ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1581/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1581/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 16 martie 2022
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Acțiunea judiciară
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară nr. 02648 București (Academia Tehnică Militară) și Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale - Direcția Generală Juridică, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună:
- anularea deciziei administrativ-jurisdicționale nr. 94/CJI 2106/2016 și a actelor care o preced: decizia de imputare nr. A5339/08.08.2016 privind stabilirea răspunderii materiale, conform dispozițiilor art. 25 din O.G. nr. 121/1998, Hotărârea nr. A6538 din 30.09.2016 privind soluționarea contestației nr. A 5864 din data de 07.09.2016 și a Procesului-verbal de soluționare a contestației nr. A 6362 din 26.09.2016;
- recalcularea întregului debit în cuantum de 15.594,85 RON, impus prin decizia de imputare, în raport cu perioada rămasă neefectuată din contract, cât și cu metodologia privind calculul care a stat la baza stabilirii debitului de mai sus;
- suspendarea executării silite a deciziei de imputare nr. AJ339/08.08.2016 privind stabilirea răspunderii materiale până la soluționarea prezentei cauze.
Soluția de declinare
Tribunalului București, secția a II-a, prin sentința civilă nr. 205 din 16.01.2018, a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Curții Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal.
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1899 din 04.06.2019:
- a admis în parte acțiunea reclamantei;
- a anulat în parte Decizia administrativ - jurisdicțională nr. 94/CJI 2016/2016 din 02.02.2017 emisă de Comisia de jurisdicție a imputațiilor, Hotărârea nr. A6538/30.09.2016 și Decizia de imputare nr. A 5339/08.08.2016, acte emise de Academia Tehnică Militară, în ceea ce privește obligația reclamantei de plată a sumelor de bani reprezentând solda aferentă anilor de studiu I, II și III, precum și cheltuielile cu echipamentul în cuantum de 2.590,19 RON aferente anilor I, II și III de studiu.
- a menținut, în rest, actele administrative contestate.
- a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinței au declarat recurs toate părțile litigante.
4.1. Recurenta A. a solicitat casarea acesteia cu privire la punctele:
2 - referitor la cheltuielile cu echipamentul incluzând valoarea rechizitelor de birou și a celor școlare;
3 - referitor la cheltuielile cu hrana;
4 - referitor la cheltuielile de școlarizare efectuate pe timpul cursului pentru formarea cadrelor militare pentru prima funcție.
În rejudecare, recurenta a solicitat:
În principal:
- anularea Deciziei administrativ-jurisdicționale nr. 94/CJI 206/2016 din 02.02.2017 emisă de Comisia de jurisdicție a imputațiilor, Hotărârea nr. A6538/30.09.2016 și Decizia de imputare nr. A 5339/08.08.2016, acte emise de Academia Tehnica Militară;
în subsidiar:
- în cazul în care nu se impune anularea actelor anterior enunțate pentru capetele solicitate, să se dispună recalcularea sumelor prevăzute la punctele 2-4.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată cuprinde numai motive străine de natura cauzei și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
În dezvoltarea motivelor de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.
4.1.1. Cu toate că instanța de fond a reținut că, prin actele deduse judecății, în mod nelegal i-au fost imputate sumele reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu echipamentul pentru anii de studiu I-III, a omis să ia în calcul și să scadă și sumele aferente valorii rechizitelor de birou și a celor școlare care erau incluse în valoarea totală de 1.455,6 RON/an de studiu.
Recurenta precizează faptul că Academia Tehnică Militară nu deține documente justificative cu privire la predarea către aceasta a echipamentelor, a rechizitelor, a materialelor de igienă, de reparat și de întreținere. Sumele preluate din Buletinul Informativ al Armatei nu au ca fundament documente contabile pentru stabilirea unui prejudiciu cert în sarcina recurentei.
Partea susține și faptul că nu sunt aplicabile prevederile Ordinului MApN nr. 111/2011 și nici cele ale BIA nr. 2/2013, pentru că acestea sunt ulterioare perioadei de școlarizare.
