ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.02.2017

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 743/2017

HOTĂRÂRE
28.02.2017
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 743/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 743/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestația la executare înregistrată sub nr. x/233/14 mai 2013 pe rolul Judecătoriei Galați, contestatorul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice București și Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici și Mijlocii SA - IFN București, să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea somației nr. x din 25 aprilie 2013 emisă de DGFP Galați și a titlului executoriu - contractul de garantare nr. x din 19 iulie 2010, precum și a actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x al DGFP Galați, precum și obligarea intimatului Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici și Mijlocii SA IFN București să reanalizeze cererea de plată transmisă de B. SA și modificarea datei scadente a ratelor de credit din ziua de 6 a lunii în intervalul de 15 - 20 a lunii. A mai solicitat și suspendarea executării silite.

La termenul de judecată din data de 31 octombrie 2013, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților disjungerea capătului de cerere privind obligarea intimatului Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici și Mijlocii SA IFN București să reanalizeze cererea de plată transmisă de B. SA și modificarea datei scadente a ratelor de credit din ziua de 6 a lunii în intervalul de 15 - 20 a lunii. La același termen de judecată, în temeiul art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a dispus disjungerea acestui capăt de cerere, formarea unui nou dosar, având ca părți - reclamant - A. și pârâți - Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici și Mijlocii SA IFN București și B. SA București, iar ca obiect - contestație act administrativ.

Prin Sentința civilă nr. 10355 din 4 noiembrie 2013, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați, invocată de pârât prin întâmpinare și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 131 din 2 iunie 2014, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - I.F.N. și B. SA.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 131 din 2 iunie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 iunie 2016 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) Noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

În motivarea cererii de recurs, în esență, s-au arătat următoarele:

Arată recurentul că a solicitat, prin intermediul instanței de judecată, ca finanțatorul, respectiv SC B. SA, să facă dovada depășirii celor 60 de zile de neplată, astfel încât, acesta să fie îndrituit a declara scadent anticipat împrumutul acordat, acesta nu a făcut această dovadă în niciun fel a depășirii celor 60 de zile, în ultimele precizări depuse arătând că de fapt restanța ar proveni din dobânzile neachitate, ca urmare a creșterii nivelului ratei dobânzii și ca recurentul împrumutatul nu a avut în vedere acest aspect.

Chiar instanța de fond reține susținerile pârâtei precum că la data când a fost declarată scadența anticipată, respectiv 7 ianuarie 2013, ar fi avut restanță parțial rata din 6 noiembrie 2012 și rata din 6 decembrie 2012, deși tot instanța reține că din notificările x din 17 decembrie 2012 rezultă că finanțatorul B. l-a notificat că la acel moment ar fi înregistrat întârzieri de peste 40 zile la plată.

Dacă la data de 17 decembrie 2012 banca l-ar fi notificat pe recurent că avea peste 40 zile întârziere la plată, la un calcul simplu, 40 zile la 17 decembrie 2012 până la 7 ianuarie 2013, sunt exact 60 de zile.

Or, cum s-a verificat de către finanțator, de către FNGCIMMM dar și de către instanță respectarea termenelor mai sus arătate, respectiv art. 6.1. din contractul de garantare x din 19 iulie 2010 și anume în cazul în care beneficiarul nu achita ratele de principal pe o perioadă mai mare de 60 zile, finanțatorul poate transmite Fondului cererea de plată. Cererea de plată se transmite Fondului în termen de 75 zile calendaristice de restanță la plată a beneficiarului. În opinia recurentului, aceste termene nu au fost respectate.

Rata de principal - Partea din capitalul împrumutat care se rambursează în fiecare perioadă.

Anuitate - suma de bani rambursată în fiecare perioadă. Această sumă conține atât principalul cât și dobânda aferentă perioadei.

Prin urmare atât Finanțatorul, FNGCIMMM, dar și instanța de fond trebuia sa verifice respectarea dispozițiilor mai sus arătate, respectiv în cazul în care beneficiarul nu achita ratele de principal pe o perioada mai mare de 60 zile, ratele de principal însemnând capitalul împrumutat, fără dobânzi, or banca susține ca restanta ar proveni din dobânzile neachitate, ca urmare a creșterii nivelului ratei dobânzii și ca împrumutatul nu a avut în vedere acest aspect.

