ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4334/2022

Ședința publică din data de 30 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic de Urgență Militar Dr. Ștefan Odobleja" și Ministerul Apărării Naționale, a solicitat anularea Răspunsului SCUM Craiova nr. A-l 628/25-07-2019 prin care i s-a respins solicitarea de decontare a sumei de 4.000 RON, reprezentând contravaloarea serviciului medical (intervenție de uretroscopie retrogradă cu litrotritie laser și montare stent) și a răspunsului nr. x/17.12.2019 emis de MapN- prin Direcția Medicală, obligarea pârâtelor să îi restituie suma de 4.000 RON, reprezentând contravaloarea serviciului medical anterior menționat, achitat de către reclamant către Clinica Uroclinic S.R.L. Craiova și obligarea pârâtelor la plata daunelor morale în cuantum de 15.000 RON și a cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 62 din 15 februarie 2021, a respins excepția lipsei calități procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apărării Naționale, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic de Urgență Militar Doctor Ștefan Odobleja și Ministerul Apărării Naționale și a luat act de cererea reprezentantului reclamantului de solicitare a cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța, în motivarea soluției, emite raționamente contradictorii ce pot fi încadrate în criticile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. atunci când vorbește despre stare de urgență medico-chirurgicală în care s-ar fi aflat.

Astfel, în ciuda soluției de respingere a cauzei, la pag. 10 din sentință, se arată că "În plus, Curtea constată că în H.G. nr. 1186/2000 pentru aprobarea Listei cuprinzând urgențele medico-chirurgicale, precum și bolile infectocontagioase din grupa A, la anexa 1, la nr. crt. 35, este prevăzută colica renală, iar la nr. crt. 132 este prevăzută retenția acută de urină."

Or, aceste două afecțiuni sunt constant consemnate în toate actele medicale pe care le-a prezentat, neputându-se nega realitatea în care se află.

În opinia recurentului, este superficială susținerea instanței potrivit căreia "timpul scurs între debutul afecțiunii și data prezentării la UPU a unității pârâte (07.07.2019) este suficient pentru deplasarea reclamantului, spre exemplu, la o altă unitate sanitară de stat din Cluj, Craiova sau chiar din București... ".

Prin probele de la dosar s-a dovedit că la debutul colicii renale, la data de 11.06.2019 a primit indicații de urmărire continuă a modului în care va reuși/sau nu va reuși să elimine piatra pe cale naturală.

De asemenea, tratamentul analgezic pe care l-a luat permanent nu rezolvă nici pe departe cauza colicii renale, ci doar îi atenua de moment, durerile insuportabile.

Recurentul consideră că, prin expertiza IML respinsă de instanță ca inutilă, se puteau proba susținerile sale. Protocoalele terapeutice în asemenea cazuri, arată clar că în cazul neeliminării naturale a pietrelor, după o perioadă rezonabilă de așteptare de 2-3 săptămâni, trebuie urmată o altă strategie, respectiv intervențiile chirurgicale invazive sau miniminvazive, fiind evident că organismul nu poate elimina singur piatra și, cel mai important, că stagnarea acesteia peste două săptămâni în tractul urinar, duce la o consecință extrem de periculoasă, hidronefroza, prin inflamarea și infectarea țesuturilor din jurul pietrei.

Se mai susține că, instanța nu a reținut că, în tot acest timp, recurentul a făcut investigații și a fost ținut sub observație, inițial la Cluj-Napoca, localitate de unde provine și unde a fost în concediu, urmând tratament de ameliorare a durerii și de eliminare a pietrei pe cale naturală.

În motivare, instanța de fond se mulțumește să enunțe cele două condiții necesare decontului, din Ordinul nr. 110/2009, dar nu le corelează cu situația în care de află.

Instanța de fond se bazează pe afirmația pârâtului Spitalul de Urgență Militar Craiova din întâmpinare, însă după consultul sumar i s-au pus ca diagnostice două afecțiuni acute, ce sunt catalogate ca urgențe medico-chirurgicale.

Recurentul mai arată că instanța nu a stabilit, prin coroborarea probelor, dacă a fost îndrumat să urmeze o anumită conduită terapeutică, o anumită operație și locația în care se putea realiza, nefiind în măsură la 07.07.2019 să știe dacă are nevoie de operație și ce spital de stat din țară poate să o realizeze.

Instanța reține, fără probe certe, că Spitalul de Urgență Militar Craiova ar fi dispus de tehnica necesară aceleiași operații.

De asemenea, instanța de fond mai reține că se putea opera în Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1 Craiova, însă nu a analizat prin probele solicitate (dar neîncuviințate și neadministrate) dacă acest lucru era posibil, respectiv dacă aveau dotările necesare.

Cu privire la capătul de cerere accesoriu, privind daunele morale, recurentul susține că instanța, indiferent de convingerea conturată anterior pronunțării, privind soluționarea capătului de cerere principal, trebuia să administreze probe specifice.

Probatoriul solicitat constând în martori, colegi de serviciu care au putut percepe cât de mult i se degradase starea fizică și psihică anterior operației, a fost respins încă de la prima înfățișare, fiind evidentă poziția instanței față de viitoarea soluție, ce nu s-ar fi putut fundamenta doar pe înscrisuri.

Prin aceeași expertiza IML solicitată pentru petitul principal se putea analiza și riscul la care ar fi fost supus dacă aștepta până la revenirea la muncă a medicului urolog militar, la data de 15.07.2019.