4.1.2. În ceea ce privește cheltuielile cu hrana, recurenta precizează faptul că instanța de fond nu a ținut seama de împrejurarea că a fost descazarmată, motiv pentru care le-a suportat în totalitate.
În plus de aceasta, instanța nu a avut în vedere faptul că pârâta a solicitat sumele aferente anilor III și IV de studiu raportându-se la un număr de zile de școlarizare echivalent cu numărul de zile calendaristice și scăzând doar zilele de permisie, respectiv 78 de zile pentru anul III și 58 de zile pe anul IV. Recurenta opinează în sensul că ar fi trebuit luate în calcul și scăzute și zilele de sâmbătă și duminică, sărbători legale, vacante, sesiuni, etc.
4.1.3. În ceea ce privește cheltuielile de școlarizare efectuate pe timpul cursului pentru formarea cadrelor militare pentru prima funcție, recurenta arată faptul că instanța de fond în mod greșit a respins cererea sa, care să aibă în vedere prevederile contractului de studii.
4.2. Recurenta Academia Tehnică Militară "Ferdinand I" a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
4.2.1. În ceea ce privește sumele de bani reprezentând solda aferentă anilor de studii I-III, recurenta arată că sunt incidente prevederile Ordinului Ministrului Apărării nr. M 66 din 12.04.2007, în vigoare în perioada de referință, respectiv 2008-2011.
Introducerea soldei lunare (primită de reclamantă în perioada 2008-2011) în cheltuielile de întreținere și de instruire ce trebuie restituite Ministerului Apărării Naționale este reglementată de procedura elaborată la nivelul Academiei Tehnice Militare. Astfel, cheltuielile ce trebuie restituite Ministerului Apărării Naționale cuprind și alte drepturi primite de studenți. Sintagma "alte drepturi primite de studenți" din procedură (similară formulării "alte drepturi efectiv primite pe timpul școlarizării" din Contractul privind exercitarea profesiei de cadru militar în activitate înregistrat cu nr. x din 24.09.2008) reprezintă soldele primite de studenți.
În decizia de imputare înregistrată sub nr. x din 08.08.2016, la punctul 3 - evaluarea pagubei, se menționează: cheltuielile de școlarizare au fost stabilite în conformitate cu Normele de restituire de către cadrele militare din Ministerul Apărării Naționale a cheltuielilor de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării, aprobate cu Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.111 din 15.12.2011. Pentru perioada de școlarizare 2008-2011, Metodologia de calcul pentru determinarea cheltuielilor de întreținere și instruire pe timpul școlarizării cadrelor militare și studenților în perioada 1999-2011 din Academia Tehnică Militară, cod: P.O. - 02648-25.00-002 înregistrată la nr. A 4462 din 28.06.2012 stipulează faptul că aceste cheltuieli de întreținere reprezintă "cheltuielile efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea și transportul pe timpul vacanțelor, permisiilor, precum și alte drepturi primite de studenți".
Prin urmare, elementele constitutive ale cheltuielilor de întreținere și de instruire efectuate de Ministerul Apărării pe timpul școlarizării, după cum este precizat și în procedură, sunt reprezentate de cheltuieli cu: hrănirea, echiparea, cazarea, transportul, alte drepturi primite de studenți pe timpul școlarizării.
În mod particular, pentru anul universitar 2011-2012, trebuie ținut seama de faptul că la calculul cheltuielilor de întreținere și instruire pe timpul școlarizării nu au fost avute în vedere drepturile bănești primite de studenții militari, urmare a emiterii Precizărilor șefului Direcției financiar-contabile nr. A-2672 din 23.03.2012 cu privire la aplicarea unitară în Ministerul Apărării Naționale a prevederilor Normelor de restituire de către cadrele militare din Ministerul Apărării Naționale a cheltuielilor de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.111/2011. Prin urmare, solda lunară acordată în anul IV nu se regăsește în cuantumul total al cheltuielilor stabilite în sarcina reclamantei.
