ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4654/2022

Ședința publică din data de 14 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de ordonanță președințială ce face obiectul prezentului dosar reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Institutul Inimii De Urgență Pentru Boli Cardiovasculare Profesor dr. B., Institutul de Urgență Pentru Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu-Mureș ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la asigurarea către reclamant a medicamentelor, pe baza de prescripție medicală, în regim de compensare 100% având în vedere gravitatea bolii.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 124/2022 din 5 mai 2022 Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriul cu pârâtul Ministerul Sănătății, a respins cererea de emitere a ordonanței președințiale astfel cum a fost formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Institutul Inimii de Urgență pentru Boli Cardiovasculare Profesor Dr. B. și Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu Mureș, ca inadmisibilă.

Onorariul încuviințat pentru apărătorul desemnat din oficiu, C., în cuantum de 940 RON se avansează din fondurile Ministerului de Justiție.

Cheltuielile ocazionate de ajutorul public judiciar, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, C., rămân în sarcina statului.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 124/2022 din 5 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Susține recurentul-reclamant că, în mod greșit, prima instanță a considerat că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate ale ordonanței președințiale, prevăzute de art. 997 din C. proc. civ.

Astfel, în ceea ce privește aparența dreptului, susține recurentul că din actele medicale deținute reiese că prezintă următoarele afecțiuni cardiovasculare grave: CARDIOMIOPATIE ISCHEMICĂ, IM GR I. insuficiență mitrală gradul I sau infarct miocardic (potrivit secțiunii Abrevieri și Acronime din ghidurile naționale și europene de diagnostic și tratament, IM este prescurtarea pentru infarct miocardic), aritmii ventriculare, bloc cardiac, tahicardie sinusală, depresie (cardiacă) majoră, etc.

Cardiomiopatia ischemică este cea mai întâlnită formă de cardiomiopatie dilatativă. Există doar două cauze principale ale cardiomiopatiei ischemice: INFARCTUL MIOCARDIC și boala arterială coronariană.

În ianuarie 2020, personalul medical trebuia să recunoască faptul că a avut un eveniment cardiac major, că a suferit un infarct miocardic.

În sentința civilă nr. 124/2022 pronunțată în ședința publică din 05.05.2022 în dosarul nr. x/2022, instanța de judecată nu menționează în cuprinsul considerentelor hotărârii judecătorești (în motivare) diagnosticul CARDIOMIOPATIE ISCHEMICĂ și precizează eronat că:

- în ceea ce privește aparența dreptului "din actele medicale depuse de acesta în susținerea cererii reieșind lipsa patologiei invocată de reclamant":

- urgența "ar putea fi considerată ca fiind îndeplinită doar în cazul în care din probațiunea administrată ar fi reieșit că acesta suferă de o afecțiune cardiacă iar starea de sănătate i se agravează ca urmare a neadministrării tratamentului recomandat de medicii specialiști";

- "condiția vremelniciei măsurilor solicitate nu este îndeplinită". Instanța face referire doar la revascularizare, BIOVENTRIX, LVAD, pacemaker, defibrilator fără nicio trimitere la terapia medicamentoasă care poate opri progresia bolii cardiovasculare sau, cel puțin, poate încetini evoluția.

Susține recurentul că toate demersurile judiciare au fost respinse deoarece instanțele au judecat pe baza unor acte false; acestea au o valoare mai mare decât cuvântul unui justițiabil care vă spune adevărul și care se supune oricăror evaluări medicale pentru a confirma situația medicală.

Obiectivul ascunderii diagnosticului de boală cardiovasculară gravă a fost inițial protejarea emoțională a pacientului de șocul unui prognostic negativ: zile de supraviețuire.

Însă din cauza sancțiunilor și a amenințărilor medicilor șefi, a celor din minister, în loc să fie încurajați să spună adevărul prin consultațiile și tratamentele din ambulatoriul de specialitate sau să fie promovați pentrucă au respectat Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, medicii responsabili au așteptat, au pândit, au dorit un război fulger - blitzkrieg. 5%500 ml braun.

Astfel a început tot coșmarul de la un medic care a raportat neoficial șefilor ierarhici din unitatea sanitară, din minister, A DISEMINAT, făcând greșeala de a nu îi comunica diagnosticul și prognosticul chiar DESTINATARULUI INFORMAȚIEI, pacientului, fără că celelalte persoane (societatea civilă) să cunoască un act medical strict secret, CONFIDENȚIAL.

În continuare, recurentul-reclamant reiterează susținerile formulate în fața instanței de fond arătând că potrivit Legii nr. 46/2003: "Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervențiilor medicale propuse, a riscurilor potențiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului și nerespectării recomandărilor medicale, precum și cu privire la date despre diagnostic și prognostic".

Instituțiile statului prin instituțiile/structurile medicale au obligația de a informa pacientul, personal și exclusiv și de a-i furniza toate informațiile cu caracter medical, cu respectarea principiului transparenței în dialogul medic-pacient.

În ceea ce privește urgența măsurilor ce trebuie luate în raport de diagnosticul pe care îl are, recurentul-reclamant susține că a suferit un infarct miocardic acut, nediagnosticat și netratat la timp.

Timpul este exact elementul care lipsește reclamantului deoarece prezintă o patologie cardiovasculară progresivă gravă, astfel încât orice întârziere poate avea consecințe deosebit de grave punând în pericol dreptul la viață al reclamantului.

Chiar dacă nu ar fi reușit să reducă sau să limiteze aria de necrozare a țesutului cardiac ar fi trebuit să îmi acorde un tratament pentru complicațiile post infarct-miocardic: bolile care urmau să se instaleze: tulburări de conducere electrică a inimii, aritmii ventriculare, cardiomiopatie ischemică, insuficiență mitrală, insuficiență cardiacă, gradele insuficienței cardiace, insuficiență cardiacă severă terminală.

Faptul că medicii nu au recunoscut că în ianuarie 2020 a suferit un infarct miocardic, a reprezentat un mare dezavantaj.

Apreciază recurentul că sunt întrunite condițiile de admisibilitate, dispunerea unor măsuri provizorii în cazuri grabnice, urgența apreciată în mod concret, care persistă pe parcursul judecății (ocrotirea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere), caracterul vremelnic, dispunerea unor măsuri limitate în timp, care vor produce efecte până la soluționarea pe fond a litigiului, dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Cluj și neprejudecarea fondului, un examen sumar al cauzei, aparența de drept este suficientă pentru ca instanța să ordone o măsură urgentă și vremelnică, stabilirea unor tratamente medicale necesare pentru bolile cardiovasculare.

Susține recurentul că a solicitat instituirea unui tratament vremelnic, farmacoterapie: de pildă, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, beta-blocante; diuretice; vasodilatatoare, agenți inotropi, digoxin, vasopresoare, profilaxia tromboembolismului etc

De asemenea, recurentul indică anumite dosare aflate pe rolul diferitelor instanțe judecătorești, prin care a solicitat protejarea dreptului său la viață prin obligarea pârâților la acordarea unui tratament adecvat afecțiunii cardio-vasculare pe care o are.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimatul Institutul Inimii de Urgență pentru Boli Cardiovasculare "B.", a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, în raport de ansamblul probatoriu administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru argumentele în continuare arătate.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În fapt, din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care solicită, pe calea ordonanței președințiale, obligarea la protejarea dreptului la viață prin acordarea de urgență a unui tratament provizoriu, terapie farmacologică pentru afecțiunile cardiovasculare reținute în înscrisurile medicale, până la pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei și până la instituirea unui tratament permanent: revascularizare, BIOVENTRIX, LVAD dispozitiv de asistare ventriculară, stimulare permanentă prin pacemaker, defibrilator cardiac intern și obligarea pârâților la asigurarea medicamentelor, pe baza de prescripție medicală, în regim de compensare 100% având în vedere gravitatea bolii.

În mod corect, instanța de fond a dat relevanță probatoriului administrat în cauză, reținând că potrivit scrisorii medicale emisă medic D. reclamantul a fost internat în cadrul Institutului Inimii "B." Cluj Napoca, în data de 03.12.2020, având următorul diagnostic: Sindrom algic toracic și de coloană toracică cu radicualgii; Sindrom anxios depresiv; Tahicardie sinusală . În scrisoarea medicală emisă la acea dată s-a menționat faptul că reclamantul a avut 3 prezentări în serviciul institulului din anul 2020 pentru dureri toracice cu caracter constrictiv – când s-a exclus sindromul coronarian acut, că examenele de laborator și cele paraclinice prezintă valori normale, concluzia ecografică fiind absența unor modificări patologice, VS cu funcție sistolică și diastolică normală, fără modificări patologice ecografice.

