Decizia nr. 5717/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cadrul procesual Inițial, prin contestația la executare înregistrată sub nr. x/17.02.2015 pe rolul Judecătoriei Galați, contestatorii A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea titlului executoriu nr. x/27.01.2015 și a somației nr. x din data de 27.01.2015 emise de intimată în dosarul de executare nr. x/2010, fiind invocate în drept dispozițiile art. 711, art. 712 și art. 719 din C. proc. civ., Legea nr. 193/2000, H.G. nr. 717/2009. La termenul de judecată din data de 07.05.2015, contestatorii au modificat acțiunea, solicitând introducerea în cauză a C. S.A. București, în calitate de intimată, iar la data de 18.05.2015, contestatorii au modificat din nou acțiunea, înțelegând să se judece în contradictoriu și cu Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. IFN București, în calitate de intimat. Totodată, la termenul de judecată din 18.06.2015, contestatorii au modificat acțiunea, în sensul că au solicitat și anularea deciziei Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. IFN București nr. 56674/21.11.2014, de aprobare a plății garanției de către stat în cadrul desfășurării contractului privind cumpărarea unei locuințe prin Programul Prima Casă. Prin sentința nr. 64/2017 pronunțată la data de 23 martie 2017, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei nr. 56674/21.11.2014 a Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN. În considerentele sentinței recurate se menționează că este nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN, întrucât prin acțiune se solicită anularea unui act administrativ emis de această instituție. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și C., iar prin decizia nr. 5770 pronunțată la data de 04 noiembrie 2020, Înalta Curte a admis recursurile formulate de C. și Fondul Naționale de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 27/2021 pronunțată la data de 17 februarie 2021, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanți și a dispus anularea deciziei nr. 56674/21.11.2014 emisă de pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A. – IFN.

Cererea de recurs 3.1. Recursul formulat de recurentul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. După o scurtă prezentare a situației de fapt, se susține raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 17 Anexa 1 din H.G. 717/17.06.2009, normă juridică în temeiul căreia recurentul avea obligația de a întocmi un înscris în care se individualizează creanța bugetară rezultată prin plată și care se comunică organelor competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală împreună cu dovcada efectuării procedurii de transmitere către debitorul beneficiar al finanțării garantate, contractul de garantare, precum și documentele care au stat la baza acordării garanție. Susține recurentul că a întocmit înscrisul nr. 38127/03.12.2014, ce a fost comunicat, pe de o parte, Administrației Județene a Finanțelor Publice Galați, în vederea demarării procedurii de executare silită în temeiul contractului de garantare nr. x/19.01.2012, care constituie titlu executoriu, iar pe de altă parte, spre știința beneficiarior A. și B., înscris în raport de care se susține că în mod greșit judecătorul fondului a reținut că trebuia trimisă Decizia de plată nr. x/21.11.2014. Afirmă recurentul că în cadrul primei case acesta acționează în calitate de mandatar al Statului Român, pe baza unui mandat clar circumscris de prevederile O.U.G. nr. 60/2009, H.G. nr. 717/2009 și Ordinelor ministrului finanțelor publice emise în aplicarea acestor acte normative. Se mai arată de către recurent împrejurarea că dispozițiile art. 17 din Anexa nr. 1 din H.G. nr. 717/2009 nu instituie o obligație în sarcina recurentului de a înștiința beneficiarul Programului "Prima Casă" cu privire la declanșarea și desfășurarea procedurii de plată a garanției de către stat. În ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. susține recurentul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. Sub acest aspect se susține faptul că deși instanța de judecată a reținut că decizia nr. 56674/21.11.2014 nu cuprinde cu precizie debitul înregistrat de către reclamanți, astfel că aceasta nu răspunde exigențelor actului administrativ, fiind anulabilă sub acest aspect, nu arată care sunt normele legale avute în vedere când a concluzionat în acest sens. 3.2. Recursul formulat de pârâtul C. Împotriva sentinței civile nr. 27/17.02.2021 a formulat recurs și pârâtul C. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare solicită respingerea contestației formulate. Susține recurentul că au fost interpretate și aplicate în mod eronat dispozițiile art. 6.2 alin. (4) din Contractul de garantare pentru achiziția de locuințe PC2_24716 din data de 19.01.2012 unde se menționează în mod expres că decizia referitoare la cererea de plată se comunică Finanțatorului și Ministerului Finanțelor Publice în ziua imediat următoare adoptării. Totodată, au fost aplicate în mod eronat și dispozițiile art. 16 din Anexa 1 la H.G. nr. 717/2009, ale căror dispoziții sunt redate în cuprinsul cererii de recurs. De asemenea, susține că instanța de judecată în mod greșit a apreciat că nu au fost respectate prevederile contractuale în ceea ce privește notificarea debitorilor, la dosar fiind comunicate pentru termenul din 27.01.2017 precizări împreună cu dovezile privind notificarea. Instanța de judecată deși a pronunțat hotărârea recurată făcând referire la prevederile din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 717/2009 modificată, în fapt ignoră dispozițiile acesteia, respectiv ignoră art. 16 potrivit cărora plata garanției se face potrivit celor prevăzute în protocol, convenția de garantare și contractul de garantare. Plățile garanției au fost făcute de către Ministerul Finanțelor Publice din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Finanțelor Publice – Acțiuni Generale urmând a fi recuperate prin ANAF de la beneficiarii finanțării garantate, conform reglementărilor legale în materia colectării creanțelor fiscale. Susține recurentul că instanța de fond nu a reținut că împrumutatul a solicitat o reactivare a creditului Prima Casa, însă nu a prezentat documente justificative pentru a susține situația invocată în solicitarea de reactivare a creditului, sens în care nu a fost posibilă analiza dosarului în vederea luării unei decizii privind reactivarea creditului. Această atitudine a clientului echivalează cu o recunoaștere a restanțelor acumulate la plata creditului, ceea ce ar trebui să conducă la admiterea recursului și schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii reclamantilor si al menținerii ca legală a deciziei nr. 56674/21.11.2014 emisa de către FNGCIMM SA-IFN. Afirmă recurentul că au fost emise mai multe notificări însă debitorul nu a înțeles să-și achite ratele de credit restante, astfel că banca, în temeiul art. VII "Cazuri de neindeplinire’’pct. 14 din Anexa 1 de adaptare a contractului de credit la prevederile C. civ., a declarat scadent anticipat întregul credit la data de 06.11.2014. Contestatorii au fost notificați începând cu data de 14.01.2014 prin poștă, cu privire la faptul că la acea dată înregistrau în evidența băncii o întârziere de 45 zile la plata creditului și o datorie totală de 351.91 euro reprezentând sold restant, dobânzi, creanțe atașate și comisioane. Situația s-a perpetuat și banca la data de 13.02.2014 a emis o altă notificare către debitori, transmisă și aceasta cu confirmare de primire. La data de 15.04.2014 s-a emis o nouă notificare și apoi la 15.10.2014 debitorii au fost notificați că înregistrează întârzieri de 44 zile la plata creditului. Creanța urmărită este certă, lichidă și exigibilă îndeplinind condițiile impuse de prevederile art. 662 C. proc. civ., iar după data de 06.11.2014 față de pasivitatea debitorului banca a declarat anticipat întregul credit pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate, iar la data de 11.11.2014 a fost transmis dosarul de daună la FNGCIMM. Cererea de plată înaintată în baza contrastului de garantare a fost aprobată conform Deciziei nr. 56674/21.11.2014 fiind încasată de bancă suma virată de la Fond. Sumele garantate de FNGCIMM au fost achitate către C. S.A., proporțional cu procentul de garantare, de către Ministerul Finanțelor Publice, din bugetul de stat, prin bugetul MFP -Acțiuni generale, și se recuperează prin executare silită, atât pentru Stat cât și pentru Finanțatorul C., de către organele competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscala de la beneficiarii finanțării garantate, conform reglementărilor legale privind unele măsuri în vederea implementării programului "Prima Casa", cu modificările și completările ulterioare.