4.2.2. În ceea ce privește cheltuielile de echipament, recurenta arată faptul că, în temeiul normei legale enunțate, a determinat cheltuielile de întreținere și instruire pe timpul școlarizării pentru studenții școlarizați în perioada 1999-2011 prin procesul-verbal nr. A 8989 din 17.12.2012, cuantumul acestora fiind publicat în Buletinul Informativ al Armatei nr. 2 din 18.02.2013, respectiv pentru anul universitar 2011-2012 (procesul-verbal nr. A 6853 din 03.10.2012) cuantumul acestora fiind publicat în Buletinul Informativ al Armatei nr. 11 din 19.11.2012.
De asemenea, au fost elaborate Metodologia de calcul pentru determinarea cheltuielilor de întreținere și instruire pe timpul școlarizării cadrelor militare și studenților în perioada 1999-2011 din Academia Tehnică Militară, cod: P.O. - 02648-25.00-002 înregistrată la nr. A 4462 din 28.06.2012, respectiv Metodologia de calcul pentru determinarea cheltuielilor de întreținere și instruire pe timpul școlarizării cadrelor militare și studenților din Academia Tehnică Militară, cod: P.O. - 02648-25.00-001 înregistrată la nr. A 7620 din 01.11.2012.
Textul art. 1 alin. (2) din același ordin menționează faptul că stabilirea răspunderii materiale în sarcina persoanelor obligate la restituirea cheltuielilor de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării se efectuează prin grija comandanților/șefilor structurilor militare în care acestea sunt încadrate la data încetării raporturilor de serviciu, utilizând cuantumul cheltuielilor publicat în Buletinul Informativ al Armatei, potrivit prevederilor art. 2.
Astfel, comisia de cercetare administrativă a folosit cuantumul cheltuielilor publicat în Buletinul Informativ al Armatei, documentele justificative (Inventarul materialelor aflate asupra (…), Borderouri de repartiție distribuție ș.a.) având termen de păstrare limitat.
Elementele din norma de echipament sunt conforme cu cele specificate și aprobate în Anexa nr. 1 din H.G. nr. 809/1994 privind aprobarea normelor de echipare, în timp de pace, a personalului din instituțiile publice, aparținând sectorului de apărare națională, ordine publică și siguranță militară (pentru perioada anterioară anului 2011), respectiv în H.G.-S 836/2011 (pentru perioada de după 2011).
La calcularea valorii înscrise la rubrica "echipament" a fost considerată valoarea echipamentului și cazarmamentului, valoarea rechizitelor și a materialelor de spălat și igienă, reparat și întreținere distribuite pe întregul an universitar, valoare care nu depinde de zilele de prezență ale studentului.
Contravaloarea echipamentului primit de către un student în anul I (4366,8 RON) a fost împărțită pe primii trei ani de studii, rezultând o valoare de 1.455,6 RON pe fiecare an (1.212 RON valoare echipament și cazarmament, 140 RON valoare rechizite de birou și școlare și 103,6 RON valoare materiale de spălat și igienă, reparat și întreținere). Pe timpul celor 4 ani (2008-2012), recurenta-reclamantă a primit echipament complet, conform normei de echipare nr. 3 din Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 101 din 23 august 2000 pentru aprobarea L-4/3, Instrucțiuni privind echiparea și înzestrarea cu bunuri materiale specifice a personalului Ministerului Apărării Naționale în timp de pace și misiuni internaționale, în limita prevederilor bugetare anuale alocate.
Pentru anul IV de studii (2011-2012), la calcularea valorii înscrise la rubrica "echipament" au fost luate în calcul doar valorile rechizitelor și a materialelor de spălat și igienă, reparat și întreținere, conform prevederilor în vigoare. Astfel, potrivit Precizărilor șefului Direcției financiar-contabile nr. A-2672 din 23.03.2012 cu privire la aplicarea unitară în Ministerul Apărării Naționale a prevederilor Normelor de restituire de către cadrele militare din Ministerul Apărării Naționale a cheltuielilor de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.111/2011, sintagma cheltuieli de întreținere include contravaloarea articolelor de lenjerie sau echipament (altele decât uniformele militare sau echipamentul de lucru/protecție), în funcție de specificul fiecărei categorii de personal. Prin urmare, așa se justifică și valoarea mult mai mică a cheltuielilor de echipament în anul IV, acestea necuprinzând și valoarea uniformelor militare.
