ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1454/2003

S-a luat în examinare

contestația în anulare formulată de P.A.I.și K.V. împotriva deciziei civile

nr.2747 din 29.05.2001 a Curții Supreme de Justiție – Secția Civilă.

La apelul nominal s-a

prezentat consilierul juridic O.O.care a reprezentat intimații Consiliul

General al Municipiului București și Municipiul București prin Primar General,

lipsind contestoarele.

Procedura completă.

Curtea, luând act că nu mai

sunt chestiuni prealabile, a acordat cuvântul părților în dezbaterea pricinii.

Consilierul juridic O.O.a

solicitat respingerea contestației în anulare.

C U R T E A

Asupra contestației în

anulare de față;

Din studierea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La 07.08.2001 Petre Ala

Iuliana, în nume propriu și ca mandatar al sorei sale K.V., a formulat în

temeiul art.317

(2)

C.proc.civ.și art.318 C.proc.civ.contestație în

anularea deciziei nr.2747/29.05.2001 a Curții Supreme de Justiție – Secția

Civilă.

În motivarea cererii, a

susținut în esență că hotărârea criticată a fost pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență conform art.317(2)

C.proc.civ.; că s-au încălcat prevederile Constituției din 1991 care ocrotește

dreptul de proprietate întrucât prin  soluția dată s-a procedat practic la o

expropriere a apartamentului nr.10 din București, str.Episcopiei nr.6, sector

1.

De asemenea, s-a apreciat

că în cauză erau incidente și dispozițiile art.318(2) C.proc.civ.dezlegarea

dată pricinii prin decizia nr.2747/29.05.2001 a Curții Supreme de Justiție –

Secția Civilă fiind rezultatul unei erori materiale, omițându-se și cercetarea

motivelor de casare. Petenta a formulat și critici vizând fondul pricinii

deduse judecății.

Contestația în anulare este

nefondată.

Prin sentința civilă

nr.566/12.05.2000 Tribunalul București, Secția a III-a civilă a admis cererea

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 C.proc.civ. formulată de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și pe cale de consecință a schimbat

în parte sentința civilă nr.260/10.03.1999 a Tribunalului București, Secția a

III-a civilă în sensul că a respins acțiunea promovată de P.A.I.și K.V. pentru

retrocedarea apartamentelor nr.8 și 10 din imobilul situat în București,

str.Episcopiei nr.6, sector 1.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Curtea de Apel București,

Secția a III-a civilă, prin decizia nr.599 A/13.10.2000 a admis apelul declarat

de revizuientele P.A.I.și K.V. împotriva sentinței nr.566/12.05.2000 a

Tribunalului București, Secția a III-a civilă, pe care a schimbat-o în tot în

sensul respingerii cererii de revizuire.

Curtea Supremă de Justiție,

Secția Civilă, prin decizia nr.2747/29.05.2001 a admis recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

nr.599/A/13.10.2000 Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă, pe care a

casat-o și drept urmare a respins apelul declarat de intimatele P.A.I.și K.V.

în contra sentinței nr.566/12.05.2000 a Tribunalului București, Secția a III-a

civilă pe care a menținut-o.

Potrivit art.317 și urm.

din C.proc.civ., contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de

retractare prin intermediul căreia părțile pot obține desființarea unei

hotărâri judecătorești în cazurile limitativ prevăzute de lege. Între aceste

cazuri figurează și cel invocat de P.A.I.reglementat de art.317 (2)

C.proc.civ., respectiv situația în care hotărârea a fost dată de judecători cu

încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Legiuitorul a avut în vedere doar nesocotirea regulilor de competență absolută,

respectiv a regulilor de competență generală, a regulilor de competență

materială sau de atribuțiune și a regulilor de competență teritorială

excepțională.

Acest caz implică invocarea

respectivului motiv prin cererea de recurs iar instanța să-l fi respins pentru

că avea nevoie de verificări de fapt sau recursul a fost respins fără ca el să

fi fost judecat pe fond.

În speță însă aceste

cerințe nu sunt întrunite. Astfel, pe de o parte petenta nu a invocat în recurs

respectivul motiv, iar pe de altă parte recursul a fost soluționat pe fond și a

fost admis.

Este de precizat că

neinvocarea încălcării normelor privind  competența în căile ordinare de atac

conduce la imposibilitatea folosirii acestor motive în căile extraordinare de

atac, cum este și contestația în anulare.

De altfel, în speță,

instanțele au respectat prevederile legale de ordine publică privitoare la

competență.

În ceea ce privește motivul

prevăzut de art.318 (1) C.proc.civ.care reglementează situația în care

hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale este de

menționat că nici acesta nu este aplicabil în speță.

Astfel, ceea ce invoca

petenta nu erau erori materiale de tipul celor evidențiate în art.281

C.proc.civ., cum ar fi erori de calcul, erori cu privire la numele părților ci

veritabile greșeli de judecată de apreciere a probelor, respectiv de

interpretare a dispozițiilor legale de drept substanțial aplicabile în speță.

Așadar pe calea

contestației în anulare prevăzută de art.318 (1) C.proc.civ.nu se pot reforma

greșeli de fond ca cele invocate de petentă.

În ceea ce privește critica

vizând omiterea examinării unor motive de casare este de remarcat că cele două

recursuri declarate în cauză au fost formulate, unul de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București care a și fost admis, iar cel de al doilea de către

Municipiul București prin Primarul General care a fost respins după examinarea

fiecărui motiv invocat. Petenta nu a declarat recurs și prin urmare nu putea

formula acest motiv de contestație.

Astfel fiind, contestația

în anulare promovată de P.A.I.urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată

contestația în anulare formulată de P.A.I.și K.V. împotriva deciziei nr.2747

din 29.05.2001 a Curții Supreme de Justiție – Secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2003.