Apărările intimatei Intimații-reclamanti A. și B. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, susținând în esență că nu a fost emisă o notificare de declarare a scadenței antivipate și nu a fost respectată condiția celor 60 de zile restante, prevăzută de contractul încheiat între părți. În realitate creditul a fost declarat scadent în baza somațiilor de plată ceea ce nu îndeplinește condiția din contract referitoare la obligativitatea emiteri notificării obligatorii de declarare scadentă anticipată a creditului ce trebuie comunicată debitorilor cu maxim 15 zile înainte de declararea scadenței anticipate. Recurentul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii a formulat întâmpinare la recursul declarat de C. solicitând admiterea recursului declarat de acest pârât. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile formulate sunt nefondate. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Cu privire la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct.

C. proc. civ. invocat doar de recurentul pârât Fondul de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. – IFN, Înalta Curte constată că este nefondat. Art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. prevede că se poate cere casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Aceste dispoziții legale trebuie analizate prin raportare și la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit căruia, hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În același timp, este binecunoscut faptul că instanța nu trebuie să răspundă punctual fiecăruia dintre argumentele invocate de parte în dezvoltarea uneia ori alteia dintre susținerile făcute, ori dintre criticile din apel sau recurs, esențial fiind ca instanța să se pronunțe global cu referire la fiecare susținere sau la fiecare critică. În speță, se constată că instanța de fond a motivat pertinent hotărârea recurată, răspunzând criticilor și apărărilor formulate de părți, arătând în cuprinsul sentinței recurate care sunt dispozițiile legale ce trebuiau avute în vedere la emiterea deciziei atacate, respectiv art. 14 - 17 din H.G. nr. 717/2009, art. 8 din Anexa 6 Protocolul cadru din Ordinul nr. 2225/2009, ceea ce înseamnă că hotărârea a fost motivată în acord cu cerințele impuse de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și cu jurisprudența C.E.D.O. în materie, și făcând o aplicare corectă a normelor legale incidente cauzei. Așadar, instanța de fond a redat de o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care l-a adoptat, așa încât ansamblul considerentelor hotărârii nu sunt contradictorii, ci dimpotrivă converg spre aceeași soluție, putând fi astfel realizat controlul judiciar, fapt pentru care motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat. În ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte arată că, dată fiind similitudinea criticilor formulate prin cele două cereri de recurs, le va examina grupat, urmând a le răspunde prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În motivare, se susține de către recurenți împrejurarea că instanța de judecată a făcut o aplicare eronată a dispozițiilor art. 16 și art. 17 din H.G. nr. 717/2009, critici ce nu pot fi primite având în vedere următoarele considerente. Constată Înalta Curte că în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 60/2009 a fost aprobat programul "Noua Casă" ca program guvernamental care are ca obiect facilitatea accesului persoanelor fizice la achiziția unei locuințe prin contractarea de credite garantate de stat. Prin intermediul acestui program, contestatorii A. și B. au achiziționat, în cursul anului 2012, bunul imobil apartament cu nr. x, situat în mun. Galați, cartier Micro 39C, strada nre. 23, județul Galați compus din două camere și dependințe. Pentru achiziționarea acestui bun imobil, între C., în calitate de finanțator, și contestatorii A. și B. a fost încheiat contractul de credit nr. x din 30.01.2012 reprezentând credit programul "Prima Casă" în sumă de 28.530 euro pe o perioadă de 360 luni. Pentru acest credit a fost constituită ca și garanție ipoteca de rang I în favoarea statului român asupra imobilului – apartament achiziționat prin acest program. De asemenea, s-a procedat la încheierea unei Convenții de Depozit Colateral pentru "Prima Casă" constituit în scopul garantării și/sau rambursării creditului pentru persoane fizice nr. x/30.01.2012 prin care de comun acord s-a stabilit ca banca să administreze suma echivalentă a 3 rate ale creditului reprezentând contravaloarea acestui depozit coletaral valabil indisponibilizat pe întreaga durată a finanțării pentru acoperirea riscurilor de neplată a 3 rate ale creditului; în cazul în care depozitul se diminuează, beneficiarul are obligația să refacă integral suma conform prevederilor art. 4.1 lit. b) din Contractul de Garantare pentru achiziția de locuințe nr. x/19.01.2012. S-a susținut de către recurenți faptul că datorită nerespectării de către reclamanți a obligațiilor asumate prin contractul de finanțare, creditul a fost declarat scadent anticipat, recurentul C. în calitate de finanțator recuperându-și creditul de la Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN. În raport de întregul material probator aflat la dosarul cauzei Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de prima instanță a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei. Potrivit dispozițiilor H.G. nr. 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a programului "Noua Casă" pentru achiziția de locuințe, Capitolul V "Plata garanției": "Art. 14 (1)Finanțatorul este îndreptățit la executarea garanției numai dacă a transmis la FNGCIMM cererea de plată în cadrul perioadei de valabilitate a garanției, ulterior trecerii la restanță a întregii finanțări garantate, după înregistrarea de către beneficiar a cel puțin 60 de zile calendaristice de restanță la plata principalului. (2)Cererea de plată va fi însoțită de documentele justificative prevăzute în protocolul-cadru și în contractul de garantare. (3)În termen de cel mult 85 de zile calendaristice de la primirea cererii de plată, FNGCIMM aprobă sau respinge cererea de plată. Art. 15 FNGCIMM verifică încadrarea cererii de plată în termenii și condițiile convenției de garantare și ale contractului de garantare. Art. 16 Plata garanției se face în condițiile și termenii prevăzuți în protocol, convenția de implementare, convenția de garantare și contractul de garantare, în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la data primirii de către FNGCIMM a cererii de plată, transmisă de finanțator. Art. 17 (1)Sumele garantate de FNGCIMM se plătesc finanțatorului de către Ministerul Finanțelor Publice din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanțelor Publice - Acțiuni generale, și se recuperează, prin executare silită, de către organele competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală de la beneficiarii finanțării garantate, persoane fizice, conform reglementărilor legale în materie de colectare a creanțelor fiscale. (2)După efectuarea plății prevăzute la alin. (1), Ministerul Finanțelor Publice informează FNGCIMM, care întocmește un înscris prin care se individualizează creanța bugetară rezultată prin plată, exprimată în moneda națională, și data scadenței acesteia, respectiv a 31-a zi de la data efectuării plății valorii de executare a garanției. Înscrisul, împreună cu dovada efectuării procedurii de transmitere către debitorul beneficiar al finanțării garantate, contractul de garantare, precum și documentele care au stat la baza acordării garanției se înaintează organelor competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală în a căror rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul persoană fizică, în vederea efectuării procedurii de executare silită. (3)În termen de 15 zile calendaristice de la data plății garanției către finanțator, FNGCIMM transmite înscrisul prevăzut la alin. (2) și debitorului beneficiar al finanțării garantate. (4)Procedura de transmitere prevăzută la alin. (2) și (3) se face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu dovada de primire, sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea actelor și confirmarea primirii acestora. (5)Procedurile privind transmiterea documentației și formularistica utilizată se stabilesc prin convenția privind implementarea programului". Conform art. 8 din Anexa 6 Protocolul cadru din Ordinul nr. 2225/2009 pentru aprobarea Convenției privind implementarea programului "Noua casă" și a Convenției de garantare și pentru reglementarea unor măsuri necesare pentru aplicarea prevederilor art. 10 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a programului "Noua casă": "(1)Finanțatorul este îndreptățit la executarea garanției numai dacă a transmis la FNGCIMM cererea de plată în cadrul perioadei de valabilitate a garanției, ulterior trecerii la restanță a întregii finanțări garantate, după înregistrarea de către beneficiar a cel puțin 60 de zile calendaristice de restanță la plata principalului. Cererea de plată va fi însoțită de următoarele documente justificative: (...) f) notificarea Finanțatorului