Recurenta precizează și faptul că materialele au fost distribuite pe întreg parcursul anului universitar, iar valoarea lor nu depinde de zilele de școlarizare ale studentului.
De asemenea, art. 21 alin. (1) din Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.S. 54/2008 pentru aprobarea "L-4/14, Instrucțiuni privind asigurarea cu echipament și materiale de resortul echipamentului pentru personalul Ministerului Apărării", prevede faptul că: echipamentul pentru studenții și elevii instituțiilor militare de învățământ, (…) se distribuie pentru folosință pe perioada școlarizării, (…) urmând ca la absolvire, la trecerea în rezervă sau la terminarea concentrării, să fie predat unității. Rezultă că studenților le este imputată uzura echipamentului în cei 4 ani de studii și nu costul acestuia.
4.3. Recurentul Ministerul Apărării Naționale a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.
Instanța de fond a analizat doar o parte din actele a căror anulare a fost cerută de reclamantă și anume Hotărârea nr. A 6538/30.09.2016, respectiv Decizia de imputare nr. A 5339/08.08.2016, acte emise de comandantul Academiei Tehnice Militare, fără să ia în considerare argumentele invocate de instituția militară în susținerea legalității Deciziei administrativ - jurisdicționale nr. 94/CJI 2106/2016, emisă de Comisia de jurisdicție a imputațiilor.
Cu privire la capătul de cerere vizând drepturile bănești încasate pe timpul școlarizării, instanța a reținut în mod greșit faptul că: "împrejurarea că legea vorbește de scopul pentru care se acordă cheltuielile în discuție, anume pentru suportarea unor cheltuieli personale, nu justifică încadrarea acestora în sfera cheltuielilor de întreținere, astfel cum în mod eronat au apreciat pârâții. Dimpotrivă, Curtea apreciază, în acord cu cele susținute de către reclamantă, că solda în discuție nu poate fi asimilată decât unui drept salarial."
Recurentul opinează în sensul că același raționament eronat a condus la motivarea admiterii petitului referitor la cheltuielile cu echipamentul, potrivit căreia "(...) Curtea constată că actele atacate sunt nelegale sub aspectul stabilirii obligației de restituire a cheltuielilor cu echipamentul în cuantum total de 2590,19 RON, aferente anilor de studiu I (166,19 RON), II (1212 RON) și III (1212 RON)."
Având în vedere că Ministerul Apărării Naționale a susținut prin întâmpinare incidența dispozițiilor legale care reglementează atât domeniul acordării drepturilor bănești cât și cel al acordării drepturilor de echipament, norme imperative omise analizei instanței de fond, hotărârea a fost pronunțată fără a cuprinde motivele pe care se întemeiază.
Mai mult, instanța a admis petitele în discuție fără a analiza apărările formulate prin întâmpinare, și, în cazul în care au fost totuși analizate, nu au fost arătate argumentele pentru care apărările instituției militare au fost înlăturate, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.
Apărările formulate în cauză
Toate părțile litigante au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursurilor părților adverse, ca nefondate, pentru apărările prezentate la filele x. În plus de aceasta, recurentul Ministerul Apărării Naționale a invocat excepția nulității recursului promovat de recurenta A., întrucât nu cuprinde veritabile critici de nelegalitate cu privire la sentința atacată.
Soluția instanței de recurs
5.1. Referitor la excepția nulității recursului
Recurentul Ministerul Apărării Naționale a invocat excepția nulității recursului promovat de recurenta A. și a susținut faptul că în memoriul de recurs nu se formulează, în concret, nicio critică față de sentința atacată. Criticile prezentate de recurentă se referă la aspecte ce țin de fondul cauzei, partea tinzând să susțină netemeinicia sentinței recurate, iar nu nelegalitatea acesteia. Or, în materia contenciosului administrativ, recursul nu este o cale de atac de devolutivă, ci o cale de atac care poate fi exercitată doar pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., sub sancțiunea nulității cererii de recurs.
Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, deoarece criticile prezentate în cadrul memoriului de recurs pot fi subsumate cazului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
5.2. Considerații generale
Așa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, recurenta A. a supus controlului instanței de contencios administrativ, legalitatea:
- Deciziei de imputare nr. A 5339 din 08.08.2016 emise de comandantul Academiei Tehnice Militare prin care a fost angajată răspunderea sa materială, stabilindu-se în sarcina acesteia obligația de plată a sumei în cuantum de 15.594,85 RON, reprezentând cheltuieli de întreținere pe timpul școlarizării, așa cum au fost stabilite prin procesul-verbal nr. A 5018 din data de 28.07.2016 încheiat în urma efectuării cercetării administrative;
- Hotărârea nr. A 6538 din 30.09.2016 prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată de parte împotriva deciziei de imputare anterior nominalizată;
- Decizia administrativ-jurisdicțională nr. 94/CJI/2106/2016 din 02.02.2017 prin care a fost respinsă plângerea formulată de parte împotriva deciziei de imputare și a hotărârii anterior arătate.
După cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, prima instanță:
- a admis în parte acțiunea reclamantei;
- a anulat în parte Decizia administrativ - jurisdicțională nr. 94/CJI 2016/2016 din 02.02.2017 emisă de Comisia de jurisdicție a imputațiilor, Hotărârea nr. A6538/30.09.2016 și Decizia de imputare nr. A 5339/08.08.2016, acte emise de Academia Tehnică Militară, în ceea ce privește obligația reclamantei de plată a sumelor de bani reprezentând solda aferentă anilor de studiu I, II și III, precum și cheltuielile cu echipamentul în cuantum de 2.590,19 RON aferente anilor I, II și III de studiu.
Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.
Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele:
5.3. Referitor la recursul reclamantei A.
5.3.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."
Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.
Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.
De asemenea, Înalta Curte constată faptul că în cadrul sentinței atacate nu se regăsesc considerente contradictorii.
În consecință, acest motiv de recurs este nefondat.
5.3.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")
5.3.2.1. Este nefondată critica recurentei referitoare la omisiunea instanței de fond de a lua în calcul și de a scădea și sumele aferente valorii rechizitelor de birou și a celor școlare care erau incluse în valoarea totală de 1.455,6 RON/an de studiu.
Conform primei instanțe, cheltuielile cu echipamentul au fost de 1455,6 RON/an universitar, pentru primii trei ani. Ca urmare a actualizării cu indicele prețului de consum total, s-a stabilit o valoare de 1461,86 RON. Pentru anul IV, valoarea echipamentului a fost de 60,74 RON, rezultând o valoare actualizată de 61,40 RON.
Potrivit centralizatorului cu valorile cheltuielilor de școlarizare pentru ofițerii studenți și studenții din instituțiile militare de învățământ la articole de resortul echipamentului și cazarmamentului, rechizitelor de birou și școlare, materialelor de birou și școlare,materialelor de spălat și igienă, reparat și întreținere întocmit de recurenta ATM, pentru anii I-III de studiu ai seriei x-2012, s-au reținut următoarele cheltuieli anuale:
- 1212 RON - cheltuieli de echipament și cazarmament;
- 140 RON - rechizite de birou și școlare;
- 103,6 RON - materiale de spălat și igienă, reparat și întreținere
Total: 1455,6 RON/an
Pentru anul IV - 0 cheltuieli.
Contrar celor susținute de recurentă, la calculul cheltuielilor cu echipamentul, prima instanță a avut în vedere poziția părții, precum și recunoașterea parțială a acesteia cu privire la articolele primite.
5.3.2.2. Este nefondată critica recurentei referitoare la cuantumul cheltuielilor cu hrana.
Recurenta susține faptul că suma de 5.226 RON aferentă anului III de studiu și suma de 5.096 RON aferentă anului IV îi sunt imputate nelegal, având în vedere faptul că în perioadele 2010-2011 și 2011-2012 a fost descazarmată și nu a mai beneficiat de masa de seară și în zilele de sâmbătă și duminică. În plus de aceasta, partea susține că emitentul deciziei de imputare trebuia să scadă din cuantumul acestora perioadele de vacanțe, sesiuni, zilele de sâmbătă și duminică, sărbători legale, etc.
