ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 594/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 02 septembrie 2020 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2020, reclamanta Eparhia Reformată Din Ardeal a formulat acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase Din România, prin care a solicitat: 1. Anularea Deciziei Comisiei Speciale de Retrocedare nr. 9169 din 04.06.2020, ca fiind nelegală și neîntemeiată, și în consecință să se dispună: 2.1. În principal, restituirea în natură, către Eparhia Reformată din Ardeal, a imobilelor identificate mai jos: - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x1; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x2; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x3; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x4; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top x5; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x6; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x7; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x8; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x9; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x10; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x11; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x12; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x13; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x14; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x15; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x16; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x17; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x18; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x19; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x20; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x21; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x; - imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x. 2.

În subsidiar, în situația în care instanța ar socoti că nu poate dispune în mod direct restituirea imobilelor, obligarea Comisiei Speciale de Retrocedare la emiterea unei decizii prin care aceasta dispune restituirea în natură a imobilelor identificate la punctul 2.1. în favoarea reclamantei.

În cazul în care nu ar fi legal posibilă restituirea în natură a imobilelor mai sus menționate, solicită a se dispune obligarea autorității pârâte la emiterea unei decizii prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, potrivite prin raportare la valoarea imobilelor a căror restituire în natură este imposibilă. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 27 din 09 februarie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, și în consecință a anulat Decizia nr. 9169/04.06.2020, emisă de către pârâtă și a obligat pârâta să procedeze la soluționarea pe fond a cererilor nr. x, formulate de reclamantă, respingând în rest acțiunea, fără cheltuieli de judecată. 3. Cererea de recurs exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 27 din 09 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal.

Soluția instanței de recurs Prin decizia nr. 2737 din 23 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinței nr. 27/2021 din data de 09 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința recurată și rejudecând: a respins în tot acțiunea formulată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, ca neîntemeiată.

Cererea de revizuire formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 2737 din 23 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, a formulat la data de 22 iunie 2023 cerere de revizuire Eparhia Reformată din Ardeal, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, solicitând admiterea cererii de revizuire, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în urma rejudecării, respingerea recursului formulat de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, ca fiind neîntemeiat. Revizuenta și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că decizia atacată este potrivnică deciziei nr. 4684/02.11.2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2008, deciziei nr. 4157/22.09.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, deciziei nr. 1166/01.03.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 și deciziei nr. 1671/17.03.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019. Revizuenta a învederat că, așa cum a arătat și în fața instanței de fond, chestiunea litigioasă a fost de mult timp tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 4684, pronunțată în dosarul nr. x/2008. Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1671 din 17 martie 2021 din dosarul nr. x/2019 și nr. 4157 din data de 22 septembrie 2022 din dosarul nr. x/2020 vin în completarea și confirmarea acestei jurisprudențe. Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la art. 1 conferă protecție dreptului de proprietate. În practica Curții Europene a Drepturilor Omului această protecție se întinde și asupra așteptărilor legitime privind respectarea unui drept. Hotărâri definitive ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care se confirmă posibilitatea restituirii unor imobile în situație identică față de cele din prezenta cauză și intabulate în aceeași carte funciară, sunt apte a naște o expectativă legitimă a restituirii acestor imobile în patrimoniul intimatei reclamante. În cauza A. S.A. și alții împotriva Belgiei nr. 17849/91, pct. 31, CtEDO a statuat în sensul că deciziile unei instanțe supreme chiar și în alte cauze pot da naștere la o expectativă legitimă cu privire la acordarea unor despăgubiri. Dreptul patrimonial cu privire la restituire este suficient de temeinic stabilit în situația în care dreptul la restituire a altor imobile din aceeași carte funciară a fost confirmată de mai multe ori de către instanța supremă [a se vedea și raționamentul CtEDO în cauza B. împotriva Ungariei (MC) nr. 53080/13, pct. 79]. În urma adoptării noului C. proc. civ. nu subzistă cerința ca revizuirea să fie admisibilă numai în situația în care hotărârile potrivnice nu au fost înfățișate în fața judecății în cadrul procesului inițial, ce ar face ca revizuirea pentru încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat să devină o cale de atac pur iluzorie, iar din acest motiv calea de atac exercitată este admisibilă.