către beneficiar/beneficiari garant/garanți semnatar/semnatari al/ai contractului de garantare cu privire la declararea exigibilității anticipate a finanțării garantate și la data acesteia, însoțită de dovada transmiterii, în copii certificate; din documentele anexate trebuie să rezulte faptul că notificarea a fost transmisă beneficiarului, la adresa de domiciliu și la adresa locuinței achiziționate/construite prin Program, cu cel puțin 15 zile înainte de data declarării exigibilității anticipate" Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că anterior emiterii cererii de plată de către finanțator, acesta are obligația de a comunica debitorului beneficiar o notificare prin care i se comunică declararea exigibilității anticipate a finanțării garantate. Această notificare se emite doar după trecerea unui termen de 60 de zile calendaristice de restanță la plata debitului de către beneficiar și trebuie anexată cererii de plată formulată de către finanțator. Totodată, după efectuarea plății, Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii are obligația de a emite un înscris prin care este individualizată creanța bugetară rezultată prin plată, exprimată în moneda națională, și data scadenței acesteia, respectiv a 31-a zi de la data efectuării plății valorii de executare a garanției. Acest înscris trebuie comunicat debitorului beneficiar, iar împreună cu dovada efectuării procedurii de transmitere către debitorul beneficiar al finanțării garantate, contractul de garantare, precum și documentele care au stat la baza acordării garanției se înaintează organelor competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală în a căror rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul persoană fizică, în vederea efectuării procedurii de executare silită. Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că acest înscris, respectiv decizia nr. 56674/21.11.2014, trebuia comunicat debitorului, acesta fiind actul administrativ împotriva căruia debitorul poate formula contestație, și împotriva căruia își poate exercita drepturile. Verificând înscrisurile aflate la dosarul cauzei se constată că acest act administrativ nu a fost comunicat intimaților reclamanți. Împrejurarea că recurentul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii a comunicat debitorului înscrisul nr. 38127 din 03.12.2014 (aflată la dosar judecătorie) nu înlătură obligația acestuia de a comunica decizia de plată atâta vreme cât doar acest din urmă act poate fi contestat. Pe de altă parte, observând conținutul acestui înscris rezultă că acesta nici nu respectă cerințele legale. Este adevărat că la rubrica "scadența obligației bugetare" este menționată data de 26.11.2014, însă această dată nu poate reprezenta data scadenței obligației de plată, câtă vreme data scadenței cerută de dispozițiile art. 17 alin. (2) din H.G. nr. 717/2009 trebuie să fie a 31-a zi de la data efectuării plății valorii de executare a garanției. Din cuprinsul Deciziei nr. 56674/21.11.2014 rezultă că cererea de plată formulată de finanțatorul C. a fost aprobată la data de 21.11.2014, situație față de care scadența obligației de plată nu putea fi data de 26.11.2014. În raport de normele precitate, Înalta Curte constată că și alegațiile din cererea de recurs formulate de recurenta C. potrivit cărora a notificat beneficiarii "începând cu data de 14.01.2014 prin poștă cu privire la faptul că la acea dată înregistrau în evidența băncii o întârziere de 45 de zile la plata creditului și o datorie totală de 351,95 euro reprezentând sold restant, dobânzi, creanțe atașate și comisioane. Situația s-a perpetuat și banca la data de 13.02.2014 a emis o altă notificare către debitori, transmisă și aceasta cu confirmare de primire. La data de 15.04.2014 s-a emis o nouă notificare și apoi la 15.10.2014 debitorii au fost notificați că înregistrează întârzieri de 44 de zile la plata creditului" sunt nefondate. Cerința impusă de art. art. 14 din H.G. nr. 717/2009 era ca cererea de plată formulată de către finanțatorul C. să fie emisă după înregistrarea de către beneficiar a cel puțin 60 de zile calendaristice de restanță la plata principalului, și nu o întârziere de 44 sau 45 de zile așa cum susține recurenta C.. În această situație nici susținerile acestui recurent, respectiv că a notificat debitorii privind întârzierea cu 44 sau 45 de zile de la plata creditului nu pot fi primite. Sub acest aspect constată Înalta Curte că în mod corect judecătorul fondului a reținut că "potrivit modului de achitare a contractului de împrumut, respectiv plăți efectuate cu