Instanța de fond nu a avut în vedere și faptul că, întrebat fiind reprezentantul băncii, dacă împrumutatul a fost înștiințat cu privire la modificarea ratei dobânzii la împrumutul acordat, acesta a arătat că dobânda este afișată la bancă și, prin urmare, împrumutatul avea știință despre aceste modificări, deși la art. 4.5. alin. (2) din contract se stipulează foarte clar că "Banca va duce la cunoștința împrumutatului modificarea nivelului dobânzii și orice modificare a nivelului costurilor creditului survenită pe durata contractului de credit, funcție de opțiunea scrisă a împrumutatului exprimată conform art. 14.6.1.". De altfel din alineatul următor rezultă că banca era obligată să notifice împrumutatului numai atunci când rata dobânzii era mai mare decât nivelul acesteia la momentul încheierii contractului, întrucât se stipulează astfel: "În situația în care, la data modificării dobânzii, noul nivel al ratei dobânzii este mai mic sau egal cu nivelul ratei dobânzii de la data ultimei modificări (n.n. actualizarea nivelului acesteia făcându-se la 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie și 31 decembrie ale fiecărui an calendaristic) împrumutatul solicită Băncii să nu fie notificat cu privire la diminuarea și/sau menținerea ratei dobânzii."

Așa fiind, rezultă fără putința de tăgadă că Banca nu l-a înștiințat pe recurent așa cum ar fi trebuit potrivit dispozițiilor contractuale, că nivelul ratei dobânzii a crescut, astfel acumulându-se datorii.

Însă, chiar și așa, Banca ar fi avut la îndemâna depozitul colateral constituit în valoare egală cu trei rate de dobândă, care în cazul în care o rată de credit sau dobânzi sau alte sume nu este rambursată la scadență, conform contractului de credit, banca are dreptul potrivit contractului de depozit colateral, ca la sfârșitul zilei lucrătoare bancare respective să debiteze contul de depozit colateral cu suma restantă și neachitată și să o vireze în conturile de credit și dobândă.

Deși avea acest drept, Banca nu s-a folosit de el, putând fi bănuită de rea credință, dacă ar fi respectat prevederile contractuale cu siguranță nu s-ar fi ajuns la situația de față.

Se susține în precizările depuse la termenul din 19 mai 2014 că la data de 6 octombrie 2012 recurentul înregistra o restanță de 126,78 euro, care ar fi provenit cumva din luna august. Este greu de crezut că restanța ar proveni din luna august 2012, în condițiile în care se poate observa din desfășurătorul de plăți (Anexa 1) dar și din extrasele de cont emise de bancă, că în luna august a efectuat 3 plăți, respectiv pe 1 august 2012 100 euro, 6 august 2012 - 50 euro și 28 august 2012 - 100 euro.

A solicitat instanței de fond să observe ritmicitatea și câtimea plaților efectuate, faptul că niciodată nu au fost 2 luni de neplată, dar și că au fost situații în care într-o lună s-au făcut depuneri mai mari decât rata lunară datorată.

Consideră recurentul că cererea de plata a garanției a fost transmisă de bancă pentru a forța statul să achite jumătate din creditul acordat, clauzele contractului de garantare fiind interpretate de bancă exclusiv în folosul său și în dauna intereselor sale și chiar ale statului, în condițiile în care Programul Prima Casă a avut o destinație precisă, vizând o anumită categorie de persoane, banca trebuind să dea dovada de bună-credință în derularea relațiilor contractuale, or, numai despre bună-credință nu poate fi vorba, în condițiile expuse mai sus.

Potrivit art. 4.3. lit. c) din contractul de garantare, Fondul avea obligația de a verifica încadrarea cererii de plată în termenii și condițiile convenției pentru implementarea Programului Prima Casă, convenției de garantare și ale contractului de garantare, iar, potrivit art. 4.2. lit. n) din același contract, Finanțatorul avea obligația să prezinte, odată cu cererea de plată, documentele prevăzute la art. 7.1. din convenție.

Cercetând contractul cu aceasta ocazie, recurentul a constatat că, în art. 7.1. este prevăzută procedura în caz de litigii, iar, în H.G. nr. 717/2009 pentru aprobarea normelor de implementare a Programului Prima Casă, la art. 14 alin. (2) se prevede că "Cererea de plată va fi însoțită de documente justificative prevăzute în contractul de garantare". Așa fiind, documentele în baza cărora se admite/se respinge cererea de plată a Finanțatorului sunt lăsate în tăcerea legii și a contractului, la alegerea acestuia, beneficiarul fiind informat despre această cerere când deja pentru el este prea târziu, respectiv după ce plata a fost efectuată.

Daca finanțatorul și-ar fi îndeplinit obligația prevăzută la art. 4 lit. n), ar fi trebuit să transmită Fondului și rapoartele de activitate din care rezultă plățile efectuate, datele la care au fost efectuate, precum și numărul de zile restante de la scadență. În condițiile în care fondul a admis cererea de plată a garanției, Finanțatorul a transmis odată cu cererea de plată a garanției numai acte care să îi avantajeze și care să-i pună pe recurent și pe soția acestuia într-o lumină proastă, de rău-platnic, precum și că Fondul a analizat superficial situația plaților pe care acesta le-a efectuat sau nu a analizat-o deloc.

Instanța de fond nu a avut în vedere că în conformitate cu prevederile Ordinului MFP nr. 1719/2011 privind modificarea anexei la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice, a fost publicat în M. Of. al României, Partea I, Nr. 176, din 14 martie 2011, bugetarii își primesc salariile între zilele de 5 și 15 ale lunii. Astfel, angajații de la Senat, Camera Deputaților, CSA sau Agenția de știri ... vor primi salariile în data de ....

Din rapoartele de activitate cont emise de bancă la data de 7 mai 2013, pentru perioada 6 august 2010 - 3 mai 2013, se poate constata faptul că deși este adevărat că recurentul a înregistrat și întârzieri, acestea nu au depășit niciodată 60 de zile.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în materie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente, cauza urmând a fi casată și trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

În fapt, se reține că recurentul A. a contractat un credit de la pârâta-intimată B. SA prin programul Prima Casă în cuantum de 29.200 euro, încheindu-se contractul de credit nr. x din 4 august 2010.

Deși notificările au fost trimise la cele două adrese cunoscute ale recurentului și familiei sale, cu confirmare de primire, acesta nu a putut fi găsit la domiciliu și nici nu a dat curs notificării.

Prin semnarea contractului de garantare nr. x din 19 iulie 2010 încheiat în baza convenției nr. x din 19 iulie 2010 - Convenție de garantare pentru Programul Prima Casă FNGCIMMM SA-IFN garantează, în numele și în contul statului, în mod expres, irevocabil și necondiționat, rambursarea finanțării acordate de către Finanțatorul B. SA, beneficiarului A. căsătorit cu C., cosemnatară a contractului.

Prin cererea de plată formulată de B. SA București și înregistrată la Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici și Mijlocii SA IFN București cu nr. x din 10 ianuarie 2013, emisă în baza prevederilor protocolului nr. 72 din 1 iulie 2011, privind contractul de garantare nr. x din data de 19 iulie 2010, s-a solicitat, plata sumei de 14.083,59 euro (62.117,08 lei) cu titlu de garanție aferentă contractului de credit nr. x din 4 august 2010 încheiat cu reclamantul A..

Prin Decizia nr. 50133 din 17 ianuarie 2013, pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici și Mijlocii SA IFN București a aprobat cererea de plată formulată de pârâta B. SA București, iar suma de 14.083,59 euro a fost achitată acesteia la data de 28 ianuarie 2013.

Conform art. 8.2 din protocolul-cadru publicat în M. Of. nr. 370/26.05.2011, FNGCIMMM SA-IFN are posibilitatea să admisă sau să respingă cererea de plată înaintată de finanțatorul B. SA.

