ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3754/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.02.2018 pe rolul Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, obligarea pârâtei la soluționarea contestației nr. x/26.05.2017 formulate împotriva Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii, constând în dobânzi și penalități de întârziere nr. 2345/18.04.2017, anularea deciziei nr. 252/28.07.2017, prin care a fost suspendată soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de intarziere nr. 2345/18.04.2017, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 96/2020 din 23 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca lipsită de obiect, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

Împotriva sentinței nr. 96/2020 din 23 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei, în sensul anulării deciziei nr. .252/28.07.2017 de suspendare a soluționării contestației nr. A SLP465/22.02.2017, obligarea pârâtei la soluționarea contestației nr. A SLP465/22.02.2017, formulate împotriva deciziei de impunere nr. x/18.04.2017 și la emiterea deciziei de soluționare a contestației.

În motivarea recursului arată că, întrucât instanța de fond s-a pronunțat fără a cerceta fondul cauzei, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.

Precizează că prin decizia nr. 83/02.04.2020, intimata-pârâtă ANAF a revocat Decizia nr. 2345/18.04.2017, nu și Decizia nr. 252/28.07.2017 prin care s-a suspendat soluționarea contestației înregistrate sub nr. x/26.05.2017, formulate împotriva Deciziei nr. 2345/18.04.2017, ce face obiectul sesizării instanței în prezenta cauză.

Arată că, deși decizia de impunere pentru plata accesoriilor nr. 2345/18.04.2017 a fost revocată, decizia nr. 252/28.07.2017, atacată în prezenta cauză, nu a fost revocată.

Susține că sentința recurată este rezultatul interpretării eronate a dispozițiilor art. 29 C. proc. civ., art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 277 alin. (4) Codul de procedură fiscală, în condițiile în care are interes, iar pe de altă parte, arată că pârâta nu poate invoca un interes legitim în menținerea Deciziei nr. 252/28.07.2017.

Consideră că prima instanță a reținut în mod greșit că pretenția sa nu ar mai fi actuală, câtă vreme actul atacat în cauză nu a fost revocat.

Arată că prin Decizia nr. 1301/04.03.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, s-a dispus anularea deciziei nr. 76/09.03.2017 și obligarea recurentei-pârâte la soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 13/08.02.2017, iar ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a emis decizia nr. 83/02.04.2020, prin care a soluționat contestația formulată împotriva Deciziei nr. F-DJ nr. 13/08.02.2017, în sensul anulării acesteia, dispunând și anularea din oficiu a deciziilor emise pentru obligațiile accesorii, inclusiv a Deciziei nr. 2345/18.04.2017.

Or, anularea din oficiu a Deciziei nr. 2345/18.04.2020 nu înseamnă că recurenta-pârâtă a soluționat contestația nr. x/26.05.2017 formulată împotriva Deciziei nr. 2345/18.04.2017, rămânând în ființă atât decizia nr. 252/28.07.2017 de suspendare a soluționării contestației, cât și contestația nr. x/26.05.2017.

Precizează că temeiul de drept al suspendării soluționării contestației nr. x/26.05.2017 este reprezentat de dispozițiile art. 277 alin. (1) lit. b) Codul de procedură fiscală, constând în existența unui drept ce face obiectul altei judecăți, respectiv al dosarului penal nr. x/2014, iar pentru a fi incidente dispozițiile art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 și pentru reluarea procedurii administrative, ar fi fost necesar să înceteze motivul care a determinat suspendarea.

De asemenea, susține că, ținând cont de regimul juridic aplicabil actelor administrative și distincția dintre revocarea actelor administrative și anularea acestora, în mod greșit instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 83/02.04.2020 ar fi rămas fără obiect cererea de chemare în judecată, în condițiile în care s-a revocat doar decizia nr. 2345/18.04.2017, fără a se revoca și decizia nr. 252/28.07.2017. Astfel, revocarea privește oportunitatea actului administrativ și se dispune numai de organul emitent, în timp ce anularea se referă la scoaterea din vigoare a unui act administrativ pe motive de nelegalitate, putând fi dispusă și de organul ierarhic superior.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a invocat motivul de nelegalitate, dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe care se întemeiază cererea de recurs și nici nu a arătat motivele pentru care apreciază că instanța ar fi încălcat sau aplicat greșit normele de drept material, respectiv care sunt motivele pe care hotărârea atacă nu le cuprinde, motivele contradictorii ori străine de natura pricinii.