Intimații au formulat întâmpinări prin care au solicitat în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că din actele și lucrările dosarului, rezultă că recurentul-reclamant este cadru militar, având grad de colonel în cadrul UM 02242 Craiova, context în care ii sunt aplicabile prevederile cuprinse în Legea nr. 80/1995 și în Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M. 110/2009.

Recurentul-reclamant a fost supus la data de 09.07.2019 la Spitalul Privat Uroclinic Craiova unei intervenții numită uretroscopie retrogradă cu litotritie laser și montare stent.

Recurentul-reclamant a susținut că aceasta intervenție a fost absolut necesară, fiind determinată de o urgență medicală, care i-a alterat starea de sănătate, unitatea spitalicească la care s-a adresat având posibilitatea tehnică de a-i face intervenția, în timp ce spitalele de stat din Craiova nu dețineau aparatura necesară în acest sens.

Intervenția a costat 4000 RON, sumă pe care recurentul-reclamant a achitat-o și ulterior a înțeles să formuleze o cerere de returnare a acestei sume, adresându-se în acest sens Spitalului Clinic de Urgență Militar "Dr. Ștefan Odobleja" Craiova.

Prin adresa nr. x/25.07.2019 i s-a comunicat că actul normativ care reglementează, în mod amănunțit, acordarea asistenței medicale gratuite asiguraților prevăzuți în Legea nr. 80/1995 este Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.110/2009 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind asistența medicală și farmaceutică în Ministerul Apărării Naționale pe timp de pace, iar din analiza actelor normative incidente în domeniu, se poate reține fără nici un echivoc, că pentru a putea fi decontată contravaloarea serviciilor medicale efectuate în clinica S.C. Uroclinic SRI din Craiova, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- serviciul medical efectuat în clinica privată să nu se regăsească în pachetele de servicii medicale de care beneficiază asigurații conform contractului-cadru;

- recomandarea sau avizul unui medic specialist din rețeaua sanitară a Ministerului Apărării Naționale (prevăzută, la art. 122 lit. c) din Ordinul nr. M. 110/2004) din care să reiasă că respectiva activitate medicală nu se poate efectua în unități sanitare ale Ministerului Apărării Naționale sau ale Ministerului Sănătății.

Spitalul are obligația să evalueze situația medicală a pacientului și să externeze pacientul dacă starea de sănătate a acestuia nu mai reprezintă urgență. În cazul în care situația de urgență nu se poate rezolva din motive că unitatea sanitară nu are competența sau nu deține aparatura necesară, aceasta are obligația să transfere pacientul către o altă unitate sanitară competentă.

Având în vedere că serviciul medical efectuat în clinica privată S.C. Uroclinic SRI, din Craiova se putea efectua gratuit în unitățile sanitare ale Ministerului Apărării Naționale și în unitățile sanitare ale Ministerului Sănătății în baza calității recurentului-reclamant de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, pârâtul i-a comunicat că se află în imposibilitatea de a-i deconta contravaloarea serviciului medical uretroscopii retrograde cu litotriție laser cu montare stent.

Instanța de fond a reținut că prin tratamentul aplicat în Centrul Primiri Urgență în data de 07.07.2019 a fost scos din situația de urgență medicală în care se afla la momentul prezentării în CPU - colică renală. Medicul urgentist a apreciat că nu necesită transport asistat la o altă unitate sanitară, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele din Ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui casei naționale de sănătate nr. 52/55/2010 privind transportul pacienților care nu se află în stare critică efectuat de către serviciile publice de ambulanță.

Înalta Curte constată că, în mod corect instanța de fond a reținut că afecțiunea de care a suferit recurentul-reclamant este prevăzută ca urgență în Lista cuprinzând urgențele din H.G. nr. 1186/2000 pentru aprobarea Listei cuprinzând urgențele medico-chirurgicale, precum și bolile infectocontagioase din grupa A, pentru care asigurații beneficiază de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă fără condiții de stagiu de cotizare, iar operația ar fi putut fi efectuată gratuit în rețeaua sanitară a instituției militare sau a Ministerului Sănătății, având în vedere calitatea acestuia de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Și din perspectiva probatoriului administrat Înalta Curte reține că, în mod corect instanța de fond a respins proba testimonială și proba cu expertiza medicală solicitate de recurent ca nefiind utile cauzei, situația medicală rezultând cu claritate din înscrisurile medicale depuse la dosar.

Astfel fiind, în mod corect instanța de fond a respins solicitarea reclamantului de anulare a Răspunsului SCUM Craiova nr. A-l 628/25-07-2019 prin care i s-a respins solicitarea de decontare a sumei de 4.000 RON, reprezentând contravaloarea serviciului medical (intervenție de uretroscopie retrogradă cu litrotriție laser și montare stent) și a răspunsului nr. x/17.12.2019 emis de MApN- prin Direcția Medicală.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că, raportat la soluția pronunțata asupra capătului principal din cererea de chemare în judecată, în virtutea principiului accesorium sequitur principale, instanța de fond temeinic și legal a respins și petitele accesorii din cerere având ca obiect obligarea instituțiilor pârâte la restituirea sumei de 4.000 de RON, reprezentând contravaloarea serviciului medical și a sumei de 15.000 de RON reprezentând daune morale.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 62 din 15 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara– secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2022.