Apărările formulate în cauză Intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România a formulat întâmpinare prin care a învederat că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, pentru următoarele motive: Cazul de revizuire pe care și-a întemeiat Eparhia Reformată din Ardeal cererea sa presupune existența unei/unor hotărâri judecătorești pronunțate anterior celei a cărei revizuire se solicită, în raport de care să se verifice existența triplei identități de părți, obiect și cauză, astfel încât autoritatea de lucru judecat consfințită în hotărârile anterioare să se poată opune față de ultima hotărâre, nemaiputând fi obținută, prin urmare, o nouă judecată asupra chestiunilor anterior dezlegate. În decelarea condițiilor care trebuie verificate pentru a stabili incidența acestui motiv de revizuire asupra unei hotărâri judecătorești ce formează obiectul unei astfel de cereri, doctrina juridică a stabilit că invocarea autorității de lucru judecat în fața instanței de recurs și examinarea, de către acea instanță, a excepției ridicate în cursul soluționării acestei căi extraordinare de atac, fac imposibilă reluarea acestei chestiuni în calea de atac a revizuirii, care, altfel, s-ar transforma dintr-o cerere de retractare a unei hotărâri judecătorești, într-una de reformare, specifică recursului, fapt nepermis de normele procedurale care definesc instituția revizuirii și împiedică promovarea mascată a unui nou recurs la un recurs deja soluționat. Prin urmare, ceea ce legiuitorul a permis să se deducă analizei prin invocarea autorității de lucru judecat într-o cerere de revizuire este împrejurarea că o astfel de excepție nu a fost ridicată în cursul procesului în care s-a pronunțat hotărârea ce formează obiectul revizuirii sau, dacă a fost ridicată, instanța judecătorească a omis a se pronunța asupra ei. De la bun început, trebuie stabilit faptul că nu poate fi vorba în cauză de existența triplei identități de părți, obiect și cauză, în condițiile în care obiectul diferitelor dosare ce au fost indicate de părți atât în dosarul de recurs nr. x/2020, cât și în cel de revizuire, având nr. x/2023, privește decizii diferite emite de Comisia Specială de Retrocedare, în analiza unor cereri formulate de Eparhia Reformată din Ardeal, pentru imobile diferite pe care le-a solicitat a-i fi restituite. Înalta Curte are în vedere așadar că, în speță, nu poate opera cazul de revizuire invocat de revizuentă, nefiind îndeplinită condiția hotărârilor definitive potrivnice, care presupune existența triplei identități de elemente care definesc cele două pricini– părți, obiect și cauză juridică, având în vedere obiectul distinct al acestora, și nici nu s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, astfel cum este acesta reglementat de dispozițiile art. 431 din C. proc. civ. De altfel, inclusiv în jurispudența CEDO, în cauza Stanca Popescu contra României și C. contra Bulgariei, s-a statuat că, divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul unei căi extraordinare de atac care nu poate fi deturnată într-un recurs deghizat, de natură a permite rejudecarea unei cauze pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni. Totodată, se reține că ceea ce s-a valorificat în decizia a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză este efectul pozitiv al autorității de lucru judecat cu privire la calitatea procesuală activă a persoanei care a formulat cererea de restituire, prin prisma analizei cerinței de a proba că este fostul proprietar al bunului solicitat sau continuatorul acestuia, într-una din formele cu valoare juridică de transmitere a calității de proprietar. Din această perspectivă, se observă că în cursul judecății în fața instanței de recurs, a fost invocată de recurenta CSR puterea de lucru judecat, în raport de alte hotărâri judecătorești ce au dezlegat chestiunea litigioasă a calității de proprietar pentru titulara cererii de retrocedare, excepție asupra căreia instanța de control judiciar s-a pronunțat, astfel că nu poate fi repusă în discuție o statuare asupra acestui aspect, dispusă în condițiile în care nu s-a omis a se valorifica apărările formulate în cauză, referitoare la incidența puterii de lucru judecat în raport de alte litigii purtate între aceleași părți și, în consecință, s-a pronunțat o soluție întemeiată și pe acest efect al autorității de lucru judecat rezultat din cele statuate prin decizia civilă definitivă și irevocabilă nr. 48/A/27.02.2007, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. Scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este acela de a înlătura din ordinea juridică o hotărâre ulterioară pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei alte hotărâri, anterioară acesteia, ce a statuat asupra acelorași chestiuni litigioase, în condițiile în care, la pronunțarea celei din urmă hotărâri nu s-a ținut seama de existența autorității de lucru judecat, fie pentru că s-a omis a se analiza excepția, deși aceasta fusese invocată, fie pentru că nu s-a invocat. Prin urmare, legiuitorul a înțeles să corecteze, în acest mod, ordinea juridică ce a fost afectată prin pronunțarea unei noi hotărâri definitive contradictorii, sancționând o omisiune de a aduce la cunoștința instanței că a mai existat o dezlegare anterioară asupra acelorași aspecte litigioase sau de a se pronunța instanța pe această chestiune, deși a fost invocată în fața sa. O astfel de posibilitate de înlăturare din ordinea juridică a unei hotărâri precum cea din cauza de față nu este însă permisă în situația în care deja, la pronunțarea sa, instanța de recurs a valorificat dezlegările anterioare ale chestiunii litigioase care se regăsește și în cauza de față, doar pe considerentul că au fost descoperite și ale hotărâri judecătorești care statuează în sens contrar celor reținute anterior cu putere de lucru judecat. A da posibilitatea să se reevalueze caracterul definitiv al unei hotărâri judecătorești ori de câte ori se detectează alte hotărâri anterioare ce au rezolvat aceeași chestiune în dispută, într-un sens contrar celor reținute prin decizia ce formează obiectul revizuirii, înseamnă a depăși în mod evident premisele care au fundamentat voința legiuitorului la momentul reglementării acestui caz de revizuire și a afecta în mod grav securitatea juridică a unei hotărâri definitive, lipsind-o de efectele sale firești. În consecință, verificarea cerințelor impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. relevă și din acest punct de vedere caracterul inadmisibil al cererii, dat fiind faptul că s-a solicitat retractarea unei decizii pronunțate în calea recursului, ce cuprinde deja o soluție statuată și în valorificarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare celei ce formează obiectul litigiului de față. Pentru considerentele expuse anterior, în aplicarea prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de Eparhia Reformată din Ardeal împotriva deciziei nr. 2737 din 23 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.