ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4871/2022

Ședința publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 10 august 2020 sub nr. x/2020, pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să constate că Ministerul Afacerilor Interne a încălcat prevederile din Ordonanța Guvernului 27/2002, prin faptul că a refuzat în mod explicit să dea curs celor solicitate de aceasta în petiția din data de 05.06.2020 și să oblige Ministerul Afacerilor Interne să soluționeze întocmai, cu respectarea strictă a prevederilor O.G. nr. 27/2002 petiția reclamantei din 05.06.2020.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 81 din 17.11.2020, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii formulate de A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în ceea ce privește petitul 1 al cererii și, în consecință, a respins, ca inadmisibilă, cererea cu privire la acest petit, respingând deopotrivă, ca ca neîntemeiată, cererea reclamantei în contradictoriu cu același pârât, în ceea ce privește petitul 2 al acesteia.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile anterior menționate, a declarat recurs reclamanta A.,și, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, să admită cel de-al doilea capăt al cererii, ca fiind temeinic și legal.

În esență, recurenta –reclamantă susține că prima instanță în mod greșit a soluționat cauza, deoarece hotărârea a fost dată cu încălcarea respectiv aplicarea greșită a normelor de drept material.

Soluția primei instanțe cu privire la al doilea petit din cerere se bazează pe susținerea, că unitățile (organizate la nivelul județelor) subordonate pârâtului nu sunt servicii publice deconcentrate, în consecință prevederile Art. 94 din Codul Administrativ nu sunt obligatorii în cazul lor, astfel este la latitudinea pârâtului dacă admite sau respinge cele solicitate, singura sa obligație legală fiind aceea de a da un răspuns în termen de 30 zile, ceea ce a și făcut, astfel nu se poate susține, că nu a soluționat petiția .

Legat de acea susținere, recurenta arată că, în conformitate cu art. 12 alin. (2) din Legea 218/2002, "In județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție, conduse de un inspector-șef ajutat de adjuncți." Rezultă de aici, că aceste inspectorate sunt subordonate pârâtului (a se vedea titlul secțiunii: "Unități teritoriale din subordinea Inspectoratului General al Poliției Române"), dar au personalitate distinctă, nu sunt identice cu pârâtul. Cu alte cuvinte sunt servicii publice deconcentrate.

Conform prevederilor Legii 550/2004, în structura organizatorică a Jandarmeriei române se regăsesc inspectoratele de jandarmi județene (Art. 4, alin. (1), lit. d).). Acestea sunt iarăși în mod evident servicii publice deconcentrate, fiind organizate la nivelul județelor.

La aceași concluzie se ajunge și dacă avem în vedere prevederile Art. 267 alin. (1) din Codul Administrativ ("în fiecare județ, respectiv în municipiul București funcționează un colegiu prefectural compus din prefect, subprefect și conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale, care sunt organizate sau au sediul în județul respectiv sau în municipiu! București, după caz.") și componența colegiilor prefecturale. Anexăm cu titlu de exemplu componența colegiilor prefecturale din județele Iași și Mureș, în care printre membrii (deci printre conducătorii serviciilor publice deconcentrate') se regăsesc și comandanții inspectoratelor județene de poliție și jandarmerie.

Rezultă, deci, fără îndoială, că inspectoratele județene de poliție și jandarmerie sunt servicii publice deconcentrate, în care sunt valabile prevederile Art. 94 din Codul Administrativ, adică cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul să-și folosească limba maternă atât oral cât și scris. În aceste condiții prevederile din Ordinul 33/2020 al MAI care privesc limba în care se comunică cu cetățenii contravin celor din Codul Administrativ.

Având în vedere aceste considerente apreciază că cele solicitate de la pârât în petiția din data de 05.06.2020 sunt întemeiate, astfel singura soluție legală a acelei petiții - de care răspunde direct conducătorul instituției pârâte - era modificare Ordinului 33/2020 în sensul solicitat. De vreme ce nu a procedat așa, pârâtul a încălcat prevederile O.G. nr. 27/2002, iar dacă ar fi aplicat corect acea Ordonanță (care este norma de drept materială în prezentul caz, de vreme ce noi am reclamat încălcarea ei), prima instanță ar fi trebuit să admită al doilea petit din cererea sa.

