că, din cuprinsul Adresei nr. x/09.12.2016 emise de Academia Tehnică Militară, reiese faptul că intimatul-reclamant a fost descazarmat doar în anul II și IV de studiu.

Adeverința nr. x/03.03.2015 emisă de Asociația de proprietari bl. R1, str. x, avută în vedere de prima instanță, nu conduce la stabilirea situației locative a intimatului-reclamant, făcând referire doar la achitarea cotelor de întreținere, fără a atesta că intimatul-reclamant a locuit efectiv în imobilul respectiv.

De asemenea, declarația martorului B. nu este de natură a infirma aspectele mai sus învederate, oferind informații cu caracter general și profund subiective.

Astfel, nu pot fi identificate argumente concrete ale instanței de fond care să justifice concluzia acesteia privind descazarmarea intimatului-reclamant pe toată perioada studiilor, respectiv anii I și III. roman

Referitor la cheltuielile cu hrănirea, potrivit dispozițiilor OMApN nr. MS 96/2008 pentru aprobarea L4/1 Instrucțiuni privind hrănirea în Ministerul Apărării, dreptul la hrană nu este condiționat de situația de încazarmat sau descazarmat, intimatul-reclamant fiind alocat la hrană pe toată durata studiilor, neimpunându-se diminuarea cheltuielilor privind hrănirea.

A mai susținut recurentul că instanța nu a reținut în sarcina sa vreo vină, comisia de cercetare din cadrul IGJR stabilind cuantumul prejudiciului exclusiv în baza înscrisurilor emise de către Academia Tehnică Militară, prin care au fost precizate în concret cheltuielile pe care le-a efectuat cu ocazia școlarizării intimatului.

3.2. Recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a invocat motivul de casare prevăzut de pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, reținând cauza spre rejudecare, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Academiei Tehnice Militare și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu consecința înlăturării obligației IGJR și MAI de la plata cheltuielilor de judecată.

A susținut recurentul că instanța a interpretat greșit probele administrate și a aplicat greșit dispozițiile legale incidente cauzei, fiind eronat rezultatul analizei acesteia prin raportare la situația de fapt relevată în cauză.

Actele administrativ-jurisdicționale atacate au fost emise exclusiv în considerarea înscrisurilor și informațiilor transmise de către Academia Tehnică Militară, aceasta fiind singura instituție în măsură să stabilească cuantumul cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, respectiv modalitatea de calcul a acestora.

Este greșită soluția instanței de fond privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Academiei Tehnice Militare, fiind necesară menținerea acestei instuții în cauză având în vedere că este singura abilitată să refacă modalitatea de calcul a cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării.

La stabilirea cadrului procesual, prin scoaterea din cauză a Academiei Tehnice Militare, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că înscrisurile care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate generează o anumită situație de fapt, iar cele care au fost depuse ulterior la dosarul cauzei conduc la o situație de fapt diferită, care schimbă în totalitate cuantumul sumelor reținute în Decizia de imputare nr. 37084/21.07.2015, cuantum care nu poate fi stabilit de MAI.

În același context, în situațiile în care este necesară recuperarea cheltuielilor privind întreținerea pe timpul școlarizării de la un cadru militar care demisionează înainte de termenul stabilit prin angajament, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române nu poate imputa decât acele sume calculate de către instituția de învățământ, în speță Academia Tehnică Militară.

Așadar, IGJR și, cu atât mai puțin, MAI nu sunt în măsură a determina cu exactitate cuantumul cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării intimatului-reclamant, IGJR fiind ținut de înscrisurile primite în acest sens de la instituția de învățământ urmată, fără a putea putea interveni în niciun fel asupra acestora.

