ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5720/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, anularea deciziei nr. 90/P/03.12.2018, a dispoziției obligatorii nr. 56/31.07.2018 emisă în baza raportului de inspecție economico financiară nr. 153/31.07.2018 și a procesului-verbal nr. x/2067/31.07.2018.

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 19 aprilie 2022, Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecății cererii formulate de reclamanta Regiotrans S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020 înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva încheierii de ședință anterior menționată a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru cont0inuarea judecății.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se susține că încheierea recurată este nemotivată, instanța de fond nu a făcut o analiză prin care să se arate legătura pe care ar putea să o aibă "existența sau inexistența" vreunui drept pe care Regiotrans S.R.L. ar putea să îl obțină sau nu în dosarul nr. x/2020 asupra prezentei cauze.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se susține că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod eronat dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Faptul că anumite împrejurări de fapt ce au stat la baza emiterii dispoziției obligatorii și a raportului de inspecție economico-financiară a căror legalitate se analizează în prezenta cauză, se bazează pe aspectele – împrejurările de fapt – reținute și prin Decizia de impunere nr. x/2016 emisă în baza RIF nr. x6.09.2016 a căror analiză de legalitate se realizează în cadrul dosarului nr. x/2020 nu este de natură să dovedească existența vreunui drept de care să depindă dezlegarea prezentei pricini.

Intimata-reclamantă Regiotrans S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că încheierea atacată este motivată, are la bază un real fundament și prezintă o legătură explicitată cât se poate de concis.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Prin Încheierea atacată s-a dispus suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea definitivă de către Înalta Curte de Casație și Justiție a dosarului nr. x/2020

Temeiul de drept al suspendării l-a reprezentat dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Împotriva încheierii de suspendare a judecății, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a formulat recurs, susținând că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale.

Cum însă dispozițiile art. 413 C. proc. civ. sunt norme de procedură, criticile formulate și circumscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vor fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. având în vedere că această situație de casare are in vedere împrejurarea în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură prevăzute, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, iar jurisprudența și doctrina sunt constante în a aprecia că această neregularitate se referă inclusiv la încălcarea principiilor fundamentale care guvernează procesul civil și afectează îndreptățirea părții la un proces echitabil.

Criticile de nelegalitate dezvoltate prin cererea de recurs converg, în esență, spre ideea, conform căreia, prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., nefiind îndeplinite cerințele textului procedural necesare suspendării judecății cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: "Instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;".

Art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. reglementează o măsură de suspendare facultativă a judecății, din economia dispozițiilor precitate rezultând că între două procese trebuie să existe o anumită legătură, esențial fiind ca soluția în procesul al cărui judecată se dorește a fi suspendată, să fie influențată, să depindă, în tot sau în parte de soluția pronunțată în cauza până la a cărei soluționare se solicită suspendarea.

În acest context, critica recurentei, în sensul că soluționarea prezentei cauze nu este influențată de soluția ce se va pronunța în dosarul nr. x/2020, respectiv de stabilirea caracterului deductibil sau nu al cheltuielilor ce fac obiectul Deciziei de impunere nr. x/2016 și RIF nr. 113/20016, nu are nicio relevanță din perspectiva ipotezei suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. condiția impusă de norma procedurală fiind aceea a existenței unei alte judecăți în cadrul căreia trebuie să se stabilească existența sau inexistența unui drept de care depinde și soluționarea celei de a doua cauze.

Prin urmare, legiuitorul nu a făcut distincție cu privire la obiectul celeilalte judecăți, sau cu privire la temeiul juridic al acesteia, singurul element comun constând în invocarea aceluiași drept în considerarea căruia trebuie dezlegat raportul juridic litigios dedus judecății în ambele cauze.

Pornind de la aceste considerații de ordin teoretic, în cazul concret al speței de față, Înalta Curte constată că acțiunea judecătorească, ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 vizează verificarea legalității deciziei nr. 170/29.07.2020 comunicată la data de 04.08.2020 prin care s-a constatat ca rămasă fără obiect contestația formulată de Regiotrans S.R.L. împotriva deciziei de impunere nr. x6.09.2015 comunicată societății în data de 30.09.2016 și s-a respins ca neîntemeiată și nemotivată contestația formulată de Regiotrans S.R.L. împotriva Deciziei de Impunere nr. x/22.12.2016 emisă de organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Covasna pentru suma de 72.075.889 RON.

