Decizia nr. 542/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Circumstanțele cauzei Prin contestația la executare înregistrată sub nr. x/14.05.2013 pe rolul Judecătoriei Galați, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice București și Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN București, anularea somației nr. x/25.04.2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și a titlului executoriu - contractul de garantare nr. PC2_7200/19.07.2010, precum și a actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x al Direcției Generale a Finanțelor Publice Galați, precum și obligarea intimatului Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. IFN București să reanalizeze cererea de plată transmisă de B. S.A. și modificarea datei scadente a ratelor de credit din ziua de 06 a lunii în intervalul de 15-20 a lunii. A mai solicitat și suspendarea executării silite. La data de 27.05.2013, contestatorul a modificat acțiunea, solicitând introducerea în cauză a B. S.A. București, în calitate de intimat. La termenul de judecată din data de 31.10.2013, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților disjungerea capătului de cerere privind obligarea intimatului Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. IFN București să reanalizeze cererea de plată transmisă de B. S.A. și modificarea datei scadente a ratelor de credit din ziua de 06 a lunii în intervalul de 15-20 a lunii. La același termen de judecată, în temeiul art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a dispus disjungerea acestui capăt de cerere, formarea unui nou dosar, având ca părți - reclamant - A. și pârâți - Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. IFN București și B. S.A. București, iar ca obiect - contestație act administrativ. Dosarul nou format a fost înregistrat cu nr. x/2013, iar la termenul de judecată din data de 31.10.2013, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale și materiale a Judecătoriei Galați, invocată de pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. IFN București prin întâmpinare. Instanța a calificat excepția ca privind necompetența materială a Judecătoriei Galați în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal Prin sentința civilă nr. 10355 din 04.11.2013, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați, invocată de pârât prin întâmpinare și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 10.12.2013 sub același număr. Prin precizările depuse la data de 10.02.2014 reclamantul a arătat că prin contestația formulată a solicitat obligarea Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A. IFN la reanalizarea cererii de plată a garanției transmisă de B. S.A. și modificarea datei scadente a ratelor din 06 a fiecărei luni în intervalul 15-20 ale fiecărei luni. Prin sentința nr. 131 din 2 iunie 2014, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - I.F.N. și B. S.A.. Împotriva sentinței nr. 131 din 2 iunie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 743 pronunțată la data de 28 februarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 131 din 2 iunie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2013*, judecătorul fondului având în vedere dispozițiile obligatorii ale instanței de recurs.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 30/2018 pronunțată în data de 20 februarie 201, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A. - IFN, București, având ca obiect anulare act administrativ, a anulat Decizia nr. 50133/17.01.2013 emisă de pârâtul F.N.G.C.I.M.M. S.A. IFN și, în consecință a obligat: - pârâtul F.N.G.C.I.M.M. S.A. IFN să reanalizeze cererea de plată a garanției transmisă de pârâta B. S.A. în privința reclamantului cu luarea în considerare și a prevederilor art. 5 alin. (5).3. și art. 7 alin. (7).1. lit. c) din Contractul de credit nr. x/2010 și art. 3 din Contractul de garanție reală mobiliară asupra depozitului colateral nr. 3304/2016; - pârâții la modificarea datei scadente a ratelor în privința reclamantului din data de 06 a fiecărei luni în intervalul 15-20 ale lunii. - pârâții să-i plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum total de 4350 RON (3000 RON onorariu avocat, 100 RON taxă timbru, 1250 RON onorariu expertiză).

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 30/2018 pronunțată la 20 februarie 201 de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtele B. S.A. și Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A.-IFN, care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de instanța de recurs Prin decizia nr. 6022 din 17 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile formulate de pârâtele B. S.A. și Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A.- I.F.N. împotriva sentinței civile nr. 30/2018 din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința, în sensul că a respins cererea privind obligarea pârâților la modificarea datei scadente a ratelor și a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de completare a hotărârii La data de 22 ianuarie 2021, intimatul-reclamant A. a formulat cerere de completare a hotărârii, prin care a solicitat pronunțarea asupra cheltuielilor de judecată achitate în fața instanței de fond în cuantum de 4350 RON și a celor din recurs în cuantum de 2000 RON, asupra cărora instanța de recurs a omis să se pronunțe. În motivarea acestei cereri, a susținut că aceste cheltuieli au fost solicitate și dovedite în fața instanței de fond, cât și în recurs. În drept, recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 444 din C. proc. civ. Înalta Curte, analizând cererea de completare a dispozitivului Deciziei 3548 din 25 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constată caracterul întemeiat al acesteia, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 444 C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea acesteia (...)" Prin edictarea acestei norme juridice, intenția legiuitorului a fost aceea de a asigura părților posibilitatea înlăturării omisiunii instanței de a se pronunța cu privire la cererile cu care a fost învestită, ca o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Înalta Curte constată că, intimatul-reclamant a solicitat obligarea recurenților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs. În considerentele și dispozitivul deciziei a cărei completare se solicită, se constată că Înalta Curte a menținut dispozițiile sentinței în ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, casând sentința doar în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la modificarea datei scadente a ratelor. Așadar, instanța a omis să se pronunțe privește cheltuielile de judecată efectuate de către reclamant în recurs. În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată." Având în vedere că în urma soluționării recursului, sentința recurată a fost casată în parte și astfel, reclamantului i s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, pârâtele, în conformitate cu textul de lege invocat mai sus trebuiau a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamant. Înalta Curte analizând înscrisurile de la dosar constată că reclamantul a făcut în fața instanței dovada cheltuielilor sale de judecată reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 2000 RON . Înalta Curte, având în vedere cuantumul sumei solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată, în raport cu soluția pronunțată de instanța de recurs și prevederile art. 453 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora: "Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată… ", urmează a încuviința parțial plata cheltuielilor de judecată achitate de reclamant pentru soluționarea cauzei în recurs. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 6022 din data de 17 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul că urmează a obliga recurenții-pârâți B. S.A. și Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici Și Mijlocii S.A. - IFN la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A., astfel cum au fost încuviințate parțial în temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ.