ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2884/2022

Ședința publică din data de 20 mai 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 25.11.2019 sub numărul x/2019 reclamantul A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției, Ministerul de Justiție din România, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova au solicitat următoarele:

- obligarea Ministrului Justiției din România, să recunoască examenul organizat în data de 17.12.2018 și să emită un Ordin privind aprobarea statelor de funcții ale Curții de Apel Ploiești în sensul luării în considerare și a funcțiilor de grefieri arhivari cu studii superioare, conform rezultatelor examenului organizat în cadrul Curții de Apel Ploiești în data de 17 12.2018; temeiul de drept îl constituie dispozițiile art. 135 alin. (2) din Legea 304/2004 republicată, art. 8, alin. (1), teza a doua din Legea 554/2004, art. 10 alin. (1), teza a doua din Legea 554/2004 si Anexa V, Cap. II, pct. 7,8 si 9 din Legea 153/2017; și obligarea pârâtei Curtea de Apel Ploiești prin Președintele instanței să emită decizii de modificare a încadrării personalului, conform rezultatelor examenului organizat în cadrul Curții de Apel Ploiești în data de 17.12.2018 și promovat de petenți; temeiul de drept îl constituie art. 39 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea CSM nr. 181/29.03.2007 și modificat prin Hotărârea CSM nr. 820/11.07.2018.

- obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești si Tribunalul Prahova să achite reclamanților diferențele salariale dintre salariile cuvenite conform funcției promovate prin concurs li salariile efectiv plătite, de la momentul definitivării rezultatelor concursului - 21.12.2018 și până în prezent, actualizate la momentul plății cu dobânda legala, precum și obligarea pârâtelor să plătească pe viitor salariul cuvenit conform funcției promovate pentru salariații A., B. și C., grefieri arhivari în cadrul Judecătoriei Vălenii de Munte; temeiul îl constituie dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea 567/2004;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 704 pronunțată la data de 24 iulie 2020, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției ca neîntemeiată, și totodată a respins acțiunea ca neîntemeiată.

3.1. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanții A., B. și C. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond nu a făcut o apreciere corectă a stării de fapt întemeiată pe probatoriul administrat în cauză și nici o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie.

Arată recurenții că în susținerea cererii de chemare în judecată au promovat examenul din data de 17 decembrie 2018 organizat de Curtea de Apel Ploiești, și pe cale de consecință, au promovat din funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare.

Urmare acestui fapt trebuia să se dea eficiență Legii nr. 153/2017 în sensul de a se corela salariul cu funcția de grefier arhivar cu studii superioare, însă instanța de fond se limitează doar la expune diferite articole din legile nr. 567/2004, respectiv 153/2017 și nu analizează în concret cererea formulată.

Prin Legea nr. 153/2017 legiuitorul a modificat nivelul de competență al funcției, introducând și pentru funcția de grefier-arhivar nivelul de studii superioare, ceea ce implică și desfășurarea altor activități, cu o mai mare responsabilitate, astfel încât să justifice o salarizare corespunzătoare.

3.2. Împotriva sentinței nr. 704 din 24 iulie 2020 a formulat recurs incident Ministerul Justiției, prin care a solicitat admiterea recursului incident, casarea în parte a sentinței criticate, iar în rejudecarea cauzei, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției cu privire la capătul de cerere privind plata diferențelor salariale și respingerea acestui petit în contradictoriu cu recurentul Ministerul Justiției ca fiind îndrept împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Arată recurentul pârât că instanța de fond a respins în mod eronat excepția invocată cu privire la obligarea la plata diferențelor salariate, reținând că statele de funcții și de personal se aprobă potrivit art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 de ministrul justiției, care are și calitatea de ordonator principal de credite, iar Ministerul Justiției pune la dispoziția instanțelor sumele necesare plății drepturilor salariale.

Tribunalele și curțile de apel au personalitate juridică, iar raporturile reclamanților sunt stabilite cu instanța în cadrul căreia funcționează, astfel că drepturile salariate ale acestora sunt stabilite, calculate și plătite direct de către instituția angajatoare, care procedează și la calcularea și virarea impozitului și contribuțiilor sociale către stat.

Ministerul Justiției este parte a unui alt raport juridic financiar, care implică ordonatorii de credite, potrivit atribuțiilor prevăzute de Legea finanțatelor publice nr. 500/2002, act normativ ce reglementează cadrul general pentru utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar.

Formularea unor cereri având ca obiect pretenții referitoare la calcularea și plata drepturilor bănești pentru angajații instanțelor de judecată nu poate să atragă de plano obligarea Ministerului Justiției în acest sens, numai prin prisma calității de ordonator principal de credite a ministrului justiției.

Față de recursul promovat de reclamanti, au formulat întâmpinare atât pârâta Curtea de Apel Ploiești, cât și pârâtul Ministerul Justiției, solicitând respingerea recursului formulat ca nefondat.