Se reține că decizia de impunere nr. x6.09.2015 a fost emisă în baza RIF x/2016.

În prezentul litigiu, prin capetele de cerere formulate, s-a solicitat anularea deciziei nr. 90/P/03.12.2018, a dispoziției obligatorii nr. 56/31.07.2018 emisă în baza raportului de inspecție economico-financiară nr. 153/31.07.2018 și a procesului-verbal nr. x/2067/31.07.2018.

În raportul de inspecție economico financiară nr. 153/31.07.2018 s-a reținut expres, că starea de fapt reținută de inspectorii care au derulat acțiunea de inspecție economico-financiară "a fost constatată și de către inspectorii antifraudă din cadrul DRAF București (procesul-verbal nr. x/10.12.2015) și de către organele fiscale din cadrul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna - RIF x/2016 – raport de inspecție fiscală ce a fost invocat ca "act de control încheiat de organele fiscale din care au rezultat date ce constituie elemente suplimentare aferente acțiunii de reverificare". Se reține astfel că legalitatea actelor administrative anterior arătate se bazează pe aspecte reținute în actele administrative ce fac obiectul dosarului nr. x/2020

Legalitatea deciziei de impunere nr. x6.09.2015, emisă în baza RIF x/2016, face obiectul dosarului nr. x/2020, astfel că există o legătură între cele două cauze.

În condițiile în care Decizia nr. 90/P/03.12.2018, Dispoziția obligatorie nr. 56/31.07.2018 emisă în baza raportului de inspecție economico-financiară nr. 153/31.07.2018 ce fac obiectul litigiului de față s-au întemeiat pe RIF nr. x/2016 și pe decizia de impunere nr. x6.09.2015, a căror legalitate este verificată în cadrul dosarului nr. x/2020 instanța de control judiciar, în acord cu instanța de fond, constată că între cele două dosare există un raport de interdependență și o legătură de cauzalitate ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. interpretate și aplicate corect de judecătorul fondului.

Prin urmare, dreptul pretins de societatea reclamantă Regiotrans S.R.L. în prezenta cauză, nu poate fi dezlegat mai înainte de a se constata definitiv, pe cale judecătorească, validitatea actului administrativ-fiscal decizia de impunere nr. x6.09.2015, emisă în baza RIF x/2016.

În ce privește criticile formulate și circumscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu are incidență în cauză, judecătorul fondului motivând soluția de suspendare a judecării cauzei în raport de condițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. arătând care este legătura dintre cele două dosare, fiind evident că acestea nu pot avea amploarea celor prin care s-ar soluționa fondul litigiului.

Faptul că motivarea este succintă nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, mai ales că în cauză este vorba despre o încheiere, în care instanța de judecată trebuie să arate doar motivul pentru care a apreciat că "dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți", ceea ce a și făcut.

Analizând astfel considerentele încheierii recurate, se observă fără putință de tăgadă că judecătorul de primă jurisdicție a expus în mod clar motivele pentru care a ajuns la soluția de suspendare, respectiv legătura dintre cele două dosare, reținând în sensul că actele administrativ fiscale ce fac obiectul prezentei judecăți sunt fundamentate pe aspecte reținute în actele administrativ fiscale ce fac obiectul " unei alte judecăți", respectiv al dosarului nr. x/2020, astfel că Înalta Curte apreciază că încheierea de suspendare recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 din C. proc. civ.

Se constată, așadar, că prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță, neputându-se reține lipsa de motivare ori nemotivarea insuficientă, raportat la hotărârea atacată și la limitele cu care a fost învestită instanța prin cererea de suspendare.

Pentru considerentele expuse, instanța de control judiciar constată că încheierea de suspendare a judecății cauzei, pronunțată de Curtea de Apel Brașov este apărată de orice critică de nelegalitate circumscrisă ipotezei încălcării sau aplicării greșite a dispozițiilor art. 413 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor împotriva încheierii din data de 19 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.