ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1794/2020

Ședința publică din data de 28 aprilie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 9444/23.07.2019, prin care s-a dispus revocarea din funcția de inspector școlar general adjunct al Inspectoratului Școlar Județean Sibiu, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestui Ordin și obligarea pârâtului la repunerea reclamantei în funcție, ca urmare a suspendării executării acestui Ordin, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 204 din 21 august 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a Ordinului Ministrului Educației Naționale nr. 9444/23.07.2019, formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că, în vederea reținerii nelegalității evidente a Ordinului nr. 9444/2019, nu sunt necesare verificări suplimentare, întrucât simpla lecturare și comparare a atribuțiilor din Fișa postului cu activitățile depunctate din Fișa de evaluare evidențiază împrejurarea potrivit căreia calificativul acordat este greșit.

Astfel, pare facil de observat că (i) evaluarea, în vederea acordării calificativului, indică depunctarea pentru nerealizarea conformă a activității vizând "fișa postului", în condițiile în care întocmirea acestei categorii de acte constituie atribuția inspectorului școlar general, (ii) nu i-a fost realocat punctajul din fișa de evaluare, privitor la atribuțiile care nu îi revin, în conformitate cu fișa postului; deși nu are atribuții vizând execuția bugetară, evaluarea s-a realizat cu depunctarea sa cu 4 puncte atribuite activităților circumscrise execuției bugetare.

De asemenea, punctajul total este greșit, în sensul că însumarea aritmetică a punctajelor intermediare nu coincide cu punctajul final.

A mai susținut recurenta că actul atacat invocă, în preambul, un Raport aprobat de către Ministrul Educației Naționale nr. 8788/02.05.2019, fără însă a enunța conținutul lui ori a-l anexa la actul administrativ emis.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la invocarea unui raport neatașat actului administrativ și necomunicat, ci trebuie să conțină și elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

De asemenea, potrivit recurentei, deși instanța de fond a reținut că art. 535 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ nu este incident, întrucât funcția de inspector școlar general adjunct face parte din personalul contractual, nefiind funcționar public, contextul de reglementare conținut de Codul administrativ impune cu necesitate aplicarea acestui text de lege, potrivit căruia "Actele administrative întocmite cu nerespectarea dispozițiilor art. 528-533 sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.".

În opinia recurentei, Ordinul nr. 9444/2019 conține încălcări ale normelor în vigoare la data emiterii, sancționate cu nulitatea de drept și expresă de art. 535 din O.U.G. nr. 57/2019, respectiv încălcarea art. 528 alin. (3) lit. a) și art. 533 alin. (1).

Referitor la îndeplinirea condiției existenței pagubei iminente, recurenta a arătat că măsura eliberării, revocării din funcție, dispusă cu nerespectarea condițiilor contractului de management, și astfel viciată sub aspectul legalității, alături de lipsa unei motivări în conținutul Ordinului, sunt de natură a crea un prejudiciu de imagine, în persoana celui revocat din funcție, ce se impune a fi preîntâmpinat până la analiza pe fond ce urmează a o realiza instanța de judecată, cu ocazia soluționării acțiunii în anularea ordinului.

Îndeplinirea condiției referitoare la prejudiciu și la iminența producerii acestuia rezultă și din emiterea și punerea în aplicare, în mod intempestiv, a ordinului de eliberare din funcție, fără a fi acordat dreptul de preaviz de 30 de zile calendaristice, situație în care, la data de 23.07.2019, a aflat că, începând cu aceeași dată, este lipsită de mijloacele financiare necesare susținerii planurilor personale și vieții private.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă, prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, suspendarea executării Ordinului nr. 9444/23.07.2019, prin care s-a dispus revocarea sa din funcția de inspector școlar general adjunct al Inspectoratului Școlar Județean Sibiu, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestui Ordin și obligarea pârâtului la repunerea reclamantei în funcție.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În dreptul administrativ român operează, cu titlul de principiu, prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului normativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și iminența producerii pagubei.

La modul concret, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a opera suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate a acestuia.

Prin urmare, instanța poate aprecia drept necesară o asemenea măsură când se oferă suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ, la o examinare sumară a aparenței dreptului.

În cauză, Înalta Curte apreciază nu că există elemente care să contureze îndeplinirea condiției cazului bine justificat, prima instanță reținând în mod corect că argumentele reclamantei în sensul că s-a acordat calificativul "nesatisfăcător" ca urmare a evaluării activității manageriale, pentru anul școlar 2017-2018, susținând ca evaluarea nu a avut în vedere criterii obiective, a ignorant necesitatea realocării punctajului din fișa de evaluare pentru atribuțiile care nu-i revin, a operat depunctări pentru activități ce intră în sfera de atribuții concrete ale inspectorului școlar general, a realizat însumarea aritmetică a punctajelor intermediare eronat, poate fi realizată doar cadrul soluționării cererii de anulare.

Se constată că verificarea viciilor de legalitate invocate de parte presupune analiza unui material probatoriu care nu poate fi administrat decât cu ocazia judecării pe fond a pricinii și, de asemenea, consecințele acestor vicii nu sunt evidente impunând o dezbatere amplă de natură să lămurească în detaliu toate aspectele speței ceea ce, de asemenea, nu se poate realiza decât în cadrul acțiunii pe fond.

Sub aspectul criticilor referitoare la nemotivarea actului atacat, aspect ce poate fi verificat pe calea unei cereri de suspendare, instanța de control judiciar constată că și aceste critici sunt nefondate, întrucât ordinul a cărui suspendare se solicită conține în preambulul său temeiurile de drept în baza cărora a fost emis, cu invocarea și a Raportului aprobat de către ministrul Educației Naționale nr. 8788/02.05.2019 și a fișei de evaluare cuprinzând punctajul acordat în urma contestației. Așadar, există anumite elemente care ar putea susține ideea că actul este motivat în mod corespunzător, discuțiile referitoare la modalitatea concretă în care s-a realizat motivarea depășind prezentul cadrul procesual.

De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că prevederile art. 535 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ nu sunt incidente în cauză, în condițiile în care funcția de inspector școlar general adjunct al Inspectoratului Școlar Județean face parte din personalul contractual, nefiind funcționar public.

Referitor la cea de a doua condiție prevăzută de lege, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În cauză, motivele invocate de recurenta-reclamantă prin care susține că ar fi îndeplinită această condiție impusă de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la prevenirea unei pagube iminente, întrucât executarea actului administrativ îi aduce un prejudiciu de imagine și o lipsește totodată de mijloacele financiare necesare, nu pot fi primite, deoarece aspectele invocate sunt simple prezumții, nefiind dovedite prin niciun mijloc de probă.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză nu au fost dovedite condițiile existenței cazului bine justificat și a iminenței pagubei, astfel încât hotărârea primei instanțe este legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 14 și art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, iar soluția de respingere a cererii de suspendare este corectă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 204/2019 din 21 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2020.