frecvență lunară și uneori cu sume mai mari decât rata stabilită prin graficul de rambursare se constată că reclamanții nu au fost niciodată în situația de a fi în întârziere la plată cu 60 zile. Cu atât mai puțin este justificată emiterea deciziei nr. 56674/21.11.2014 dacă se are în vedere faptul că la data de 10.11.2014, data ultimei plăți făcută de reclamanți, aceștia au dorit să plătească întreaga restanță, dar pârâta - Banca, nu a dorit să încaseze întreaga restanță, deși în data de 10.11.2014, creditul nu fusese declarat scadent anticipat. Astfel, deși s-a înregistrat o plată în data de 10.11.2014, banca pârâtă declară scadent anticipat creditul în data de 11.11.2014, dată la care nu se mai putea face acest lucru conform contractului". Nu în ultimul rând, observă Înalta Curte și faptul că în cuprinsul Deciziei nr. 56674/21.11.2014 emisă de către pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. – I.F.N. nu este indicat cu precizie debitul înregistrat de către reclamanți care a fost avut în vedere la luarea acestei decizii, din ce este compus și mai ales perioada în care reclamanții ar fi înregistrat întârzieri la plată, prin urmare această Decizie nu răspunde exigențelor motivării actului administrativ și, în consecință este anulabilă și din acest motiv, așa cum în mod corect a statuat și judecătorul fondului. Cu referire la criticile aduse hotărârii atacate și subsumate de recurentă dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, si le va respinge pentru considerentele următoare. Astfel, recurentul pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. susține că, în ceea ce privește conținutul deciziei nr. 56674/21.11.2014, instanța de fond ajunge la concluzia că această decizie trebuia să cuprinsă anumite elemente dar nu a arătat care au fost dispozițiile legale pe care le-a avut în vedere când a concluzionat în acest mod. Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte reține că hotărârea atacată este motivată în conformitate cu prevederile art. 425 C. proc. civ., respectând garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO, referitoare la dreptul la un proces echitabil și lipsit de arbitrariu, motivarea nefiind o chestiune de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Astfel, conform prevederile art. 8 din Ordinul nr. 2225/2009 Anexa 6, "(1) Finanțatorul este îndreptățit la executarea garanției numai dacă a transmis la FNGCIMM cererea de plată în cadrul perioadei de valabilitate a garanției, ulterior trecerii la restanță a întregii finanțări garantate, după înregistrarea de către beneficiar a cel puțin 60 de zile calendaristice de restanță la plata principalului. Cererea de plată va fi însoțită de următoarele documente justificative: a) documentul/documentele de identitate al/ale beneficiarului/beneficiarilor și cel al soțului/soției, dacă este cazul, în copie certificată pentru conformitate cu originalul. Se vor transmite cele mai recente documente aflate în posesia Finanțatorului; b) contractul de credit, însoțit de toate actele adiționale încheiate la acesta, în copie certificată pentru conformitate cu originalul; c) încheierea de intabulare a ipotecii legale de rangul I în favoarea statului român, prin MFP, și a Finanțatorului, pentru garanțiile acordate în limita plafonului alocat, în copie certificată pe suport letric sau în format electronic și extras de carte funciară actualizat, emis cu cel mult 30 de zile înainte de data transmiterii cererii de plată, pe suport letric sau în format electronic, din care să rezulte că ipoteca legală în favoarea statului român, prin MFP, și a Finanțatorului are rangul I și că au fost notate interdicțiile de înstrăinare și grevare prevăzute de lege (exemplar original); d) declarația pe propria răspundere a beneficiarului, prevăzută la art. 1 alin. (5) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului «Noua casă», aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările și completările ulterioare, în original/duplicat, după caz; originalul declarației prevăzute la art. 1 alin. (5) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului «Noua casă», aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările și completările ulterioare, nu va fi prezentat în cazul garanțiilor acordate din plafonul aferent anului 2009. e) extrasul contului curent și extrasul contului de credit ale beneficiarului sau un document echivalent, aferente cel puțin ultimelor 6 luni de derulare a finanțării garantate, din care să reiasă fără echivoc serviciul datoriei înregistrat la plata principalului și trecerea la restanță