Decizia nr. 4157/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 28.07.2020, reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România: - anularea Deciziei Comisiei Speciale de Retrocedare nr. 9111 din 07.05.2020, ca nelegală; - restituirea în natură către Eparhia Reformată din Ardeal a imobilului înscris în CF în format electronic nr. x a localității Ciumbrud, jud. Alba, nr. top. x, și a imobilului înscris în CF în format electronic nr. x a localității Ciumbrud, jud. Alba, nr. top x, provenite din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x. La data de 16.09.2020, reclamanta a depus completare de acțiune, prin care a arătat că își completează cererea introductivă cu un nou petit subsidiar în sensul că, în situația în care instanța consideră că nu poate dispune ea însăși restituirea în natură a imobilului solicitat: - să oblige Comisia specială de retrocedare să emită decizia de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. în format electronic nr. x a localității Ciumbrud, jud. Alba, nr. top. x, și a imobilului înscris în C.F. în format electronic nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x, provenite din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x. De asemenea, a completat cererea cu un nou petit principal, respectiv ca instanța să oblige Comisia specială de retrocedare să emită o decizie prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul înscris în C.F. în format electronic nr. x a Ciumbrud, provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. x a localității Ciumbrud, jud. Alba, nr. top. x și pentru imobilul înscris în C.F. în format electronic nr. x a Ciumbrud, jud. Alba, provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. 1378/a a localității Ciumbrud, nr. top. x provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. 1378/a a localității Ciumbrud, jud. Alba.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 136 din 20 octombrie 2020 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut cultelor religioase din România și, în consecință, a anulat Decizia nr. 9111/07.05.2020 emisă de către pârâtă, a obligat pârâta să procedeze la soluționarea pe fond a cererii formulate de reclamantă privind retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x, respingând în rest acțiunea.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut cultelor religioase din România, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca neîntemeiată. În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit prevederile art. 1 alin. (9), teza finală, ale art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 precum și ale art. 32 și 33 din Decretul-lege nr. 115/1938, apreciind, în mod eronat, că Eparhia Reformată din Ardeal are vocația restituirii imobilelor în cauză, însă nu în calitate de continuatoare în drepturi a proprietarului tabular, ci în nume propriu, respectiv în calitate de fost proprietar. Astfel, în combaterea acestei aprecieri, recurenta a subliniat faptul că în dosarul aferent cererilor de retrocedare nr. x/04.03.2003 (data poștei: 28.02.2003) și nr. x/23.01.2006, soluționate prin Decizia nr. 9111/07.05.2020, există copia cărții funciare nr. x a localității Ciumbrud din care reiese faptul că proprietarul imobilului identificat cu nr. top. inițiale 196, 197 a fost Colegiul Reformat "A." din Aiud, iar nu Eparhia Reformată din Ardeal. În sistemul de carte funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu conținutul cărții funciare în care este înscris imobilul respectiv. Depunerea altor înscrisuri care să întemeieze prezumția existenței dreptului de proprietate nu poate înlocui însăși înscrierea în cartea funciară. La o simplă analiză a Foii B a cărții funciare nr. x a localității Ciumbrud se poate observa faptul că, în lipsa altor mențiuni privind rectificarea înscrierii în cartea funciară a titularului dreptului de proprietate, imobilul solicitat se afla în proprietatea Colegiului Reformat "A." din Aiud și la momentul preluării abuzive. Potrivit dispozițiilor art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există înfolosul ei. Aceste dispoziții, coroborate cu dispozițiile art. 33 din actul normativ menționat, consacră principiul forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară, potrivit căruia, pe de o parte, toate indicațiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, iar, pe de altă parte, niciun drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în cartea funciară. Totodată, potrivit Ordinelor Ministrului de Justiție nr. 1909:2207 și nr. 1911:19407 (act pe care și instanța de fond l-a avut în vedere în motivarea sentinței recurate), biserica universală reformată, prin dreptul său de autoguvernare, este singura care are dreptul și competența ca, prin rectificarea înscrierii eronate, să întabuleze dreptul de proprietate asupra imobilelor care servesc scopurilor școlilor sale confesionale în favoarea bisericii susținătoare, în calitate de proprietar incontestabil al acelor bunuri. Așadar, potrivit acestui act, dacă Eparhia Reformată din Ardeal ar fi fost într-adevăr proprietara imobilului în cauză, ar fi putut să solicite rectificarea înscrierii din cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud și intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului. Or, în Foaia B a cărții funciare menționate nu există nicio înscriere din care să reiasă că Eparhia Reformată din Ardeal ar fi solicitat rectificarea înscrierii din cartea funciară și intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului identificat cu nr. top. x, care figura în proprietatea Colegiului Reformat "A." din Aiud. Instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod greșit prevederile art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, ignorând faptul că, în speță, proba contrară o reprezintă însăși cartea funciară. Deși în Decretul nr. 176/1948 este înscrisă Școala