ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3537/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 23 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 46 din C. proc. civ., a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de petenții A. și B. împotriva doamnei judecător C. de la soluționarea unei cereri de abținere în Dosarul nr. x/2020.

Totodată, printr-o altă Încheiere, pronunțată în data de 23 februarie 2021, în același dosar, Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 47 alin. (4) și art. 46 din C. proc. civ., a constatat inadmisibilă cererea de recuzare formulată de petenții A. și B. împotriva domnului judecător D., desemnat să soluționeze cererea de recuzare a domnului judecător E..

Totodată, a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de petenți înregistrată la data de 09.02.2021 și a anulat ca netimbrată cererea de recuzare a a domnului judecător E..

Împotriva acestor încheieri au declarat recurs recurenții A. și B., solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.

La termenul de judecată din 3 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție -

Secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea recursului declarat de recurenți împotriva încheierilor de recuzare din data de 23 februarie 2021, a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă în condițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din același cod.

Întrucât a rămas în nelucrare timp de șase luni, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru discutarea excepției de perimare, acordându-se termen de judecată la data de 16 iunie 2022, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Instituția perimării este reglementată în cuprinsul art. 416-418 din C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancțiuni procedurale pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, sancțiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei de stăruință a părților în judecată, vreme îndelungată.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.

Din conținutul acestui text de lege rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiții: instanța a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac; pricina să fie rămasă în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părților.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare și începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părții, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepția de perimare este o excepție dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află, și este o excepție absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

În cauză, se constată că de la momentul suspendării judecății pricinii, conform încheierii de ședință din data de 3 iunie 2021, de când a început să curgă termenul de perimare, au trecut mai mult de șase luni și nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispozițiilor art. 417-418 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. și va constata perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de recurenții A. și B. împotriva încheierilor de recuzare din data de 23 februarie 2021 ale Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.