ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2255/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 2815/PI/25.10.2012 pronunțată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Timiș a respins excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 613/2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul x/2006, invocată de pârâtul A.. De asemenea, a respins acțiunea formulată de reclamanta B. împotriva pârâților A. și Statul Roman, prin Consiliul Local Timișoara, având ca obiect rectificare de carte funciară.

Tribunalul a respins cererea conexă cu nr. x/2010, având același obiect.

De asemenea, prima instanță a stabilit că în ce privește cheltuielile judiciare avansate de către stat, reprezentând 28.398,21 RON taxa de timbru și 4,5 RON timbru judiciar, de la plata cărora reclamanta a fost scutită, rămân în sarcina statului.

Prima instanță a respins cererea pârâtului A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, deliberând asupra excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul A. și asupra excepțiilor lipsei calității procesuale active, respectiv a lipsei de interes, tribunalul a reținut că potrivit art. 1201 C. civ.:

"Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate."

S-a reținut că prin cererea introductivă, ca și prin acțiunea conexă, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș cu nr. x/2010, reclamanta B. a chemat în judecată pârâții A. și Statul Român pentru a se constata că imobilul situat în Timișoara, str. x, fosta str. x, nu se identifică cu imobilul înscris în CF col. 4920 Timișoara, nr. top. x și y, transcris în CF col x Timișoara, nr. topo. x, fiind înscris din eroare în aceste cărți funciare. A solicitat, de asemenea, radierea imobilului din aceste cărți funciare, respectiv din CF individuală nr. x Timișoara, poziția topo. x, să se rectifice cărțile funciare și să se intabuleze dreptul său de proprietate într-o carte funciară nouă.

S-a reținut că reclamanta, în final, a cerut să se constate că imobilul situat în Timișoara, str. x nu a fost niciodată în proprietatea pârâtului A. sau a antecesorilor săi.

În schimb, s-a avut în vedere că, în dosarul soluționat irevocabil de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 613/2007, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții B., Consiliul local Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara și S.C. OJCVL Tim S.A. Timișoara pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între S.C. OJCVL Tim S.A. Timișoara și B., cu privire la apartamentul nr. x din imobilul situat în Timișoara, str. x, înscris în CF colectiv x Timișoara, nr. top. x.

Având în vedere că obiectul celor două cauze diferă, tribunalul a respins excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 613/2007 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2006, excepție invocată de pârâtul A..

Pe de altă parte, tribunalul a reținut că, în prezenta cauză, reclamanta și-a justificat calitatea procesuală activă prin invocarea calității de proprietară asupra apartamentului nr. x din imobilul menționat.

Întrucât prin decizia civilă nr. 613/2007 Curtea de Apel Timișoara a constatat, în mod irevocabil, nulitatea contractului de vânzare cumpărare nr. x/20.12.1996, încheiat între S.C. OJCVL Tim S.A. Timișoara și B., cu privire la apartamentul nr. x din imobilul situat în Timișoara, str. x, înscris în CF colectiv x Timișoara, nr. 9960, 9961, tribunalul a reținut că reclamanta B. a pierdut calitatea de proprietară a acestui apartament.

Corespunzător, la data formulării prezentelor acțiuni, tribunalul a reținut că reclamanta nu avea calitate procesuală activă.

Mai mult, s-a apreciat că reclamanta nu justifică un interes, înțeles ca folos practic urmărit prin prezentul demers judiciar.

Astfel, s-a avut în vedere că, chiar dacă acțiunile reclamantei ar fi admise și s-ar constata că imobilul din Timișoara, str. x, înscris în CF x Timișoara, nr. top. x nu este cel revendicat și la a cărui restituire este îndreptățit pârâtul A., cu consecința radierii acestuia din cartea funciară, reclamanta nu ar obține vreun folos, câtă vreme contractul prin care ea a cumpărat apartamentul nr. x din imobil a fost constatat nul și nu mai are vreun drept asupra apartamentului. S-a apreciat că susținerea reclamantei că va formula cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 613/2007 a Curții de Apel Timișoara nu îi conferă, prin ea însăși, interes în prezenta cauză. Astfel, s-a învederat că interesul trebuie să fie, printre altele, născut, actual și legitim. Intenția reclamantei de a formula în viitor o cerere de revizuire nu conferă interesului său caracterul de a fi actual. Apoi, revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi formulată numai pentru anumite motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Tribunalul a apreciat că reclamanta nu a arătat în ce măsură pronunțarea unei hotărâri favorabile în prezenta cauză s-ar constitui într-un motiv admisibil de revizuire împotriva deciziei civile nr. 613/2007 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul x/2006, pentru că numai astfel interesul său ar fi și legitim.