La data de 13.01.2021, fiind consulatat de medic E., s-a consemnat diagnosticul reclamantului pacient ca fiind Sdr algic toracic nespecific. Aritmie extrasistolică în observație. Sdr anxios depresiv. La ecografia efectuată s-au constatat valori normale, nefiind făcută vreo recomandare a tratament medical pentru reclamant .

Conform scrisorii medicale emisă de medic F., reclamantul a fost consultat în cadrul Institutului Inimii în data de 16.02.2021, cu diagonoticul IM GR I, examenele de laborator și cele paraclinice prezintă valori normale . S-a consemnat faptul că nu s-a eliberat prescripție medicală pentru dispozitive medicale în ambulatoriu deoarece nu era necesar și nu s-a eliberat recomandare pentru îngrijiri medicale la domiciliu deoarece nu era necesar.

Aceleași aspecte reies și din scrisoarea medicală din data de 29.07.2021 – medic G., respectiv faptul că examenele de laborator și paraclinice au reliefat valori normale, ECK nu a indicat modificări structurale.

Prima instanță a mai reținut și cele precizate de pârâtul Institutului Inimii "B." Cluj Napoca, prin întâmpinarea formulată în cauză, conform cărora reclamantul a fost consultat în cadrul acestei instituții de către mai mulți medici, fiind primit de fiecare dată fără rezerve, ocazii cu care s-au efectuat toate investigațiile clinice și paraclinice necesare în vederea stabilirii diagnosticului, infirmându-se, de fiecare dată, ipoteza pacientului potrivit căreia ar suferi de afecțiuni cardiace majore care să determine un transplant cardiac. Același pârât a precizat că, ulterior efectuării investigațiilor de către toți medicii unităților sanitare la care acesta a fost luat în evidență din anul 2020 până în prezent, și, în principal, de către personalul medical din cadrul Institutului inimii de Urgență pentru Boli Cardiovasculare "B." din Cluj-Napoca, s-a constatat că toți au pus aceeași concluzie unitară, respectiv faptul că pacientul nu prezenta nicio afecțiune cardiacă gravă, ci doar anumite stări generate de panică, scop în care i s-a recomandat, de către medicii curanți din diferitele instituții, efectuarea unul consult de specialitate psihiatrică.

De asemenea, în considerentele Sentinței 742/2021, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, sentință rămasă definitivă, s-a reținut faptul că "Conform adresei trimisă la solicitarea instanței în dosarul nr. x/2021 de pârâtul INSTITUTUL INIMII DE URGENȚĂ PENTRU BOLI CARDIOVASCULARE "B." reclamantul a fost văzut o dată în urgență și de 4 ori în ambulator, de trei medici ai Institutului, fără să i se identifice o cauză cardiacă a acuzelor, fără indicație de tratament cardiologic în momentul examinării și cu recomandare repetată de consult psihiatric. Nu s-au făcut demersuri pentru includerea pacientului pe listele naționale de așteptare pentru transplant cardiac, pentru că nu este eligibil. Conform Ghidurilor de specialitate Române și Europene pacientul nu are indicație clinică și paraclinică, nu este eligibil pentru transplant cardiac. Din scrisoarea medicală eliberată de medic H. în data de 25.05.2021 și depusă în probațiune de reclamant se reține că reclamantul nu necesită tratament cardiologic și s-a recomandat consult psihiatrie. Valori normale au reieșit și din buletinul ecocardiografic din data de 25.05.2021".

Reanalizând probatoriul administrat în cauză, în raport de dispozițiile art. 997 din C. proc. civ., care prevăd condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, Înalta Curte reține că reclamantul A. este pacient al Institutului Inimii de Urgență pentru Boli Cardiovasculare "B.", din anul 2020, care a fost consultat în repetate rânduri în cadrul Ambulatoriului de Specialitate ca urmare a numeroaselor solicitări ale acestuia, pe fondul unui presupus infarct miocardic acut pe care l-a invocat, acesta nefiind însă confirmat medical.

De asemenea, nici tratamentul pe care acesta l-a solicitat în regim de maximă urgență de fiecare dată, respectiv TRANSPLANT CARDIAC, nu și-a găsit justificarea, lipsa unei afecțiuni acute fiind confirmată de către toți medicii care i-au oferit consultații de specialitate în spitalul pârât și nu numai.