a soldului finanțării garantate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul; e 1 ) extrasul contului de credit al beneficiarului sau un document echivalent, de la data repunerii beneficiarului în drepturile și obligațiile contractului de credit, din care să reiasă soldul finanțării repus în vigoare, dacă este cazul. f) notificarea Finanțatorului către beneficiar/beneficiari garant/garanți semnatar/semnatari al/ai contractului de garantare cu privire la declararea exigibilității anticipate a finanțării garantate și la data acesteia, însoțită de dovada transmiterii, în copii certificate; din documentele anexate trebuie să rezulte faptul că notificarea a fost transmisă beneficiarului, la adresa de domiciliu și la adresa locuinței achiziționate/construite prin Program, cu cel puțin 15 zile înainte de data declarării exigibilității anticipate; g) raportul de evaluare a locuinței, întocmit conform legii de un evaluator autorizat, agreat de Finanțator, semnat și parafat, în copie certificată din care să rezulte că valoarea evaluată a imobilului este mai mare sau egală cu valoarea finanțării garantate; h) prima poliță de asigurare, precum și cea mai recentă poliță de asigurare (inclusiv polița PAD pentru asigurările încheiate începând cu data de 9.07.2015 sau după prima aniversare anuală în cazul asigurărilor facultative multianuale existente la data de 9.07.2015, după caz) a locuinței sau a lucrărilor de construcții-montaj pentru imobilul cu destinația de locuință aflat în construcție, după caz, prezentate de beneficiar, chiar dacă valabilitatea celei mai recente polițe a expirat, în copie certificată; h 1 ) în cazul cererilor de plată a garanțiilor acordate pentru achiziționarea/construirea unei noi locuințe în cadrul Programului, se va prezenta contractul de vânzare-cumpărare sau extrasul de carte funciară din care să rezulte faptul că locuința achiziționată ori construită inițial în cadrul Programului a fost înstrăinată prin vânzare-cumpărare cel târziu până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare sau a contractului de construire a noii locuințe h 2 ) în cazul cererilor de plată a garanțiilor acordate pentru achiziționarea/construirea unei noi locuințe în cadrul Programului, se va prezenta extrasul de cont sau un document echivalent emis de Finanțatorul care a acordat creditul inițial, din care să rezulte faptul că respectivul credit acordat inițial în cadrul Programului a fost lichidat până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare sau a contractului de construire a noii locuințe în cadrul Programului; i) dovada înscrierii avizului de garanție reală mobiliară în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare privind constituirea în mod proporțional cu procentul de garantare a ipotecii mobiliare asupra soldurilor creditoare ale tuturor conturilor curente deschise la Finanțator, valabil până la stingerea tuturor creanțelor datorate de beneficiar în baza contractelor de credit și de garantare. (2) Documentația care trebuie să însoțească cererea de plată se depune la sediul social al FNGCIMM într-un singur exemplar, îndosariat, paginat și opisat. (3) De la data înregistrării cererii de plată a garanției, FNGCIMM poate solicita Finanțatorului, letric, o singură dată, furnizarea de informații și documente necesare pentru completarea/clarificarea documentației transmise odată cu cererea de plată a garanției, în vederea soluționării acesteia. (4) Informațiile și documentele prevăzute la alin. (3) se transmit de către Finanțator cu cel puțin 15 zile înainte de împlinirea termenului prevăzut la art. 8.2 alin. (1), se vor atașa de FNGCIMM la documentația depusă odată cu cererea de plată și vor fi luate în considerare la soluționarea acesteia". Prin urmare, se constată că decizia de plată trebuie să conțină toate elementele prevăzute de norma juridică precitată, elemente ce rezultă din actele anexate cererii de către finanțator, astfel că și această critică este nefondată, și nu poate fi primită. Față de aceste considerente, nu se poate reține o interpretare și aplicare eronată a dispozițiilor H.G. nr. 717/2009, sau a dispozițiilor Ordinului nr. 2225/2009 și nici a clauzelor contractului de creditare de către judecătorul fondului, dimpotrivă acesta a apreciat în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală. Având în vedere soluția pronunțată în cauză, prin raportare la dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentul pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A.-I.F.N. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.