Referitor la fondul cauzei, recurentul-pârât MAI a susținut că instanța de fond a acordat valoare probantă unor înscrisuri care nu făceau dovada celor susținute de intimatul-reclamant. Pârâta Academia Tehnică Militară a depus Adresa nr. x/09.12.2016 privind tabelul nominal cu studenții decazarmați, înscris care dovedește faptul că intimatul-reclamant a fost descazarmat exclusiv în anii II și IV de studiu. Faptul că la nivelul Academiei Tehnice Militare nu au fost identificate documente cu privire la situația cazarmării/descazarmării intimatului pentru anii I și III nu poate conduce la concluzia că ar fi fost descazarmat pe toată perioada studiilor, cu atât mai mult cu cât intimatul nu a produs probe care să dovedească această susținere.

Adeverința nr. x/03.03.2015 emisă de Asociația de proprietari bl. R1, str. x nu poate valora probă în stabilirea situației locative a acestuia, din cuprinsul acesteia rezultând situația plăților cheltuielilor de întreținere.

În ceea ce privește cheltuielile cu hrănirea, conform OMApN nr. MS 96/2008 pentru aprobarea L 4/1 Instrucțiuni privind hrănirea în Ministerul Apărării dreptul la hrană nu este condiționat de situația de cazarmat/descazarmat, intimatul-reclamant fiind alocat la hrană pe toată perioada studiilor.

Mai mult, adresa Academiei Tehnice Militare în conținutul căreia a fost comunicat cuantumul cheltuielilor de școlarizare a stat la baza stabilirii în sarcina intimatului-reclamant a sumelor din decizia de imputare.

Obligarea la plata cheltuielilor de judecată se subordonează existenței unei culpe, or, cuantumul imputat intimatului-reclamant a fost stabilit exclusiv în baza înscrisurilor emise de Academia Tehnică Militară, motiv pentru care MAI nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

4.1. Intimata-pârâtă Academia Tehnică Militară "Ferdinand I" a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a recursurilor, cu privire la motivele invocate față de fondul cauzei, și menținerea hotărârii primei instanțe în ceea ce privește soluția dată asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

4.2. Recurentul-pârât Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a formulat întâmpinare față de recursul pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, solicitând admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.

4.3. Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare față de ambele recursuri, solicitând respingerea acestora, ca nefondate.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile recurenților-pârâți subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., cu argumentele invocate în apărare, precum și cu dispozițiile legale incidente în speță, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

1.1. Referitor la recursul pârâtului Inspectoratul General al Jandarmeriei, cât privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste dispoziții legale, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde, în mod evident, argumente pertinente pe care se întemeiază soluția, chiar dacă acestea îl nemulțumesc pe recurentul-pârât. De altfel, recurentul nu a adus nicio critică în ceea ce privește nemotivarea hotărârii, limitându-se la a invoca formal acest motiv de casare.

1.2. Analizând sentința de fond și din perspectiva argumentelor ambilor recurenți, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumente care sunt, în esență, aceleași, Înalta Curte apreciază că nici acest motiv de casare nu este incident în cauză.

1.2.1. Referitor la criticile recurenților vizând greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Academia Tehnică Militară, Înalta Curte constată că actele administrative atacate, Decizia de imputare nr. 37084/21.07.2015, Hotărârea nr. 37530/11.08.2015 și Hotărârea nr. 164/22.10.2015, au fost emise de Ministerul Afacerilor Interne, de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române și, respectiv, de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Calitatea procesuală pasivă, condiție de exercitare a acțiunii civile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 32 din C. proc. civ., rezultă, potrivit art. 36 din același act normativ, din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății și presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

Autoritatea publică emitentă a actului administrativ, astfel cum aceasta e definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din lege, are calitate procesuală pasivă în acțiunile prin care se solicită aplicarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Argumentele invocate de recurenți, în sensul că singura abilitată să refacă modalitatea de calcul a cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării este Academia Tehnică Militară, nu prezintă nicio relevanță sub acest aspect, calculul respectiv fiind doar o operațiune tehnico- materială prealabilă actelor administrative deduse judecății.

Prin urmare, în mod întemeiat a apreciat instanța de fond că, în cauză, Academia Tehnică Militară "Ferdinand I" nu are calitate procesuală pasivă, nefiind emitentului niciunuia dintre actele contestate.