Solicitările reclamantului privind efectuarea unui transplant cardiac, au făcut obiectul mai multor dosare în instanță, în care au fost expuse motivele concrete privind refuzul colectivului medical al spitalului de a lua în considerare cererea sa imperativă, precum și toate documentele justificative anexate ca suport al întâmpinărilor formulate în acele cauze (Dosar nr. x/2021 - Cerere de Ordonanță Președințială -Judecătoria Cluj-Napoca;Dosar nr. x/2021 -Apel-Tribunalul Cluj, Dosar nr. x/2022 - Cerere de Ordonanță Președințială - Curtea de Apel Cluj).

De asemenea, printr-o acțiune similară judecată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/2022 și soluționată nefavorabil reclamantului prin sentința civilă nr. 410 din 19.07.2022, pacientul a acționat în judecată instituția pârâtă în vederea aprobării tratamentul cu "insulina sau similar" si/sau "dializa".

În acest context, Înalta Curte constată modul ambiguu în care reclamantul își susține cererile privind acordarea tratamentelor medicale, aspect cu relevanță pentru îndeplinirea condiției de aparență a dreptului și a celei privind urgența dispunerii unei măsuri în acest sens.

De asemenea, critica recurentului cu privire la faptul că prima instanță nu ar fi menționat în cuprinsul motivării diagnosticul de CARDIOMIOPATIE ISCHEMICĂ este nefondată, în condițiile în care, prin cererea de ordonanță președințială formulată și înregistrată la Curtea de Apel la data de 16.08.2022 acesta nu a cerut stabilirea unui diagnostic anume ci a solicitat instanței să dispună următoarele:

- "obligarea la protejarea dreptului la viață prin acordarea de urgență a unui tratament provizoriu, terapie farmacologică pentru afecțiunile cardiovasculare reținute în înscrisurile medicale până la pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei și până la instituirea unui tratament permanent: revascularizare, Bioventrix, LVAD, dispozitiv de asistare ventriculară, stimulare permanentă prin pacemaker, deftbrilator cardiac intern."

- "obligarea pârâților la asigurarea către reclamant a medicamentelor, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% având în vedere gravitatea bolii."

Înalta Curte mai reține că solicitările reclamantului nu intră în sfera de competență a unei instanțe de judecată, comunicarea unui diagnostic medical sau a aplicării unui tratament medical adecvat, chiar și ca măsură provizorie, în funcție de simptomatologia prezentată și de diagnosticele confirmate, fiind atributul exclusiv al medicilor specialiști.

Curtea de Apel Cluj s-a pronunțat, în mod corect, în ceea ce privește aparența dreptului, instanța constatând faptul că aceasta nu este în favoarea reclamantului, din actele medicale depuse de acesta la dosar reieșind lipsa patologiei invocate, nefiind confirmată ipoteza conform căreia reclamantul ar fi suferit un infarct miocardic (ca presupusă cauză principală a cardiomiopatiei ischemice).

Totodată, în mod corect, instanța de fond a conchis că nici condiția vremelniciei măsurilor solicitate de reclamant nu a fost îndeplinită, în contextul în care acordarea tratamentului sugerat de către reclamant, respectiv: revascularizare, Bioventrix, LVAO, dispozitiv de asistare ventriculară, stimulare permanentă prin pacemaker, defibrilator cardiac intern, nu constituie măsuri limitate în timp, care să poată fi efectuate în mod provizoriu, până la soluționarea cererii pe fond în Dosarul x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, ci au caracter definitiv, acest aspect fiind precizat de medicii specialiști care au depus puncte de vedere în această cauză.

De asemenea, nici în ceea ce privește urgența măsurii solicitate nu se poate achiesa la susținerile reclamantului, această condiție putând fi considerată îndeplinită doar în cazul în care, din documentele medicale ar rezulta că acesta suferă de o afecțiune cardiacă, iar starea de sănătate i s-ar putea agrava ca urmare a neadministrării tratamentului recomandat de medicii specialiști, toate diagnosticele prezumtive invocate de reclamant fiind însă infirmate de medici.

Referitor la cerința neprejudicierii fondului, judicios, prima instanță a reținut că nici această condiție nu este îndeplinită, fiind necesar un probatoriu complex pentru analizarea solicitărilor reclamantului și stabilirea veridicității acestora, bazată pe documente medicale concrete și diagnostice reale, acțiune incompatibilă cu procedura ordonanței președințiale.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 124/2022 din 5 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2022.