Astfel, potrivit art. 8.2 alin. (3) FNGCIMMM aprobă cererea de plată a garanției acordate pentru achiziția de locuințe în cadrul Programului, în condițiile asumării de către Finanțator a îndeplinirii obligațiilor prevăzute de art. 7.1 lit. b), g), i), k), l), m), n), o), p), q), și în condițiile prevăzute de art. 8.1.

- alineatul 5 al art. 8.2 precizează că FNGCIMMM respinge cererea de plată a garanției, ... în condițiile neasumării de către Finanțator a îndeplinirii obligațiilor prevăzute la art. 7.1 lit. a) și e), a neîndeplinirii integrale sau parțiale de către acesta a obligațiilor prevăzute la art. 7.1 lit. b), g), i), k), l), m), n), o),p), q) și a celor prevăzute de art. 8.1.

Toate aceste condiții, proceduri și obligații ale părților, au fost cuprinse în mod similar și în contractul de garantare încheiat în baza convenției nr. x din 19 iulie 2010 - capitolele 4, 5, 6 (dosar fond).

- Înalta Curte constată că în Decizia nr. 50133 din 17 ianuarie 2013 emisă de FNGCIMM - (dosar fond) se arată că s-a verificat respectarea obligațiilor finanțatorului, fiind enumerate în concret și motivate în sensul îndeplinirii acestora și potrivit documentelor atașate de finanțator.

Se constată însă că această autoritate FNGCIMM nu a depus aceste documente iar instanța fondului nu le-a analizat ci a preluat ca fiind dovedite și îndeplinite obligațiile finanțatorului în ceea ce privește documentele obligatorii care însoțesc cererea de plată.

În conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "La primirea cererii, instanța dispune citarea părților și poate cere autorității al cărei act este atacat, să îi comunice, de urgență, acel act împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei."

Este adevărat că la dosar există contractul de credit încheiat între Finanțatorul B. și Beneficiarul recurent și că pârâtul B. a depus extrasul de cont sau echivalent.

Însă, instanța de fond nu a făcut o analiză proprie a obligațiilor ce trebuiau îndeplinite de Finanțator pentru formularea cererii de plată care trebuiau verificate în contractul de credit, s-a rezumat la a constata că emitentul deciziei atacate Fondul (FNGCIMM) a verificat asumarea de către finanțator a obligațiilor prevăzute de lege și a transmiterii documentației.

Există în decizia atacată în prezenta speță, astfel, câteva condiții considerate îndeplinite în baza declarațiilor pe propria răspundere a Finanțatorului iar instanța de fond va trebui să analizeze dacă acestea corespund criteriilor obligațiilor care trebuie respectate de Finanțator, conform Protocolului-Cadru (art. 7.1 lit. a), e), g), art. 8.1 alin. (1) lit. d))

Totodată se constată că, în ceea ce privește îndeplinirea condiției privind neachitarea ratelor lunare pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, este de subliniat faptul că reclamantul-recurent a arătat că nu au existat întârzieri de 60 de zile, că procedura de notificare pentru declararea scadenței anticipate s-a făcut după 40 de zile și că nu a știut că dobânzile au crescut, nefiind încunoștiințat că întreaga sumă achitată nu a acoperit rata de principal, fiind folosite pentru acoperire dobândă. Pârâta B. a depus mai multe tabele, extrase de cont și alte asemenea documente bancare pe care instanța în mod greșit le-a interpretat conform celor arătate de bancă, nefiind oferite reclamantului-recurent minime garanții împotriva arbitrariului autorităților, prin analizarea motivelor sale în apărare.

Consideră Înalta Curte că în cauză trebuie efectuată o expertiză financiar-bancară care să analizeze întreaga perioadă supusă finanțării și mai ales perioada considerată de pârâta B. restantă 60 de zile care să explice care este câtimea și ritmicitatea plății efectuate, ce cuprind documentele depuse de banca pârâtă, comisioanele băncii, care este rata principal, dobânda aferentă fiecărei perioade, etc.

