ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1454/2003

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de P.A.I.și K.V. împotriva deciziei civile nr.2747 din 29.05.2001 a Curții Supreme de Justiție – Secția Civilă. La apelul nominal s-a prezentat consilierul juridic O.O.care a reprezentat intimații Consiliul General al Municipiului București și Municipiul București prin Primar General, lipsind contestoarele. Procedura completă. Curtea, luând act că nu mai sunt chestiuni prealabile, a acordat cuvântul părților în dezbaterea pricinii. Consilierul juridic O.O.a solicitat respingerea contestației în anulare. C U R T E A Asupra contestației în anulare de față; Din studierea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: La 07.08.2001 Petre Ala Iuliana, în nume propriu și ca mandatar al sorei sale K.V., a formulat în temeiul art.317 (2) C.proc.civ.și art.318 C.proc.civ.contestație în anularea deciziei nr.2747/29.05.2001 a Curții Supreme de Justiție – Secția Civilă.

În motivarea cererii, a susținut în esență că hotărârea criticată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență conform art.317(2) C.proc.civ.; că s-au încălcat prevederile Constituției din 1991 care ocrotește dreptul de proprietate întrucât prin soluția dată s-a procedat practic la o expropriere a apartamentului nr.10 din București, str.Episcopiei nr.6, sector 1. De asemenea, s-a apreciat că în cauză erau incidente și dispozițiile art.318(2) C.proc.civ.dezlegarea dată pricinii prin decizia nr.2747/29.05.2001 a Curții Supreme de Justiție – Secția Civilă fiind rezultatul unei erori materiale, omițându-se și cercetarea motivelor de casare. Petenta a formulat și critici vizând fondul pricinii deduse judecății.

Contestația în anulare este nefondată. Prin sentința civilă nr.566/12.05.2000 Tribunalul București, Secția a III-a civilă a admis cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 C.proc.civ. formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și pe cale de consecință a schimbat în parte sentința civilă nr.260/10.03.1999 a Tribunalului București, Secția a III-a civilă în sensul că a respins acțiunea promovată de P.A.I.și K.V. pentru retrocedarea apartamentelor nr.8 și 10 din imobilul situat în București, str.Episcopiei nr.6, sector 1. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă, prin decizia nr.599 A/13.10.2000 a admis apelul declarat de revizuientele P.A.I.și K.V.

împotriva sentinței nr.566/12.05.2000 a Tribunalului București, Secția a III-a civilă, pe care a schimbat-o în tot în sensul respingerii cererii de revizuire. Curtea Supremă de Justiție, Secția Civilă, prin decizia nr.2747/29.05.2001 a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei nr.599/A/13.10.2000 Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă, pe care a casat-o și drept urmare a respins apelul declarat de intimatele P.A.I.și K.V. în contra sentinței nr.566/12.05.2000 a Tribunalului București, Secția a III-a civilă pe care a menținut-o. Potrivit art.317 și urm. din C.proc.civ., contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia părțile pot obține desființarea unei hotărâri judecătorești în cazurile limitativ prevăzute de lege.

Între aceste cazuri figurează și cel invocat de P.A.I.reglementat de art.317 (2) C.proc.civ., respectiv situația în care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Legiuitorul a avut în vedere doar nesocotirea regulilor de competență absolută, respectiv a regulilor de competență generală, a regulilor de competență materială sau de atribuțiune și a regulilor de competență teritorială excepțională. Acest caz implică invocarea respectivului motiv prin cererea de recurs iar instanța să-l fi respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat pe fond. În speță însă aceste cerințe nu sunt întrunite.

Astfel, pe de o parte petenta nu a invocat în recurs respectivul motiv, iar pe de altă parte recursul a fost soluționat pe fond și a fost admis. Este de precizat că neinvocarea încălcării normelor privind competența în căile ordinare de atac conduce la imposibilitatea folosirii acestor motive în căile extraordinare de atac, cum este și contestația în anulare. De altfel, în speță, instanțele au respectat prevederile legale de ordine publică privitoare la competență. În ceea ce privește motivul prevăzut de art.318 (1) C.proc.civ.care reglementează situația în care hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale este de menționat că nici acesta nu este aplicabil în speță.

Astfel, ceea ce invoca petenta nu erau erori materiale de tipul celor evidențiate în art.281 C.proc.civ., cum ar fi erori de calcul, erori cu privire la numele părților ci veritabile greșeli de judecată de apreciere a probelor, respectiv de interpretare a dispozițiilor legale de drept substanțial aplicabile în speță. Așadar pe calea contestației în anulare prevăzută de art.318 (1) C.proc.civ.nu se pot reforma greșeli de fond ca cele invocate de petentă. În ceea ce privește critica vizând omiterea examinării unor motive de casare este de remarcat că cele două recursuri declarate în cauză au fost formulate, unul de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care a și fost admis, iar cel de al doilea de către Municipiul București prin Primarul General care a fost respins după examinarea fiecărui motiv invocat.

Petenta nu a declarat recurs și prin urmare nu putea formula acest motiv de contestație. Astfel fiind, contestația în anulare promovată de P.A.I.urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de P.A.I.și K.V. împotriva deciziei nr.2747 din 29.05.2001 a Curții Supreme de Justiție – Secția Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.