Solicită astfel a se constata că sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și pe cale de consecință să se admită recursul și să se caseze în parte sentința primei instanțe.

Legat de fondul cauzei, recurenta mai susține că acceptă raționamentul primei instanțe cu privire la primul petit din cerere și renunță la acesta.

Nici pârâtul, nici prima instanță nu au negat faptul că cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul de a-și folosi limba maternă inclusiv în relațiile cu serviciile publice deconcentrate în condițiile stipulate în Constituție și în Codul Administrativ.

În aceste condiții, de vreme ce structurile teritoriale ale poliției și jandarmeriei sunt servicii publice deconcentrate, este evident că cererea sa este temeinică și legală, motiv pentru care solicită admiterea celui de-al doilea petit al cererii sale, așa cum a fost formulată, cu precizarea, că în conformitate cu cele comunicate de către pârât, în afară de Ordinul 33/2020 nu există alt act intern al MAI care ar reglementa limba în care personalul în subordinea pârâtului comunică cu cetățenii, astfel solicitarea din petiția adresată pârâtului în data de 05 06 2020 (în sensul de a asigura - în condițiile stipulate în Codul Administrativ - folosirea limbii materne pentru cetățenii aparținând minorităților naționale în relațiile cu structurile teritoriale ale poliție și jandarmeriei) se referă numai la Ordinul 33/2020.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă, a formulat întâmpinare intimatul – pârât Ministerul Afacerilor Interne, în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva întâmpinării formulate de intimatul – pârât Ministerul Afacerilor Interne, recurenta – reclamantă a formulat Răspuns, în cadrul căruia arată, în combaterea apărărilor intimatului că prima instanță a greșit și respectivele unități sunt servicii publice deconcentrate, apreciind deopotrivă că afirmațiile acestuia sunt nerelevante și/sau neadevărate, solicitând astfel admiterea recursului.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 29.03.2021 s-a stabilit primul termen pentru judecata recursului la data de 25.10.2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, de obiectul și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin demersul judiciar ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat:

1) să se constate că Ministerul Afacerilor Interne a încălcat prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002, prin faptul că a refuzat în mod explicit să dea curs celor solicitate de parte în petiția din data de 05.06.2020,

2) să fie obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne să soluționeze petiția sa din 05.06.2020 întocmai cu respectarea strictă a prevederilor O.G. nr. 2/2002.

Prin petiția înregistrată la pârâtul Ministerul Afacerilor Interne sub nr. x/09.06.2020, reclamanta a solicitat autorității publice să modifice toate procedurile interne care sunt în contradicție cu procedurile legale menționate în cuprinsul petiției (art. 120 din Constituție, art. 94 din O.U.G. nr. 57/2019) în sensul protejării drepturilor minorității maghiare din România în utilizarea limbii române în relațiile cu structurile Ministerului Afacerilor Interne, acolo unde ponderea minorității maghiare depășește 20%.

Prin răspunsul oferit de autoritatea publică, aceasta a indicat normele legale care au incidență în cauză și jurisprudența instanțelor naționale aplicabilă.

Împotriva acestui răspuns reclamanta a formulat plângere prealabilă solicitând comunicarea listei actelor prin care se reglementează comunicarea cu cetățenii aparținând minorităților naționale, locul unde acestea au fost făcute publice și dacă sunt acte care nu respectă întocmai procedurile legale, i s-a solicitat Ministerului Afacerilor Interne să dispună modificarea acestora.

Prima instanță, admițând excepția inadmisiblității, a respins petitul 1 al cererii de chemare în judecată, ca inadmisibil și petitul al doilea, ca cefondat.