1.2.2. Nici argumentele recurenților-pârâți vizând fondul litigiului nu sunt fondate.

Ambii recurenți susțin că instanța de fond ar fi apreciat eronat situația de fapt, în sensul că a reținut în mod greșit că intimatul-reclamant ar fi fost descazarmat și pentru anii I și III de studiu, din Adresa nr. x/09.12.2016 emisă de Academia Tehnică Militară reieșind că acesta a fost descazarmat doar pentru anii II și IV de studiu. De asemenea, Adeverința nr. x/03.03.2015 emisă de Asociația de proprietari bl. R1, str. x nu poate valora probă în stabilirea situației locative a acestuia.

Or, recursul reprezintă o cale de atac extraordinară, de reformare, ce nu are un caracter devolutiv. Așa cum se precizează explicit la art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Susținerile recurenților, privind probele administrate în fața instanței de fond și concludența sau pertinența acestora, pun în discuție interpretarea și aprecierea probelor, aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate ce nu pot forma obiect al recursului, care poate viza numai motive de nelegalitate a hotărârii.

Referitor la încălcarea dispozițiilor legale privind valoarea costurilor aferente cheltuielilor pentru hrănirea în zilele de repaus săptămânal și masa de seară, Înalta Curte apreciază că prima instanță a interpretat corect normele legale, reținând în mod justificat că, potrivit art. 2 din Instrucțiunile 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne adoptate în vederea aplicării prevederilor O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, răspunderea materială nu poate fi stabilită pentru pagube îndoielnice, ipotetice sau eventuale.

Astfel, intimatul-reclamant este ținut să răspundă pentru prejudiciul efectiv produs din culpa sa, neputându-i-se imputa contravaloarea meselor de seară și a celor din zilele de repaus săptămânal, de care nu ar fi putut beneficia.

Recurenții-pârâți nu au contestat aceste considerente ale primei instanțe, ci au făcut trimitere la dispozițiile OMApN nr. MS 96/2008 conform cărora dreptul la hrană nu este condiționat de situația de cazarmat/descazarmat, intimatul-reclamant fiind alocat la hrană pe toată perioada studiilor.

Însă, având în vedere regimul de student descazarmat, de care a beneficiat intimatul-reclamant pe timpul studiilior, prejudiciul constând în cheltuielile cu masa de seara și cu mesele din zilele de weekend nu este unul efectiv, direct, real, cert și actual, după cum dispune art. 8 din Instrucțiunile nr. 114/2013.

De altfel, art. 9 alin. (1) din Ordinul MApN nr. MS 96/2008, invocat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne, dispune că "Personalul MApN nu primește norma de hrană în următoarele situații: (...) b) studenții și elevii instituțiilor militare de învățământ pe timpul permisiilor, vacanțelor și învoirilor peste 12 ore (...)", ceea ce conduce la concluzia că norma de hrană era legată de prezența efectivă în unitatea de cazarmare. Or, regimul de descazarmare presupunea absența zilnică din unitatea de învățământ după terminarea orelor de program, până a doua zi, ca și în cazul învoirilor de peste 12 ore, sau în weekend, ca și în cazul permisiilor.

Prin urmare, alegațiile recurenților-pârâți nu sunt apte să demonstreze nelegalitatea sentinței recurate, instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile legale incidente.

În raport cu cele reținute mai sus, nu pot fi primite nici criticile recurenților vizând obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată prin hotărârea primei instanțe, prevederile art. 451-453 C. proc. civ. fiind corect aplicate.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat și, în temeiul art. 451-453 C. proc. civ., va obliga recurenții- pârâți la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimatul-reclamant A. în recurs, în cuantum de 3.000 RON, reprezentând onorariu avocațial, dovedite cu chitanța și factura depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (UM 0251 București) și de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne-Direcția Generală Juridică împotriva sentinței civile nr. 1032 din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenții-pârâți la plata sumei de 3.000 RON către intimatul-reclamant A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.