ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5289/2022

Circumstanțele cauzei. 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 18.11.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată, în calitate de pârât, Secretarul Unității Administrativ Teritoriale Comuna Poieni, solicitând obligarea acestuia la soluționarea efectivă a petiției nr. 7117 din 02.10.2020 și invocând neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 117 din Legea nr. 215/2001 și art. 5 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 544/2001. Prin sentința nr. 600 din 9 martie 2021, pronunțată de Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Secretarul Unității Administrativ Teritoriale Comuna Poieni și s-a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Secretarul Unității Administrativ Teritoriale Comuna Poieni, ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă. 1.

Împotriva sentinței nr. 600 din 9 martie 2021 a Tribunalului Cluj a formulat recurs reclamantul A., solicitând instanței casarea hotărârii recurate și rejudecarea pe fond a cauzei, cu cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 627 din data de 26 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, s-a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 600 din 9 martie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Cluj, care a fost menținută în întregime. 1.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs a formulat contestație în anulare reclamantul A., susținând că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale de ordin procedural, deoarece instanța a reținut în mod greșit că informațiile de interes public solicitate exced competenței speciale a secretarului unității administrativ teritoriale. 2. Hotărârea pronunțată în contestație în anulare. Prin decizia definitivă nr. 835 din data de 6 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată contestația în anulare declarată de A. împotriva deciziei civile nr. 627 din 26.05.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, pe care a menținut-o în întregime. 3. Recursul exercitat împotriva deciziei pronunțate în contestație în anulare. Împotriva hotărârii menționate la pct. 2 din prezenta decizie a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia pentru motivele expuse în cererea de recurs și invocând în drept dispozițiile art. 5 alin. (1), art. 13 alin. (3), art. 466-482 din C. proc. civ., precum și prevederile art. 6 din CEDO.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât Secretarul Unității Administrativ Teritoriale nu a formulat apărări.

Aspecte procedurale. Prin încheierea din 2 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, constatând că părțile au fost legal citate, însă nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecata în lipsă, a dispus suspendarea judecății recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 835 din 6 septembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. La data de 6 iulie 2022 a fost înregistrată la dosar o cerere formulată de recurentul-reclamant A., prin care a solicitat reluarea dezbaterilor cauzei și judecarea fondului acesteia în lipsa sa, invocând în acest sens dispozițiile art. 223 alin. (3) și art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. Conform rezoluției instanței, a fost stabilit termen la data de 10 noiembrie 2022 pentru discutarea cererii de repunere pe rol a cauzei. La termenul din 10 noiembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, după care a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului și a reținut cauza pentru soluționare pe excepția invocată.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită și să constate inadmisibilitatea recursului reclamantului, în considerarea argumentelor ce succed: Obiectul cererii de recurs de față îl reprezintă decizia nr. 835 din 6 septembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal. Prin decizia menționată, instanța învestită cu soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva deciziei nr. 627 din 26 mai 2021 pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, a respins-o ca neîntemeiată și a păstrat în întregime hotărârea atacată. Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Astfel, C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, în cuprinsul art. 457 alin. (1) prevăzându-se că: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar conform dispozițiilor art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege enunțate supra rezultă, așa cum s-a arătat în precedent, că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care legea specială aplicabilă sau C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În cauza de față, reclamantul A. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, formulând critici din perspectiva normelor legale ce reglementează calea de atac a recursului și solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii acțiunii formulate. Instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare a soluționat cauza, verificând legalitatea deciziei pronunțate de instanța de recurs, în acest sens pronunțând o soluție de respingere a cererii ca neîntemeiată. Conform art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". În aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a soluționat recursul declarat de reclamantul A., prin decizia nr. 627/26.05.2021, care a fost menținută în urma soluționării contestației în anulare formulate de același reclamant, prin decizia recurată în cauza pendinte, pronunțată de aceeași Curte de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, hotărâre care este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. Se rețin în acest sens dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. conform cărora: " Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului." Așadar, Curtea de Apel Cluj a analizat cauza pe fond și a pronunțat o soluție de respingere a recursului reclamantului A., hotărâre care, astfel cum s-a evidențiat, este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. De altfel, art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că "Sunt hotărâri definitive: 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". În acest context, Înalta Curte constată că decizia nr. 835 din 6 septembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal este definitivă, iar recursul promovat de reclamantul A. împotriva acesteia este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Totodată, se reține că prin jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că "(…..) sunt supuse recursului acele hotărâri judecătorești expres prevăzute de lege, iar o hotărâre judecătorească poate fi atacată numai cu acele căi de atac care sunt prevăzute de lege. Mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituție prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condițiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părțile interesate și Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege" (Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 913 din 16 decembrie 2014, paragraful 24). Față de cele arătate, Înalta Curte constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj, ce formează obiectul prezentului demers judiciar, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind incident principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., în aplicarea căruia va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant. Totodată, în raport de soluția pronunțată asupra excepției inadmisibilității recursului, nu va mai proceda la verificarea hotărârii din perspectiva criticilor invocate, analiza acestora fiind de prisos. Cât privește solicitarea recurentului de obligare a intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces (pagina nr. 3 din cererea de recurs), Înalta Curte reține, pe de o parte, că partea nu a depus dovezi ale efectuării acestora, nu a indicat cuantumul cheltuielilor și nu a precizat în ce constau acestea, conform art. 451 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că raportat la modul de soluționare a recursului acesteia, care urmează a fi respins ca inadmisibil, nu sunt îndeplinite condițiile art. 453 alin. (1) din același cod pentru acordarea cheltuielilor de judecată solicitate, întrucât recurentul este partea aflată în culpă procesuală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru considerentele arătate la pct. 6 din prezenta decizie, în temeiul art. 508 alin. (4) coroborat cu art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant, ca inadmisibil.