Neîncadrarea reclamantei într-unul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., cu consecința constatării inadmisibilității unei cereri viitoare de revizuire, s-a susținut că nu îi legitimează reclamantei interesul în prezenta cauză.

În situația în care reclamanta ar obține o hotărâre favorabilă în cauză, iar o eventuală cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 613/2007 a Curții de Apel Timișoara s-ar dovedi inadmisibilă, s-a apreciat că reclamanta nu ar redobândi dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. x, însă pârâtul A. ar pierde dreptul de proprietate asupra întregului imobil, contrar principiului siguranței raporturilor juridice și cu încălcarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a reținut că reclamanta nu a dovedit în prezenta cauză nici calitatea procesuală activă, nici interesul, astfel că a respins atât acțiunea, cât și cererea conexă cu nr. x/2010.

Cu privire la cheltuielile de judecată, tribunalul a reținut că, prin încheierea camerei de consiliu din 15 decembrie 2011, a fost admisă cererea reclamantei de acordare a ajutorului public judiciar și au fost reduse diferențele de taxe legale stabilite în sarcina acesteia de la 28.598,21 RON taxă de timbru și 4,5 RON timbru judiciar la 200 RON taxă de timbru.

În consecință, în temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, diferența de 28.398,21 RON taxă de timbru, respectiv 4,5 RON timbru judiciar avansate de către stat, s-a statuat că rămân în sarcina acestuia din urmă.

În baza art. 274 C. proc. civ., tribunalul a respins cererea pârâtului A. de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedite.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.

Prin decizia nr. 110 din 28 aprilie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta B. sentinței civile nr. 2815/PI/25.10.2012 a Tribunalul Timiș, secția I civilă pronunțate în dosarul nr. x/2011.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Autoritatea de lucru judecat reiterată de către intimatul-pârât prin întâmpinare a fost respinsă de către prima instanță. Context în care, dacă era nemulțumit de soluția pronunțată, acesta avea a ataca această soluție pe calea apelului incident. Neprocedând astfel, modul de rezolvare a acestei excepții a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând face obiectul controlului judiciar.

Contrar aserțiunilor din calea de atac, Curtea a achiesat la opinia tribunalului în sensul că apelanta-reclamantă, la acest moment, nu legitimează un interes actual și legitim în a contesta înscrierile de carte funciară, ci numai unul eventual. Nu se poate specula asupra a ceea ce s-ar putea întâmpla dacă s-ar admite demersul judiciar inițiat de aceasta în sensul că s-ar putea formula o cerere de revizuire a deciziei civile prin care i s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare și nici mai apoi, asupra a ce soluție vor pronunța instanțele învestite cu o eventuală cale extraordinară de atac de retractare. În alți termeni, rectificarea cărții funciare în sensul dorit de apelanta-reclamantă - că imobilul din care face parte apartamentul a cărui proprietate a pierdut-o în urma acțiunii promovate de autorii intimatului-pârât nu este cel deținut în proprietate de antecesorii intimatului înscrierile în cartea funciară x Timișoara fiind eronate (aceasta fiind esența acțiunii promovate) - nu este de natură să atragă inexorabil admiterea unei eventuale și viitoare cereri de revizuire de deciziei cu nr. 637/2017 și nici certitudinea unei soluții finale favorabile acesteia. Simplele pronosticuri în acest sens nu au aptitudinea de a conferi legitimare procesuală activă și nici interes actual reclamantei în promovarea acțiunii pendinte. Și aceasta cu atât mai mult cât aceste apărări apelanta le-a reiterat și în litigiile civile și penale anterioare soluționate în defavoarea ei.

