ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5357/2022

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 6315 din 9 decembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 227 din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și, în rejudecare, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii, în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita restituirea sumei de 5.960.678 RON, invocate de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționări a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a anulat Decizia de soluționarea contestației nr. 215/07.05.2018, Decizia de impunere nr. x/25.09.2015 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/25.09.2015.

Totodată, a obligat pârâtele la restituirea sumelor achitate de reclamantă în baza actelor administrativ fiscale anulate, precum și la plata sumei de 27.188,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă.

Împotriva acestei decizii Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În susținerea cererii de revizuire se arată că intimata-reclamantă a solicitat anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală în ceea ce privește obligațiile suplimentare de plată reprezentând TVA în cuantum de 3.511.851 RON și accesorii aferente TVA în cuantum de 2.448.827 RON și restituirea către societate a obligațiilor suplimentare de plată în cuantum de 5.960.678 RON.

Or, instanța de recurs a anulat decizia de impunere nr. x/25.09.2015 și raportul de inspecție fiscală nr. x/25.09.2015 și a dispus restituirea sumelor achitate de reclamantă în baza actelor administrativ fiscale anulate în condițiile în care intimata-reclamantă a solicitat anularea actelor indicate anterior numai în ceea ce privește obligațiile suplimentare de plată reprezentând TVA în cuantum de 3.511.851 RON și accesorii aferente TVA în cuantum de 2.448.827 RON și restituirea numai în ceea ce privește obligațiile suplimentare de plată în cuantum de 5.960.678 RON.

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată este întemeiată.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 1 teza întâi din C. proc. civ. din 2010:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

În ceea ce privește acest motiv de revizuire, Înalta Curte reține că, în sensul dispozițiilor citate, ca reflectare a principiului disponibilității, pretinsa pronunțare a instanței extra petita se analizează în raport cu obiectul litigiului, astfel cum acesta este delimitat prin cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că prin cererea formulată, intimata-reclamantă a solicitat instanței, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, să dispună:

- anularea deciziei de soluționare nr. 215/07.05.2018 emisă de A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor;

- anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală în ceea ce privește obligațiile suplimentare de plată reprezentând TVA în cuantum de 3.511.851 RON și accesorii aferente TVA în cuantum de 2.448.827 RON;

- restituirea către societate a obligațiilor suplimentare de plată în cuantum de 5.960.678 RON;

- obligarea pârâtelor la plata în solidar a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 227/11.12.2019, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ si Fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâta A.N.A.F. referitor la restituirea obligației fiscale de 5960678 RON și, în consecință, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu A.N.A.F. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea sumei de 5960678 RON și, în consecință, a respins capătul de cerere ca inadmisibil și a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței indicate mai sus, A. S.R.L. a formulat recurs.

Prin Decizia nr. 6315/09.12.2021, Înalta Curte de Casație si Justiție, secția de contencios administrativ si Fiscal a admis recursul formulat de reclamanta A. S.R.L, a casat sentința recurată și, în rejudecare, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii, în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei de 5.960.678 RON, invocate de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a anulat decizia de soluționare a contestației nr. 215/07.05.2018, decizia de impunere nr. x/25.09.2015 și raportul de inspecție fiscală nr. x/25.09.2015 și a obligat pârâtele la restituirea sumelor achitate de reclamantă în baza actelor administrativ fiscale anulate și a obligat pârâtele la plata sumei de 27.188,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă.

Instanța de control judiciar apreciază că decizia pronunțată este nelegală, instanța pronunțându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut și acordând mai mult decât s-a cerut, fiind astfel incident art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, intimata-reclamantă a solicitat anularea deciziei de impunere si a raportului de inspecție fiscală în ceea ce privește obligațiile suplimentare de plată reprezentând TVA în cuantum de 3.511.851 RON și accesorii aferente TVA în cuantum de 2.448.827 RON și restituirea către societate a obligațiilor suplimentare de plată în cuantum de 5.960.678 RON.

Or, instanța de recurs a anulat decizia de impunere nr. x/25.09.2015 și raportul de inspecție fiscală nr. x/25.09.2015 și a dispus restituirea sumelor achitate de reclamantă în baza actelor administrativ fiscale anulate în condițiile în care, așa cum se poate observa, intimata-reclamantă a solicitat anularea actelor indicate anterior, numai în ceea ce privește obligațiile suplimentare de plată reprezentând TVA în cuantum de 3.511.851 RON și accesorii aferente TVA în cuantum de 2.448.827 RON și restituirea numai în ceea ce privește obligațiile suplimentare de plată în cuantum de 5.960.678 RON.

Prin actele menționate anterior s-au stabilit și alte obligații fiscale cu privire la care intimata-reclamantă nu a solicitat anularea deciziei de impunere nr. x/25.09.2015 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/25.09.2015 și nici restituirea.

Față de cele arătate anterior, dispunând anularea deciziei de impunere nr. x/25.09.2015 și a raportului de inspecție fiscala nr. x/25.09.2015 si restituirea sumelor achitate de reclamanta în baza actelor administrativ fiscale anulate, instanța a încălcat prevederile dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în raport cu dispozițiile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de revizuire, va schimba, în parte, decizia nr. 6315 din 9 decembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în sensul că va anula Decizia de impunere nr. x/25.09.2015 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/25.09.2015, în ceea ce privește obligațiile suplimentare de plată reprezentând TVA în cuantum de 3.511.851 RON și accesorii aferente TVA în cuantum de 2.448.827 RON și va obliga pârâtele la restituirea către societate a obligațiilor suplimentare de plată în cuantum de 5.960.678 RON, cu menținerea celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei nr. 6315 din 9 decembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal.

Schimbă, în parte, decizia nr. 6315 din 9 decembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în sensul că:

- anulează Decizia de impunere nr. x/25.09.2015 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/25.09.2015, în ceea ce privește obligațiile suplimentare de plată reprezentând TVA în cuantum de 3.511.851 RON și accesorii aferente TVA în cuantum de 2.448.827 RON;

- obligă pârâtele la restituirea către societate a obligațiilor suplimentare de plată în cuantum de 5.960.678 RON.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2022.