Recurentul-reclamant a arătat că a depus suma de 100 euro la data de 5 decembrie 2012 iar suma datorată pe 6 decembrie era de 45,02 euro, aspecte ce vor fi, de asemenea, verificate.

Conform art. 6.1 din contractul de garantare x din 19 iulie 2010 ... "în cazul în care beneficiarul nu achită ratele de principal pe o perioadă mai mare de 60 de zile, Finanțatorul poate transmite Fondului, cererea de plată."

Onorariul expertizei va fi în sarcina ambelor părți, Finanțator-Beneficiar.

Instanța de fond va verifica dacă pârâta B. a verificat toate modalitățile de recuperare a ratelor scadente, pe cale amiabilă, depozit colateral, dacă a comunicat modificarea ratei dobânzii și deci a măririi ratei lunare, având în vedere și că reclamantul a achitat toate sumele considerate restante la 11 ianuarie 2013 și cererea de plată trebuia făcută în 75 de zile de restanță de plată a beneficiarului.

Nu în ultimul rând, se vor analiza și apărările referitoare la Contractul de credit x și a Contractului de garanție reală mobiliară asupra depozitului colateral constituit în contul garanției, nr. x din 4 august 203 între Bancă și A. și C. potrivit cu care:

Art. 5 alin. (5) 3. "În scopul rambursării creditului, împrumutatul autorizează banca să încaseze, fără acordul prealabil, orice sume datorate de acesta în baza prezentului contract, prin debitarea automată, la scadență a contului curent menționat la art. 2.2. în prezentul contract".

Art. 2.2. alin. b) Constituirea tuturor garanțiilor menționate la art. 7 la prezentul contract;

Art. 7 - garanții, la alin. (7).1. "împrumutatul și Codebitorul garantează îndeplinirea obligațiilor de plată asumate prin prezentul contract cu următoarele garanții. Garanția reală mobiliară de rang I cu deposedare, constituită de împrumutat și Codebitor asupra disponibilităților bănești prezente și viitoare conform Contractului de garantare reala mobiliară având ca obiect depozitul colateral constituit în contul garanției, evidențiate sub forma de depozit colateral în soldul creditor al contului garanției, deschis la SC B. SA. Recurentul-reclamant a arătat că disponibilitățile bănești existente la momentul semnării prezentului contract în contul de depozit sunt în valoare de 310,25 euro.

Art. 3. "Prin Garanție garantează Banca în cazul în care împrumutatul nu își îndeplinește oricare dintre obligațiile asumate prin Contractul de credit, la scadență și în condițiile menționate în acestea", respectiv în cazul în care o rată de credit sau dobânzi sau alte sume nu este rambursată la scadență, conform contractului de credit, banca are dreptul, potrivit contractului de depozit colateral, ca la sfârșitul zilei lucrătoare bancare respective să debiteze contul de depozit colateral cu suma restanta și neachitată și sa o vireze direct în conturile de credit și dobândă.

Dispozițiile art. 4.1 lit. b) și art. 4.2 lit. f) din Contractul de garantare nr. x din 19 iulie 2010 trebuie coroborate cu cele arătate mai sus pentru a concluziona asupra folosirii de către bancă a depozitului colateral în care se aflau 310,25 euro pentru acoperirea sumei de 126,78 euro considerată restantă și pentru a analiza buna-credință a băncii în respectarea clauzelor contractuale.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va admite recursul recurentului A. împotriva Sentinței nr. 131 din 2 iunie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, se va casa și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 131 din 2 iunie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-02-02
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 542/2021
Ședința publică din data de 2 februarie 2021 Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin contestația la executare înregistrată sub nr. x/14.05.2013 pe rolul Judecătoriei G
ÎCCJ 2020-11-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5770/2020
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2020 Asupra căilor de atac de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecăt
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #223145)
. x/3/2017*. Pârâta Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii SA – IFN a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și, pe fond, a solicitat respingerea
ÎCCJ 2017-11-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3670/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios admin
ÎCCJ 2022-11-24
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5717/2022
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Inițial, prin contestația la executare înregistrată sub nr. x
Sursă