Astfel, apelanta-reclamantă s-a plâns organelor de urmărire penală că intimații A. senior si junior, folosindu-se de mai multe înscrisuri falsificate și acte aparținând altor persoane decât cele în drept de succesiune pentru imobilul respectiv, cu concursul mai multor funcționari, au indus în eroare instanțele de judecata și au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Timișoara, str. x, care a fost înscris în fals în CF x Timișoara și nu a aparținut niciodată numitei C., raportat la care intimații nici măcar nu au drept de filiație, cauzându-i o pagubă. În urma acestor cercetări, s-a conchis de către instanța penală, printr-o hotărâre definitivă (încheierea penală cu nr. 3316/23.10.2019 dată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Timișoara în dosar penal nr. x/2019) că "prin documentele depuse la dosar a fost identificat imobilul naționalizat, fiind obținute documente și planuri din perioada anterioară naționalizării, începând cu anul 1903 din Registru de Cadastru Vechi Austro - Ungar Timișoara, înainte de numerotarea topografică făcut după planul D., cât și după deschiderea cărților funciare noi, stabilindu-se că este cel deținut de C.. Astfel, chiar dacă se constată că au fost identificate diferențe ale suprafeței de teren deținută în proprietate, între cea menționată în cadastrul vechi austro - ungar, unde suprafața era măsurată în stânjeni, față de cea rezultată după întocmirea planului de către inginerul D., se reține că nu au fost identificate acțiuni de falsificare a înscrisurilor, acestea putând avea cauze multiple, care exced acțiunii de falsificare, verbum regens, enunțat de legiuitor în legătură cu tipicitatea obiectivă a infracțiunilor de fals sesizate." Suplimentar, se impune a se aminti că simplele diferențe de suprafețe nu prezintă relevanță în sistemul de carte funciară, știut fiind că aceasta garanta numai existența dreptului de proprietate, nu și întinderea lui.

Cât privește certificatul de calitate de moștenitor cu nr. 98/1996, acesta nu a fost anulat, respingându-se cererea de constatare a nulității absolute a acestuia prin sentința civilă cu nr. 5267/21.04.2021 dată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. x/2012, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4150/A/10.11.2021 dată de Tribunalul Timiș și decizia civilă nr. 35/15.02.2022 a Curții de Apel Timișoara. Pe cale de consecință, instanța de apel nu se va mai preocupa a analiza motivele de apel referitoare la absența identității între proprietarii tabulari și antecesorii intimatului - aspect ce, de asemenea, a făcut obiectul cercetărilor penale, finalizate prin aceiași hotărâre penală în care s-a constatat că "urmare a redeschiderii urmăririi penale s-au realizat verificări conform celor menționate în încheiere, în Arhivele naționale, OCPI, Primăria Timișoara, Registrul de botezați al Parohiei Evanghelice Reformate Timișoara, al parohiei Romano Catolice Timișoara, de cununați al Parohiei Evanghelice Reformate Timișoara, acte de identitate, cărțile funciare începând cu anul 1903, planuri aferente, Registrul de Cadastru Vechi Austro Ungar Timișoara, fotocopii din registrul de credit ipotecar al Institutului de Credit Albina, Registru de Taxe și Impozite pentru perioada 1946 - 1947, anterior naționalizării, Registru alfabetic de contracte de închiriere pentru anul 1948, încheierea Tribunalului Popular nr. 1721/1956, adeverința nr. x/2018 a Bisericii Reformate Timișoara - Cetate, procese-verbale încheiate în 1950 de Comitetul provizoriu al orașului Timișoara, extrase din registrele deceselor aparținând Parohiei Romano Catolice și cele ale Bisericii reformate Timișoara, precum și alte verificării privind date de identificare mai recente etc.

Se reține în cuprinsul ordonanței de clasare faptul că din verificările realizate rezultă că proprietara imobilului în cauză, naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 a fost C. și că există identitate între această persoană și antecesoarea numitului A. senior, respectiv este bunica maternă a acestuia. Diferențele de nume care apar în actele invocate de petentă se pot datora neglijenței funcționarilor cu ocazia emiterii lor, reținând, totodată că identificarea unei persoane se face atât cu numele, dar și cu celelalte date personale. În acest sens este și poziția intimatului A. (note scrise f. x și urm.) care a precizat că numele C., care apare doar în Decretul de naționalizare, este o reproducere eronată a numelui proprietarei, datorată neglijenței funcționarilor care greșiseră inclusiv numele străzii.

Cum nici absența ștampilei dreptunghiulare din cartea funciară ce s-ar fi aplicat în cazurile de naționalizare a imobilelor în temeiul Decretului-Lege nr. 92/1950 nu are vreo relevanță, neavând aptitudinea de a demonstra că înscrierile de carte funciară ar fi fost eronate.

