ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5141/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministrul Educației Naționale și Ministerul Educației Naționale următoarele:

• Anularea adresei nr. x/21.03.2019 emise de Direcția Generală Inspecție și Control, Direcția Inspecție Școlară și Evaluare din cadrul Ministerului Educației Naționale (înregistrată sub nr. x/01.04.2019 la MEN) a raportului de evaluare nr. x/19.03.2019 și a tuturor operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii adresei atacate;

• Anularea răspunsului la contestația formulată împotriva adresei nr. x/21.03.2019, înregistrat la M.E.N. sub nr. x/03.05.2019 și comunicat în 07.05.2019, a raportului de evaluare și a tuturor operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii răspunsului atacat;

• Anularea Ordinului privind încetarea contractului de management nr. x/23.06.2016 încheiat între Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și domnul A., în calitate de director la Casa Corpului Didactic Sibiu și eliberarea din funcția de director a domnului A., înregistrat sub nr. x/26.08.2019;

• Anularea Ordinului privind numirea doamnei profesor B. prin detașare în interesul învățământului, în funcția de director la Casa Corpului Didactic Sibiu, înregistrat sub nr. x/26.08.2019;

• Obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 167/2020 din 17 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministrul Educației Naționale și Ministerul Educației Naționale.

A fost anulat Raportul nr. x/19.03.2019 încheiat în urma evaluării activității manageriale desfășurate de către A., director al Casei Corpului Didactic a Județului Sibiu, în perioada 01.09.2017-31.08.2018 emis de pârâtul Ministerul Educației Naționale, comunicat reclamantului prin Adresa nr. x/21.03.2019.

A fost anulat Raportul nr. x/02.05.2019 încheiat în urma soluționării contestației privind evaluarea activității manageriale desfășurate de către A., director al Casei Corpului Didactic a Județului Sibiu, în perioada 01.09.2017-31.08.2018 emis de pârâtul Ministerul Educației Naționale, comunicat reclamantului prin Adresa nr. x/03.05.2019.

A fost anulat Ordinul nr. 4924/26.08.2019 privind încetarea contractului de management nr. x/23.06.2016, emis de pârâtul Ministerul Educației Naționale.

S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind anularea Ordinului nr. 4925/26.08.2019.

A fost obligat pârâtul Ministrul Educației Naționale să plătească reclamantului suma de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Educației și Cercetării, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, după rejudecare, respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, a reluat prezentarea apărărilor formulate în întâmpinarea depusă la fond și a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că "comisia de evaluare nu a fost constituită conform prevederilor legale, astfel că actele întocmite de aceasta nu sunt valabile și se impune a fi anulate".

A susținut că această interpretare a prevederilor legale a condus indubitabil la admiterea cererii de chemare în judecată, ca urmare a aplicării greșite a normelor de drept material, respectiv dispozițiilor art. 6 alin. (2) din OMEN nr. 4315/2014. Acest text de lege nu stabilește în mod imperativ faptul că membrii comisiei de evaluare trebuie să fie din cadrul fiecărei direcții, ci comisiile de evaluare sunt formate din reprezentanți ai direcțiilor, fără a limita numărul acestora din cadrul unei anumite structuri.

În opinia recurentului, dispoziția prevăzută de art. 6 alin. (2) din OMEN nr. 4315/2014 dă normei un caracter dispozitiv, caracter ce este corelat cu reglementările prevăzute de art. 8 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

În ceea ce privește evaluarea, a arătat recurentul că instanța de fond a apreciat în mod corect că nu se poate substitui comisiei de evaluare a activității profesionale a persoanei evaluate, dar, cu toate acestea, a anulat în mod neîntemeiat raportul nr. x/2019, apreciind că procedura de evaluare nu a respectat prevederile Ordinului nr. 4315/2004, iar dreptul de apreciere al organului administrativ a fost exercitat cu exces de putere.

Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea adresei nr. x/21.03.2019 emise de Direcția Generală Inspecție și Control, Direcția Inspecție Școlară și Evaluare din cadrul Ministerului Educației Naționale (înregistrată sub nr. x/01.04.2019 la MEN) a raportului de evaluare nr. x/19.03.2019 și a tuturor operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii adresei atacate; anularea răspunsului la contestația formulată împotriva adresei nr. x/21.03.2019, înregistrat la M.E.N. sub nr. x/03.05.2019 și comunicat în 07.05.2019, a raportului de evaluare și a tuturor operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii răspunsului atacat; anularea Ordinului privind încetarea contractului de management nr. x/23.06.2016 încheiat între Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și domnul A., în calitate de director la Casa Corpului Didactic Sibiu și eliberarea din funcția de director a domnului A., înregistrat sub nr. x/26.08.2019; anularea Ordinului privind numirea doamnei profesor B. prin detașare în interesul învățământului, în funcția de director la Casa Corpului Didactic Sibiu, înregistrat sub nr. x/26.08.2019.

