ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2459/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor:

- anularea actului administrativ asimilat/lipsa răspunsului la contestația fiscală înregistrată la ANAF -DGAMC sub nr. x/13.05.2019;

- anularea Deciziei de impunere nr. x/28.03.2019 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/28.03.2019 emise de DGAMC, pentru suma de 60.757.104 RON, reprezentând obligații principale stabilite suplimentar (37.888.417 RON) și respectiv accesorii (22.868.687 RON);

- obligarea pârâtelor la emiterea actului administrativ individual prin care să se dispună restituirea sumelor reprezentând TVA stinse deși nu erau datorate (37.888.417 RON) și plata dobânzilor fiscale aferente acestora într-un termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești;

- obligarea pârâtelor la emiterea actului administrativ individual prin care să se dispună restituirea sumelor achitate (1.067.722 RON) reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente impozitelor și contribuțiilor salariate rămase de plată după ce TVA a fost respinsă la rambursare prin Decizia de impunere, într-un termen de 30 zile de la rămânerea definitvă a hotărârii judecătorești.

Ulterior, reclamanta a formulat cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare.

Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 23 din 11 martie 2021, a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare.

Totodată, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de către pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. și pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

3.1. În motivarea recursului principal recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

În esență, cu privire la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a susținut că sentința atacată este nelegală în raport cu obiecțiunile formulate, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de procedură - art. 663 pct. 3 din C. proc. civ., art. 281 alin(5) din Codul de procedură fiscală și art. 18 alin. (2) din Legea 554/2004.

Potrivit recurentei, sentința este nelegală și în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de întrebări preliminare, fiind pronunțată cu încălcarea art. 267 din TFUE, întrucât, prin raportare la obiectul cauzei, întrebările preliminare formulate prezintă utilitate.

Totodată, a apreciat că, în măsura în care instanța nu a intrat în cercetarea fondului raportului juridic fiscal dedus judecății, soluționând cauza prin admiterea unei excepții peremptorii, în mod greșit prima instanță a dispus asupra cererii de întrebări preliminare, soluția firească fiind aceea de a lăsa nesoluționată cererea, după cum a lăsat nesoluționată și cererea de probatoriu, fiind incidente astfel motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe.

3.2. Apărările formulate în cauză

3.2.1. Apărările intimatei-pârâte Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. Recursul incident

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția nulității recursului principal și, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Odată cu întâmpinarea, pârâta a formulat și recurs incident, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că prima instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, întrucât prin sentința atacata nu a analizat, respectiv nu s-a pronunțat asupra:

- excepției autorității de lucru judecat provizorie invocate de pârâta Direcție în ceea ce privește criticile formale de nelegalitate de ordin procedural invocate de reclamantă;

- excepției inadmisibilității cu privire la petitul acțiunii prin care s-a solicitat restituirea sumelor.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului incident și casarea sentinței atacate în sensul admiterii excepțiilor invocate, în măsura în care instanța înțelege să treacă peste excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă.

Prin notele de ședință depuse la dosar, recurenta-pârâtă a solicitat să se constate că recursul a rămas fără obiect, având în vedere că, prin Decizia nr. 242/24.08.2021, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a respins ca neîntemeiată a contestația formulată de societatea reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.03.2019, emisă de organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, pentru suma 6.436.161 RON, reprezentând 3.713.971 RON TVA și 2.722.190 RON accesorii aferente TVA, și, totodată, a desființat parțial această decizie de impunere pentru suma de 54.334.605 RON, reprezentând 34.188.108 RON TVA și 20.146.497 RON, accesorii aferente TVA, urmând ca organele fiscale să procedeze la reanalizarea situației de fapt pentru aceleași obligații bugetare și aceeași perioadă avută în vedere prin actul administrativ fiscal desființat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

1.1Argumente de fapt și de drept relevante

Recurenta - reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei de impunere nr. x/28.03.2019 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/28.03.2019 emise de DGAMC, pentru suma de 60.757.104 RON, reprezentând obligații principale stabilite suplimentar (37.888.417 RON) și respectiv accesorii (22.868.687 RON) și obligarea pârâtelor la restituirea sumelor reprezentând TVA stinse deși nu erau datorate (37.888.417 RON) și plata dobânzilor fiscale aferente acestora și la restituirea sumelor achitate (1.067.722 RON) reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente impozitelor și contribuțiilor salariate rămase de plată după ce TVA a fost respinsă la rambursare prin decizia de impunere, într-un termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare și, totodată, a admis excepția inadmisibilității acțiunii respingând în consecință acțiunea.

Instanța de control judiciar reține că, prin Decizia nr. 242/24.08.2021, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a respins ca neîntemeiată a contestația formulată de societatea reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.03.2019, emisă de organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, pentru suma 6.436.161 RON, și, totodată, a desființat parțial această decizie de impunere pentru suma de 54.334.605 RON, reprezentând 34.188.108 RON TVA și 20.146.497 RON, accesorii aferente TVA, urmând ca organele fiscale să procedeze la reanalizarea situației de fapt pentru aceleași obligații bugetare și aceeași perioadă avută în vedere prin actul administrativ fiscal desființat.

Așa fiind, având în vedere că obiectul litigiului vizează obligarea autorității pârâte la reluarea procedurii de soluționare a contestației fiscale formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere x/28.03.2019 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/28.03.2019 se constată că pretenția recurentei-reclamante a fost realizată, așa încât se pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în cauză, recurenta nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, în condițiile în care, în procedura administrativă, s-a soluționat contestația administrativ fiscală formulată.

În fine, în ceea ce privește critica reclamantei asupra soluției de respingere ca neîntemeiată a cererii de întrebări preliminare deși acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, apreciind astfel că prima instanță nu trebuia să cerceteze fondul acestei cereri în raport cu soluția dată, Înalta Curte constată că nu produce niciun efect practic faptul că s-a respins respectiva cerere ca neîntemeiată și nu ca inadmisibilă, așa încât nu se impune reformarea hotărârii atacate în acest sens.

Legiuitorul a înțeles să transpună aplicarea acestor prevederi și în privința procedurii de soluționare a recursului, astfel, potrivit art. 491 alin. (1) din C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile."

Ținând cont că soluția dată în privința recursului principal declarat de pârâtă nu implică cercetarea fondului, va constata că a rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respins recursul formulat de reclamant ca lipsit de interes.

Totodată, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2), art. 491 alin. (1) și art. 494 din același act normativ, va respinge ca rămas fără efect recursul incident formulat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 23 din 11 martie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Respinge rescursul incident formulat de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva aceleiași sentințe, ca rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.