Ca un argument suplimentar, în opinia Curții, aceste aserțiuni privind pretinsele erori produse la înscrierile de carte funciară, urmare a aplicării Planului D. în Timișoara aveau a fi valorificate de către apelantă în litigiul ce a avut de obiect - anularea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul achiziționat de aceasta în temeiul Legii cu nr. 112/1995, soluționat irevocabil prin decizia civilă cu nr. 637/11.06.2007 dată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2006. În acel litigiu legitima pe deplin interesul de a formula astfel de apărări.

Împotriva deciziei nr. 110 din 28 aprilie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs reclamanta B..

În dezvoltarea motivelor de recurs, nestructurate juridic, reclamanta susține, în esență, că decizia civilă nr. 613/2007 a Curții de Apel Timișoara, prin s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul achiziționat de reclamantă în temeiul Legii cu nr. 112/1995, este nelegală întrucât instanța a menționat că reclamanta a încălcat prevederile H.G. nr. 11/1997, când de fapt hotărâre de guvern respectivă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 16 din 4 februarie 1997.

O altă problemă de nelegalitate hotărârii respective este luarea în considerare a sentinței civile nr. 2902 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2006 în care s-a statuat nelegal că există identitate de persoană între C. - fiica numitului E. și între C. - fiica numitului E., aceasta fiind mama numitului A. senior.

Aceste considerente au fost reluate și în motivările instanțelor de fond din prezenta cauză.

În continuare, recurenta-reclamantă susține că, în mod nelegal, s-a reținut de instanța de apel că nu ar avea calitate procesuală activă în cauză, ca proprietară a apartamentului nr. x din imobilul din litigiu și că nu ar justifica un interes înțeles ca folos practic urmărit prin prezentul demers judiciar.

În acest sens, arată că dreptul său de proprietar este înscris în continuare intabulat în CF nr. x Timișoara poz. topo. x și demonstrează acest fapt prin anexarea copiei cărții funciare respective și cu chitanțele de achitare a impozitului la Primăria Timișoara începând cu anul 1996 și a chiriei pentru cota de 92 mp, în folosință, a terenului din grădina imobilului cu poz. topo x pentru ultimii ani.

Din contră, reclamanta justifică un interes real, ca folos practic urmărit prin prezentul demers judiciar, motivat de faptul că a fost de bună-credință la cumpărarea apartamentului nr. x de la Statul Român în care locuia cu forme legale ca și chiriaș al Statului Român și că nu a încălcat nici o prevedere a Legii nr. 112/1995 în vigoare la data cumpărării apartamentului respectiv.

Mai arată că sunt nelegale și susținerile instanțelor de fond referitoare la dezbaterea unor probleme privind intențiile reclamantei de a formula în viitor alte cereri legat de imobilul din litigiu, precum și cele legate de faptul că dacă o eventuală cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 613/2007 a Curții de Apel Timișoara s-ar dovedi admisibilă, reclamanta nu ar redobândi dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. x, însă pârâtul A. ar pierde dreptul de proprietate asupra întregului imobil, contrar principiului siguranței raporturilor juridice și cu încălcarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În continuare, prezintă situația de fapt și probele administrate la instanțele de fond.

II. Soluția și considerentele asupra recursului

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta B. este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Preliminar, în analiza prezentelor motive de recurs, Înalta Curte pleacă de la premisa că în calea de atac extraordinară a recursului nu pot face obiect de analiză aspecte care excedează verificărilor de legalitate menționate expres și limitativ în art. 304 din C. proc. civ. și cele care depășesc cadrul legal în care a avut loc controlul realizat de instanța de apel. Prin urmare, criticile din recurs referitoare la situația de fapt, probatoriul administrat și interpretarea acestuia nu pot fi, astfel, încadrate în prevederile art. 304 alin. (1) pct. 1-9 C. proc. civ. și, în consecință, nu vor fi analizate

Ca atare, Înalta Curte urmează a analiza numai acele critici referitoare la pretinsa reținere greșită a lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsei de interes în promovarea prezentului demers judiciar, ce pot fi subsumate prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din perspectiva căruia urmează a fi analizate.

Una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să poată fi parte în proces este ca aceasta să aibă calitate procesuală. Calitatea procesuală activă se analizează, de regulă, prin verificarea existenței unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul dreptului afirmat și dedus judecății.

Acțiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară este acea acțiune prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului.