În acord cu prima instanță, Înalta Curte reține faptul că acordarea hranei este un drept al studentului unității militare de învățământ și, în același timp, o obligație a recurentei ATM, sens în care recurenta A. a fost alocată la norma de hrană fără să aibă nicio importanță împrejurarea că aceasta a refuzat să beneficieze de cele trei mese în perioada în care a fost descazarmată, cu singura excepție a permisiilor, vacanțelor și învoirilor de peste 12 ore.
În ceea ce privește calculul cheltuielilor cu hrana, din documentația existentă la dosar rezultă faptul că în cuprinsul acestora nu au fost incluse și perioadele în care recurenta a beneficiat de permisii, vacanțe și învoiri de peste 12 ore pe timpul școlarizării.
Instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentei potrivit căreia valoarea cheltuielilor cu hrana nu ar fi trebuit să fie stabilită la data de 01.07.2016, ci la valoarea existentă în anii de școlarizare.
Conform prevederilor art. 50 din O.U.G. nr. 121/1998: "Evaluarea pagubelor se face, potrivit dispozițiilor legale, la data constatării acestora."
În aplicarea normei anterior citate, data constatării pagubei a fost data de 01.07.2016 când recurenta a fost trecută în rezervă, prin demisie. Ca atare, aceasta este data de referință pentru calculul valorii prejudiciului ce trebuie recuperat.
5.3.2.3. Este nefondată critica recurentei referitoare la cheltuielile de școlarizare efectuate pe timpul cursului pentru formarea cadrelor militare pentru prima funcție .
Recurenta arată faptul că instanța de fond în mod greșit a respins cererea sa, fără să aibă în vedere prevederile contractului de studii. Prin urmare, suma de 2351,45 RON, calculată pentru perioada 03.09 - 26.11.2012, i-a fost imputată nelegal, deoarece recurentei-pârâte îi revenea obligația contractuală de numire în prima funcție.
Instanța de control judiciar reține faptul că, potrivit Cap. II pct. 3 din Contractul nr. x/24.09.2008 privind exercitarea profesiei de cadrul militar în activitate, obligația contractuală de numire în prima funcție a fost asumată de Ministerul Apărării, iar nu de Academia Tehnică Militară.
Mai mult decât atât, în mod justificat instanța de fond a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 37/2002 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea absolvenților promoțiilor 2012 ale instituțiilor de formare profesională inițială din sistemul de apărare națională, conform cărora recurenta putea să opteze între a urma cursurile organizate de Ministerul Apărării Naționale sau să solicite încetarea raporturilor juridice, fără a restitui cheltuielile de întreținere și de instruire. Ca atare, nu se susține alegația acesteia în sensul că a fost în imposibilitate de a-și exprima opțiunea.
În consecință, acest motiv de recurs este nefondat.
5.4. Referitor la recursurile Ministerului Apărării Naționale și Academia Tehnică Militară "Ferdinand I"
Cu titlul prealabil, instanța de control judiciar precizează că va proceda la analizarea acestora în mod grupat în raport de împrejurarea că în cadrul memoriilor de recurs se regăsesc critici de nelegalitate comune subsumate motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
5.4.1. Motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în raport de argumentele prezentate la pct. 5.3.1. al prezentei decizii.
5.4.2. Motivul de recurs indicat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
5.4.2.1. Este nefondată critica recurenților referitoare la imputarea sumelor de bani reprezentând solda aferentă anilor de studii I-III.
Instanța de control judiciar reține faptul că părțile au poziții divergente în ceea ce privește stabilirea naturii juridice a acestor sume de bani, respectiv dacă este vorba despre cheltuieli de întreținere sau despre un drept de natură salarială.
Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe în sensul că solda primită de elevul instituției de învățământ militare poate fi asimilată unui drept de natură salarială.
Dispozițiile normative relevante pe subiectul analizat sunt cele indicate și de instanța de fond, respectiv:
- Legea nr. 138/1999 care reglementează solda lunară a personalului militar - în care se încadrează și studenți militari ai instituțiilor de învățământ militare, conform definiției de la art. 2 din lege; acest articol de lege se situează în cadrul Capitolului 2 din lege intitulat "Salarizarea personalului militar și unele drepturi ale personalului civil."