reformată din comuna Ciumbrud, a bisericii reformate Ciumbrud, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal, nu se poate conchide că aceasta reprezintă o confirmare a proprietății Eparhiei Reformate din Ardeal asupra imobilului solicitat, având în vedere dispozițiile art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938. Simpla mențiune din decretul de naționalizare nu este de natură să stabilească dreptul de proprietate asupra unui imobil, atâta timp cât în cartea funciară este înscrisă o altă persoană. În privința reținerii de către instanța de fond a puterii de lucru judecat a deciziei Î.C.C.J. nr. 4684/2010 invocată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, recurenta a arătat că, la rândul său, a invocat puterea lucrului judecat a sentinței civile nr. 208/30.03.2005 pronunțată de către Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2005 (prin care s-a reținut că Eparhia Reformată din Ardeal nu a făcut dovada că este succesoarea în drept a proprietarului tabular - Colegiul Reformat A. Gabor - pentru imobile înscrise inițial în cartea funciară nr. x a localității Aiud). Astfel, în speță s-ar fi impus reținerea puterii lucrului judecat a sentinței civile nr. 208/30.03.2005 a Tribunalului Alba, având în vedere că această hotărâre este anterioară Deciziei nr. 4684/2010 a Înaltei Curți de Casație si Justiție și ea vizează imobile care au aparținut aceleiași instituții de învățământ proprietară a imobilului din prezentul litigiu. Referitor la faptul că instanța de fond a obligat pârâta să procedeze la soluționarea pe fond a cererilor formulate de Eparhia Reformată din Ardeal a arătat că în dosarul aferent cererilor de retrocedare nu există informații privind situația juridică a imobilelor rezultate în urma dezmembrării imobilului identificat cu nr. top. x, astfel că sunt necesare informații actuale privind situația juridică a imobilului, iar în ipoteza respingerii recursului formulat, recurenta va fi în imposibilitate de a emite o nouă decizie în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate de intimată Intimata-reclamantă Eparhia Reformată din Ardeal a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ decizia nr. 9111 din 07.05.2020, prin care pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România a respins cererile de retrocedare nr. x/04.03.2003, x/23.01.2006 și x/23.01.2006 formulate de reclamantă, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, cu privire la restituirea în natură a imobilului compus din 2 case, curte și grădină în suprafață de 1004 m.p. situat în loc. Ciumbrud, mun. Aiud, județul Alba, înscris inițial în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top x, ulterior dezmembrat și parțial transcris în altă carte funciară, întrucât Eparhia Reformată din Ardeal nu a fost proprietara imobilului solicitat, la momentul preluării abuzive. Soluția primei instanțe de admitere în parte a acțiunii și de obligare a pârâtei la soluționarea pe fond a cererii de retrocedare, criticată de autoritatea pârâtă prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este însușită și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a aplicării cadrului normativ incident la elementele factuale ale cauzei. Astfel, potrivit art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000 "În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanță de urgență, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie", iar dispozițiile art. 4 alin. (5) din același act normativ dispun:"În aplicarea prevederilor alin. (4) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritatea prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar". În acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că procedura de restituire a bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România este reglementată de O.U.G. nr. 94/2000, iar pentru punerea în aplicare a acestui act normativ au fost aprobate Normele metodologice prin H.G. nr. 1164/17.10.2002. Acest cadru normativ creează posibilitatea retrocedării bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România, astfel cum acestea sunt circumstanțiate în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public (...). De asemenea, Înalta Curte constată că prevederile art. 32 și 33 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, invocate de autoritatea intimată, nu sunt aplicabile intabulării dreptului de proprietate din prezenta cauză, dreptul aplicabil acestei intabulări fiind clarificat, în mod corect, de către instanța de fond. O primă critică dinrecurs vizează faptul că imobilul a cărei retrocedare s-a solicitat nu este proprietatea intimatei-reclamante Eparhia Reformată din Ardeal, ci este proprietatea Colegiului Reformat A. din Aiud conform cărții funciare nr. x a localității Ciumbrud, iar depunerea altor înscrisuri care să întemeieze prezumția existenței dreptului de proprietate nu poate înlocui însăși înscrierea în cartea funciară. Or, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, această critică nu poate fi primită. Într-adevăr, înscrierea inițială de carte funciară a proprietarului indică Colegiului Reformat A. din Aiud, însă în cuprinsul tabelului anexă la Decretul nr. 176/1948, act normativ în baza căruia bunul imobil a fost preluat de Statul român, se regăsește mențiunea "Școala ref. din Aiud, județul Alba, a Bis. Reformate cu întreaga avere conform inventarului jurnal". În acord cu judecătorul fondului, constată și Înalta Curte că Eparhia Reformată din Ardeal, parte a Bisericii Reformate din România, are vocația de a fi beneficiara restituirii de către Statul Român a bunurilor care au aparținut acelor părți componente locale ale cultului reformat, care nu mai există în prezent. În acest sens, este relevant faptul că potrivit Legii adoptate de cel de-al doilea sinod național reformat din Budapesta, deschis la 10 noiembrie 1904, școlile