În cazul acțiunilor petitorii, cum este și acțiunea în rectificare carte funciară, reclamanta trebuie să-și justifice calitatea procesuală prin dovedirea dreptului pretins, respectiv a dreptului de proprietate asupra bunului din litigiu cu privire la care solicită rectificarea cărții funicare. Calitatea reclamantei de a introduce acțiunea în rectificare carte funciară trebuie examinată înainte de a discuta fondul pretențiilor, ceea ce obligă pe cea ce promovează o astfel de cerere, să probeze că este titulara dreptului de proprietate asupra bunului din litigiu.

Așa fiind, Înalta Curte reține că în mod legal instanțele de fond au procedat la verificarea calității procesuale active a reclamantei din perspectiva probării dreptului de proprietate asupra bunului din litigiu și au constatat, în mod legal, că prin decizia civilă nr. 613/2007, Curtea de Apel Timișoara a constatat, în mod irevocabil, nulitatea contractului de vânzare cumpărare nr. x/20.12.1996, încheiat între S.C. OJCVL Tim S.A. Timișoara și B., cu privire la apartamentul nr. x din imobilul situat în Timișoara, str. x, înscris în CF colectiv x Timișoara, nr. 9960, 9961, astfel că reclamanta B. a pierdut calitatea de proprietară a acestui apartament.

Corespunzător, la data formulării prezentelor acțiuni, reclamanta nu avea calitate procesuală activă.

În ce privește lipsa de interes, Înalta Curte notează că, în unanimitate, în doctrină s-a statuat că prin interes se înțelege folosul practic, material sau moral urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, acesta trebuind să întrunească anumite cerințe: să fie determinat, în sensul că vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate; să fie legitim, adică să nu contravină normelor imperative ale legii sau regulilor de conviețuire socială; să fie personal, în sensul că cel care recurge la acțiunea civilă urmărește să obțină direct sau indirect un folos practic pentru sine; să fie născut și actual, în sensul că trebuie să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă.

Aplicând aceste considerații teoretice la speța de față, se reține că în mod corect instanțele de fond au apreciat că nu se prefigurează un folos practic pe care reclamanta l-ar obține în ipoteza admiterii cererilor formulate, întrucât și dacă s-ar constata că imobilul din Timișoara, str. x, înscris în CF x Timișoara, nr. top. x nu este cel revendicat și la a cărui restituire este îndreptățit pârâtul A., cu consecința radierii acestuia din cartea funciară, reclamanta nu ar obține vreun folos, câtă vreme contractul prin care ea a cumpărat apartamentul nr. x din imobil a fost constatat nul și nu mai are vreun drept asupra apartamentului.

De asemenea, în acord cu raționamentul instanței de apel, Înalta Curte reține că rectificarea cărții funciare în sensul dorit de reclamantă - că imobilul din care face parte apartamentul a cărui proprietate a pierdut-o în urma acțiunii promovate de autorii intimatului-pârât A. nu este cel deținut în proprietate de antecesorii intimatului, înscrierile în cartea funciară x Timișoara fiind eronate - nu este de natură să ducă la concluzia finală a admiterii unei eventuale și viitoare cereri de revizuire de deciziei cu nr. 637/2017 și nici la certitudinea unei soluții finale favorabile acesteia.

Așa cum în mod legal a reținut instanța de apel, simplele presupuneri în acest sens nu au aptitudinea de a conferi legitimare procesuală activă și nici interes actual reclamantei în promovarea acțiunii pendinte.

Aserțiunile din recurs referitoare la buna-credință a reclamantei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu au relevanța propusă de reclamantă, întrucât acestea puteau fi invocate în litigiul ce a avut ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul achiziționat de aceasta în temeiul legii cu nr. 112/1995, soluționat irevocabil prin decizia civilă cu nr. 637/11.06.2007 dată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2006, iar nu în prezentul demers judiciar în care reclamanta ar fi trebuit să demonstreze mai întâi că este titulara dreptului de proprietate asupra bunului din litigiu.

În concluzie, față de argumentele înfățișate, nu pot fi primite criticile evocate în cererea de recurs.

Drept urmare, Înalta Curte constată că decizia curții de apel cuprinde o apreciere corectă în privința elementelor care definesc calitatea procesuală activă și interesul ca o condiție de exercitare a acțiunii civile, stabilind că recurenta nu are calitate procesuală activă și nu justifică un folos practic urmărit prin sesizarea instanței cu acțiunea în rectificare carte funciară.

În consecință, constatându-se că motivele de recurs evocate nu pot conduce la casarea ori modificarea deciziei atacate, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei civile nr. 110 din 28 aprilie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei civile nr. 110 din 28 aprilie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2022.