Soluționând cauza, instanța de fond a admis acțiunea, a anulat Raportul nr. x/19.03.2019, Raportul nr. x/02.05.2019, precum și Ordinul nr. 4924/26.08.2019 privind încetarea contractului de management nr. x/23.06.2016, emis de pârâtul Ministerul Educației Naționale. Totodată, a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind anularea Ordinului nr. 4925/26.08.2019.

Recurentul a formulat critici subsumate motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (14) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că comisia de evaluare nu a fost constituită conform prevederilor legale, astfel că actele întocmite de aceasta nu sunt valabile și se impune a fi anulate.

A susținut că această interpretare a prevederilor legale a condus indubitabil la admiterea cererii de chemare în judecată, ca urmare a aplicării greșite a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din OMEN nr. 4315/2014. A menționat recurentul că acest text de lege nu stabilește în mod imperativ faptul că membrii comisiei de evaluare trebuie să fie din cadrul fiecărei direcții, ci comisiile de evaluare sunt formate din reprezentanți ai direcțiilor, fără a limita numărul acestora din cadrul unei anumite structuri.

În opinia recurentului, prevederea conținută de art. 6 alin. (2) din OMEN nr. 4315/2014 are un caracter dispozitiv, caracter ce este corelat cu reglementările prevăzute de art. 8 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

Înalta Curte reține că aceste susțineri sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 6 din OMEN nr. 4315/2014:

"(1) Comisiile de evaluare a activității manageriale desfășurate de inspectorii școlari generali, inspectorii școlari generali adjuncți din inspectoratele școlare și directorii caselor corpului didactic, denumite în continuare comisii de evaluare, sunt constituite din 5 membri, dintre care unul este coordonator. Nominalizarea acestora se realizează, prin ordin de serviciu, de către secretarul de stat desemnat să coordoneze această activitate.

(2) Comisiile de evaluare menționate la alin. (1) sunt formate din reprezentanți ai Direcției generale inspecție și control, Direcției generale învățământ secundar superior și educație permanentă, Direcției generale educație timpurie, învățământ primar și gimnazial, Direcției generale minorități și relația cu Parlamentul, Direcției generale economice, Compartimentului audit intern."

Având în vedere regimul de drept public aplicabil, Înalta Curte reține că norma în discuție este imperativă, iar nu dispozitivă, astfel cum susține recurentul-pârât, astfel că nu permite numirea în comisia de evaluare a unor persoane din cadrul aceleiași direcții sau doar din cadrul unor direcții în funcție de opțiunea persoanei care are competența de stabili componența acesteia.

Este corectă interpretarea instanței de fond în sensul că intenția legiuitorului a fost aceea ca din comisia de evaluare să facă parte câte un membru din fiecare direcție dintre cele la care se referă alin. (2). Rațiunea acestei norme este aceea de a exista câte o persoană calificată pentru fiecare din unitățile de competență supuse evaluării.

În speță, prin Ordinul de serviciu nr. 902/IFL/05.09.2018 s-a dispus ca evaluarea activității manageriale desfășurate în anul școlar 2017-2018 de către directorii caselor corpului didactic din mai multe județe printre care și Sibiu să se realizeze de o comisie având următoarea componență: C. - consilier Direcția generală educație timpurie, învățământ primar și gimnazial (DGETIPG), coordonatorul comisiei, D. - consilier Direcția generale inspecție și control (DGIC), E. - inspector Direcția generală educație timpurie, învățământ primar și gimnazial (DGETIPG), F. - inspector general Direcția generală minorități și relația cu Parlamentul (DGMRP) și G. - inspector Direcția generală învățământ secundar superior și educație permanentă (DGISSEP).

Având în vedere că din comisia de evaluare fac parte doi membri din cadrul aceleiași direcții, neexistând niciun membru din cadrul Direcției generale economice, Compartimentului audit intern, este corectă concluzia instanței de fond în sensul că comisia de evaluare nu a fost constituită conform prevederilor legale mai sus citate, astfel că actele întocmite de aceasta nu sunt valabile și se impune a fi anulate.

În condițiile în care subzistă acest motiv de nelegalitate privind compunerea comisiei de evaluare, este de prisos analizarea criticilor recurentului-pârât privind evaluarea activității profesionale.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Educației (fost Ministerul Educației și Cercetării) împotriva sentinței civile nr. 167/2020 din 17 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Educației (fost Ministerul Educației și Cercetării) împotriva sentinței civile nr. 167/2020 din 17 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 noiembrie 2022.