ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5147/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 07.07.2014, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat instanței de contencios administrativ anularea Deciziei nr. x/28.03.2014 emise de către ANAF - Direcția Generala de Administrare Fiscala prin care i s-a comunicat respingerea contestației nr. 4/2010, formulată de către Banca, precum și admiterea cererii de restituire a sumei de 833.910,55 RON reprezentând impozit pe dividend, a sumei de 583.237,04 RON reprezentând dobânzi si a sumei de 150.103,89 RON reprezentând penalități, obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala - Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili la restituirea sumelor.

Prin sentința civilă nr. 2924/10.11.2015 Curtea de Apel București – secția Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

A anulat decizia de soluționare a contestației nr. x/28.03.2014.

A obligat pârâta să restituie reclamantei sumele de 583.237,04 RON reprezentând dobânzi și respectiv 150.103,89 RON reprezentând penalități aferente impozitului pe dividende.

A obligat pârâta la 2350 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxa de timbru și onorariu de expert.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta A. S.A., și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Prin decizia civilă nr. 2436/11.06.2018 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamanta A. S.A. A casat în parte sentința atacată în ceea ce privește cererea de restituire a sumei de 833.910,55 RON reprezentând impozit pe dividend și a trimis cauza spre rejudecare pentru soluționarea pe fond a acestei cereri. A menținut în rest dispozițiile sentinței. A respins recursul declarat de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca nefondat.

Prin sentința civilă nr. 435/2020 din 13 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche a fost admisă cererea reclamantei A. S.A. privind obligarea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la restituirea sumei de 833.910,55 RON reprezentând impozit pe dividend.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea în totalitate a acțiunii.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., și analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acțiunii și soluția dispusă de instanța de fond prin sentința recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menționate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În speță, recursul formulat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci doar aspecte privind situația de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere împrejurarea că susținerile din cererea de recurs vizează aspecte privind situația de fapt și reprezintă o redare fidelă a apărărilor din întâmpinarea depusă în dosarul de fond, respectiv a susținerilor de la pag. 62-64.

Faptul că recurenta își exprimă dezacordul cu privire la soluția primei instanțe, prin reluarea susținerilor din întâmpinarea depusă în dosarul de fond, nu înseamnă că prezintă în cuprinsul cererii de recurs motive de nelegalitate dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței nr. 435/2020 din 13 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței nr. 435/2020 din 13 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 noiembrie 2022.