primare, secundare și liceale aparținând Bisericii Reformate din Ungaria, ca instituții aflate în legătură esențială cu libertatea practicării religiei și instrumente de autosusținere a bisericii, cu respectarea legilor naționale adoptate în mod constituțional, aparțin cu totul de corpul bisericii și sunt subordonate autorităților bisericești. Conform Ordinelor Ministerului Maghiar al Justiției nr. 2207/1909 și nr. 19407/1911 care reglementează întabularea anumitor imobile în cartea funciară, pentru imobilele care au fost înscrise în cartea funciară pe numele școlilor reformate sau ale oficiilor dascălilor reformați, cererile de rectificare a înregistrărilor de carte funciară, în sensul transcrierii acestora pe numele parohiilor, nu pot fi considerate neîntemeiate, întrucât biserica reformată universală, potrivit autonomiei sale, este în drept și competentă, ca biserică susținătoare de școală, să ceară intabularea în favoarea incontestabilului titular al dreptului de proprietate privind imobilele sale ce au destinație de școală confesională. Nu poate fi negat dreptul de proprietate al intimatei-reclamante pe considerentul că nu a efectuat rectificarea înscrierii din cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud și intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului, în raport de înscrisurile aflate la dosar conform cărora Colegiul Reformat A. din Aiud este proprietatea Eparhiei Reformate din Ardeal. În acest sens, Înalta Curte are în vedere autorizația nr. 126 publicată în Monitorul Oficial nr. 19 prin care a fost autorizată funcționarea în comuna Aiud, din județul Alba a liceului confesional reformat de băieți, având I-VII clase, cu limba de predare maghiară cu programa Statului, sub titlul Liceul reformat "A." care atestă și confirmă în mod expres faptul că "această Școală este proprietatea intimatei reclamante Eparhia Reformată din Ardeal . Relevantă este și adresa nr. x/11.04.2008 emisă de Ministerul Culturii și Cultelor, din cuprinsul căreia rezultă că Eparhia Reformată din Ardeal, parte a Bisericii Reformate din România, are vocația de a fi beneficiara restituirii de către stat, conform O.U.G. nr. 94/2000, a bunurilor care au aparținut acelor părți componente locale ale cultului reformat, care nu mai există în prezent. În raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că sunt nefondate și susținerile recurentei referitoare la interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, normă juridică în temeiul căreia se susține că există o probă contrară, reprezentată de însăși cartea funciară. Conform art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 "În aplicarea prevederilor alin. (4) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar". Norma juridică instituie o prezumție de proprietate în favoarea acelei persoane care a fost menționată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. Astfel cum s-a arătat în precedent, împrejurarea că în cartea funciară nu au fost efectuate rectificări în sensul ca în locul Colegiului Reformat A. din Aiud să fie menționată intimata-reclamantă Eparhia Reformată din Ardeal nu poate anula dreptul de proprietate al acesteia din urmă, drept de proprietate ce este dovedit cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și menționate anterior. Înalta Curte nu poate primi nici susținerile recurentei referitoare la puterea de lucru judecat a statuărilor din sentința nr. 208/30.03.2005 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2005 și constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, că nu poate fi reținută puterea de lucru judecat a sentinței menționate, prin care s-a stabilit că Eparhia Reformată din Ardeal nu justifică calitate procesuală activă din perspectiva faptului că nu are calitatea de succesor în drepturi al fostului proprietar, având în vedere că, în speță, reclamanta nu este o simplă succesoare a proprietarei tabulare, ci însăși proprietara bunurilor în litigiu. În privința calității de proprietar al imobilelor înscrise în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, s-a reținut, în mod just, puterea de lucru judecat a considerentelor Deciziei nr. 4684/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat: "contrar celor susținute de recurentă, Decretul nr. 176/1948 reprezintă temeiul de fapt și de drept ce atestă că Eparhia Reformată din Ardeal este îndreptățită la restituirea bunului în cauză, nu în calitate de continuatoare în drepturi a fostului proprietar, ci în nume propriu, respectiv în calitate de fost proprietar. Și aceasta întrucât în tabelul anexă la Decretul nr. 176/1948 în temeiul căruia a fost preluat abuziv de către stat imobilul în cauză apare menționată și Școala Reformată din Aiud, județul Alba, a Bisericii Reformate, cu întreaga avere conform inventarului jurnal." Prin ultimul argument formulat, recurenta a solicitat, în ipoteza respingerii recursului, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fixarea unui termen mai lung care să permită recurentei realizarea unor demersuri suplimentare pentru obținerea de informații privind situația juridică a imobilelor rezultate în urma dezmembrării imobilului identificat cu nr. top x în vederea fundamentării deciziei/deciziilor. În raport de conținutul normei art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte subliniază faptul nu poate fi menționat un alt termen pentru executarea obligației de către recurentă atâta vreme cât norma anterior menționată instituie un termen limită de 30 de zile pentru executarea obligației, dar reține, însă, că pentru soluționarea cererii de către recurentă într-un termen rezonabil revine în sarcina ambelor părți obligația de a colabora astfel încât obligația impusă recurentei prin sentința recurată să fie îndeplinită cu celeritate. Pentru considerentele expuse, constatând că sentința primei instanțe nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.