Pe fond, solicită respingerea cererii de recurs ca neîntemeiate și nefondate, având în vedere că prima instanță a reținut în mod corect că acțiunea este lipsită de obiect, în condițiile în care actul atacat a fost anulat

II. Soluția instanței de recurs

2.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., invocată de către intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

Sub un prim aspect, contrar susținerilor intimatei-pârâte, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs recurenta-reclamantă a indicat în mod expres motivul de casare pe care se întemeiază cererea de recurs, respect art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat critici ce pot fi circumscrise motivului de casare arătat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând textele de lege pe care le apreciază a fi fost aplicate greșit de către instanța de fond, precum și argumentele aduse în sprijinul acestui punct de vedere.

Totodată, recurenta-reclamantă a prezentat starea de fapt și a arătat motivele pentru care apreciază că, în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de fond a dat o interpretare greșită normelor de drept material incidente.

În consecință, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

2.2. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, obligarea pârâtei la soluționarea contestației nr. x/26.05.2017 formulate împotriva Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii, constând în dobânzi și penalități de întârziere nr. 2345/18.04.2017, anularea Deciziei nr. 252/28.07.2017, prin care a fost suspendată soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei nr. 2345/18.04.2017.

Prin decizia nr. 252/28.07.2017, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2345/18.04.2017, pentru suma de 2.610.925 RON reprezentând obligații fiscale accesorii aferente impozitului pe dividende distribuite persoanelor fizice și TVA, având în vedere faptul că se impune soluționarea cu prioritate a dosarului penal nr. x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți, ce vizează aceleași sume constatate drept prejudiciu adus bugetului de stat.

Prin decizia nr. 1301 din 4 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 704 din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal; a casat în parte sentința recurată; a admis acțiunea reclamantei; a anulat decizia nr. 76/09.03.2017 și a obligat pârâta să soluționeze contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/08.02.2017.

Ulterior, ca urmare a pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a hotărârii de mai sus, prin Decizia nr. 83 din 08.04.2020, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a anulat Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii, constând în dobânzi și penalități de întârziere nr. 2345/18.04.2017, vizată de contestația administrativă a cărei soluționare a fost suspendată prin decizia nr. 252/28.07.2017, ce face obiectul prezentei cauze.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că acțiunea a rămas fără obiect, în condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor la soluționarea contestației nr. x/26.05.2017 formulate împotriva Deciziei nr. 2345/18.04.2017 și anularea deciziei nr. 252/28.07.2017, privind suspendarea soluționării contestației formulate împotriva Deciziei nr. 2345/18.04.2017.

Cu alte cuvinte, întrucât obiectul contestației administrative fiscale, respectiv Decizia nr. 2345/18.04.2017, a fost anulată de către organul fiscal, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Este adevărat că decizia nr. 252/28.07.2017, de suspendare a soluționării contestației administrative ce avea ca obiect Decizia nr. 2345/18.04.2017, nu a fost anulată, dar prin anularea acestei din urmă decizii, nu se mai poate solicita obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor la soluționarea contestației, câtă vreme chiar actul ce făcea obiectul contestației administrative a fost anulat.

Prin urmare, se constată că aspectele invocate în recurs de către recurenta-reclamantă nu sunt de natură a contura o altă soluție decât cea pronunțată de către prima instanță, din perspectiva anulării deciziei ce făcea obiectul contestației administrative, prima instanță reținând în mod corect că un asemenea demers judiciar a rămas fără obiect.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 96/2020 din 23 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 96/2020 din 23 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 iunie 2022.