- Legea nr. 330/2009 care, la pct. 1 din Anexa IV/1C - Drepturile bănești ale studenților și elevilor din instituțiile de învățământ pentru formarea personalului militar și polițiștilor, precum și ale cursanților instituțiilor de învățământ pentru formarea funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, prevede următoarele: 1. (1) Studenții și elevii militari din instituțiile de învățământ pentru formarea personalului militar au dreptul la o indemnizație lunară (…)"
- Legea nr. 284/2010 care menține aceeași reglementare. Astfel, art. 68 din Anexa VII la lege prevede că: (1) Elevii și studenții din instituțiile militare de învățământ, persoanele care urmează cursurile de formare a cadrelor militare și militarii în termen beneficiază de o indemnizație lunară(…)."
În raport de conținutul acestor dispoziții normative, soldele pot fi asimilate unor drepturi de natură salarială.
Într-adevăr, obligația de restituire a cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării a fost instituită de dispozițiile art. 41
1
alin. (6), din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare care, însă, nu au circumstanțiat conținutul noțiunii de cheltuieli de întreținere.
Aceeași obligație a fost prevăzută și de art. 6 alin. (2) din Hotărârea nr. 612/1992 privind organizarea și funcționarea Academiei Tehnice Militare. În alin. (6) al aceluiași articol este definită și sfera cheltuielilor de întreținere: "Prin cheltuieli de întreținere se înțeleg cheltuielile efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea și transportul pe timpul vacanțelor, permisiilor, precum și alte drepturi primite de studenți."
Însă, soldele nu se includ în cheltuielile de întreținere, sens în care s-a pronunțat și Direcția financiar-contabilă din cadrul Ministerului Apărării Naționale nr. A.2672/23.03.2012.
În fine, un argument suplimentar îl regăsim și în cuprinsul Contractului de studii universitare de licență nr. x/27.02.2012 prin care recurenta și-a asumat obligația de restituire a cheltuielilor de întreținere pe perioada școlarizării pentru ipoteza în care nu respectă contractul încheiat cu MApN. În concret, la art. 5.4 din Contract se prevede următoarele: "Cheltuielile de întreținere efectuate pe perioada școlarizării și instruirii reprezintă cota parte din totalul cheltuielilor efectuate de Ministerul Apărării Naționale cu hrănirea, echiparea și cazarea pe timpul programelor de studii, precum și transportul pe timpul vacanțelor și permisiilor. Cheltuielile de instruire efectuate pe perioada școlarizării și instruirii reprezintă cota parte din totalul cheltuielilor efectuate de Ministerul Apărării Naționale cu achiziția bunurilor materiale și serviciilor destinate exclusiv instruirii în cadrul programului de studii,inclusiv mentenanța/operarea acestora (…)".
Ca atare, imputarea sumelor acordate cu titlu de solde este lipsită de fundament legal, motiv pentru care soluția primei instanțe este corectă.
5.4.2.2. Este nefondată critica recurenților referitoare la cheltuielile cu echipamentul în raport de argumentele prezentate la pct. 5.3.2.1. al deciziei de față.
În plus de aceasta, instanța de control judiciar apreciază că este corectă concluzia judecătorului fondului cauzei în sensul că instituția de învățământ recurentă nu aprobat existența tabelelor cu articolele de echipament întocmite conform Metodologiei nr. A 4462/28.06.2012 de calcul pentru determinarea cheltuielilor de întreținere și instruire pe timpul școlarizării cadrelor militare și studenților în perioada 1999-2011 din Academia Tehnică Militară.
În consecință, Înalta Curte reține că este nefondat cazul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului formulat de reclamanta A., precum și recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului formulat de reclamanta A..
Respinge recursurile declarate de A., Academia Tehnică Militară "Ferdinand I" și Ministerul Apărării Naționale reprezentat prin Direcția Generală Juridică, pentru Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor împotriva sentinței civile nr. 1899 din 4 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca nefondate.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 16 martie 2022.