Înalta Curte constată că soluția instanței de fond este legală, fiind însușită și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

În prealabil, analizând cererea de recurs, Înalta Curte a regăsit doar critici ce vizează soluția dată de instanța de fond cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere.

De altfel, în partea finală a cererii de recurs, recurenta – reclamantă a menționat expres că acceptă raționamentul primei instanțe cu privire la primul petit din cererea sa și renunță la acesta.

Așadar, având în vedere dreptul de dispoziție al părților, instanța de control judiciar va analiza hotărârea recurată doar din perspectiva soluției date celui de-al doilea capăt al cererii ce face obiectul judecății, sub acest aspect recurenta susținând nelegalitatea hotărârii, în considerarea faptului că " inspectoratele județene de poliție și jandarmerie sunt servicii publice deconcentrate", raportat la dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002, art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 550/2004, respectiv art. 267 alin. (1) din Codul administrativ, acestea având următorul conținut:

"art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 În județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție, conduse de un inspector-șef, ajutat de adjuncți.",

"art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 550/2004 " ART. 4 (1) Jandarmeria Română este organizată pe principii militare, ca sistem unitar de forțe și mijloace dispus conform organizării administrativ-teritoriale a țării, și are următoarea structură organizatorică:

d) inspectoratele de jandarmi județene", respectiv

"art. 267 alin. (1) din Codul administrativ Colegiul prefectural

(1) În fiecare județ, respectiv în municipiul București funcționează un colegiu prefectural compus din prefect, subprefect, secretarul general al instituției prefectului și conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale, care sunt organizate sau au sediul în județul respectiv sau în municipiul București, după caz."

Înalta Curte constată însă că aceste dispoziții nu susțin concluzia recurentei – reclamante.

Așadar, fără a prezenta o argumentație logico-juridică, prin simpla indicare a temeiurilor legale de înființare a inspectoratelor județene de poliție/jandarmi, dând o interpretare proprie acestora, fără o susținere legală, recurenta ajunge la o concluzie eronată, în sensul că structurile Ministeruliu Afacerilor Interne sunt servicii publice deconcentrate și astfel devind incidente dispozițiile art. 94 din Codul administrativ.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că teza invocată de parte este contrazisă de dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, potrivit cărora acesta este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu sediul în mun București, iar Poliția Română, respectiv Jandarmeria Română sunt unități din subordinea Ministerului Afacerilor Interne care desfășoară activitate de interes național și nu local.

În acord cu instanța de fond și instanța de control judiciar reține că pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și unitățile acestuia nu îndeplinesc condiția de a se încadra în niciuna din categoriile prevăzute de art. 94 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019, invocat de recurenta – reclamantă, acest text de lege adresându-se anumitor categorii de entități publice, strict și limitativ enumerate, respectiv administrației publice locale, instituțiilor publice aflate în subordinea acestora precum și serviciilor publice deconcentrate. Or, Ministerul Afacerilor Interne sau unitățile din subordinea acestuia, respectiv Jandarmeria Română nu se regăsesc printre aceste entități menționate expres și limitativ.

Revenind la obiectul litigiului, se constată că, prin petiția din data de 05 iunie 2020, recurenta –reclamantă a solicitat, la modul general, modificarea tuturor actelor administrative care emană de la Ministerul Afacerilor Interne și care vizează comunicarea cu cetățenieii, fără a indica în mod concret actul/actele la care se referă, iar acestei solicitări cu caracter general intimatul – pârât i-a răspuns în mod legal cu respectarea prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002. Faptul că recurenta – reclamantă este nemultumită de acest răspuns, nu poate reprezenta un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004, în contextul în care răspunsul dat recurentei – reclamante are un temei legal, iar acest răspuns nu poate fi condiționat de soluționarea favorabilă a cererii părții.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond, de respingere, ca nefondat, a petitului 2 al acțiunii, astfe cum a fost formulată de reclamantă, este legală, fiind pronunțată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, criticile formulate de recurenta – reclamantă fiind nefondate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de de reclamanta A., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 81 din 17 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 octombrie 2022.