Intimata-pârâtă Curtea de Apel Ploiești a susținut, în esență, că ceea ce se regăsește reglementat în anexele la Legea nr. 153/2017 este salariul, stabilit prin raportare la funcția deținută, iar nu funcția, condițiile de încadrare pe o anumită funcție, ori modalitatea în care ordonatorul de credite își stabilește necesarul de funcții și personal în cadrul autorității/instituției pe care o coordonează.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a a susținut, în esență, că nu poate fi făcută nicio confuzie între operațiunea de încadrare în funcție, care se face exclusiv în condițiile statutului profesiei – Legea nr. 567/2004, pe de o parte, și cea de stabilire a salariului aferent funcției, domeniu reglementat de Legea nr. 153/2017, pe de altă parte.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că atât recursul formulat de recurenții reclamanți A., B. și C. cât și recursul incident formulat de Ministerul Justiției sunt întemeiate.

Recursul formulat de reclamanții A., B. și C.

Prin acțiunea formulată s-a solicitat obligarea recurentului-pârât Ministrul Justiției la emiterea ordinului privind aprobarea statelor de funcții ale Curții de Apel Ploiești ca urmare a valorificării examenului de promovare în funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, precum și obligarea Ministerului Justiției, Curții de Apel Ploiești și Tribunalului Prahova la plata diferențelor salariale dintre salariile cuvenite conform funcției promovate prin concurs și salariile efectiv plătite, de la momentul definitivării rezultatelor concursului – 21.12.2018 și până în prezent, actualizate la momentul plății cu dobânda legală, precum și obligarea pârâților să plătească pe viitor salariul cuvenit conform funcției promovate.

Soluționând cauza, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției ca neîntemeiată, și totodată, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Potrivit motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluția primei instanțe fiind dată cu încălcarea normelor legale incidente cauzei, refuzul autorității pârâte de a da curs favorabil cererii recurenților - reclamanți este unul nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere că dispozițiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 prevăd că statele de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii și parchete se aprobă prin ordin al ministrului justiției.

Totodată, în baza art. 31 alin. (2) din Legea nr. 153/2017 promovarea personalului plătit din fonduri publice pe funcții, grade sau trepte profesionale se fac potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz, iar prin alin. (4) al articolului menționat se dispune cu titlu de principiu că, în situația în care nu există un post vacant, promovarea personalului plătit din fonduri publice în funcții, grade sau trepte profesionale se va face prin transformarea postului din statul de funcții în care acesta este încadrat într-unul de nivel imediat superior.

Înalta Curte constată că nu există niciun conflict între dispozițiile Legii nr. 567/2004 și Legea nr. 153/2017.

Legea nr. 567/2004 prevede atât condiții de încadrare cât și condiții de promovare a persoanalului auxiliar, iar Legea cadru nr. 153/2017 prevede promovarea personalului plătit din fonduri publice și arată expres că aceasta se va face potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz.

Or, aceste acte sunt Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, respectiv Hotărârea CSM nr. 181/2007, examenul fiind organizat de Curtea de Apel Ploiești, în acord cu prevederile specifice domeniului de activitate.

Prin urmare, se constată că refuzul pârâtului este nejustificat deoarece cadrul legal prezent permite atât organizarea examenului de promovare din funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, cât și salarizarea acestora, neputând fi primite susținerile intimatului pârât în sensul că noua lege de salarizare, respectiv Legea cadru nr. 153/2017 a prevăzut doar posibilitatea salarizării a două categorii de personal – grefier arhivar și registrator – în raport de nivelul studiilor absolvite, acest fapt neechivalând cu încadrarea (numirea) în funcție care este consecința îndeplinirii unor condiții prevăzute prin legea statutului.

Observă Înalta Curte că prin legea specială nr. 576/2004 s-a reglementat modalitatea de dezvoltare a carierei personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, promovarea constituind o modalitate de dezvoltare a carierei, dispozițiile art. 44 reglementând promovarea, prin examen, a personalului auxiliar în funcții de execuție, în grade sau trepte profesionale superioare în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, se face prin examen.

Prin urmare, dreptul la dezvoltarea carierei constituie un drept recunoscut de lege, astfel că acest aspect trebuia avut în vedere de judecătorul fondului, acesta analizând prezenta cauză din perspectiva diferenței dintre sintagmele "încadrare în funcție" cu "stabilirea salariului aferent funcției".

Înalta Curte va avea în vedere că prin dispozițiile art. 8 și următoarele și art. 21 și următoarele din Hotărârea CSM 181/2007 a fost reglementat modul de organizare a examenului de promovare din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare în cadrul aceleiași instanțe, normele juridice impunând ca și condiție pentru participarea la examen absolvirea studiilor superioare juridice.

"Art. 8

1

- Poate participa la examenul pentru promovarea din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, personalul auxiliar de specialitate care a absolvit studii superioare juridice.

Art. 8

2

- Examenul pentru promovarea din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, se organizează anual, în măsura în care există solicitări în acest sens ale personalului auxiliar de specialitate încadrat care a absolvit studii superioare juridice.

Art. 9 - Îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 și 8

1

se constată printr-un raport întocmit de compartimentul de specialitate al instanței sau parchetului unde candidatul își desfășoară activitatea.

Art. 10 - Dispozițiile art. 6 și 7 se aplică în mod corespunzător.

Art. 10

1

- (1) Dispozițiile art. 8

1

- 10 se aplică în mod corespunzător și în cazul examenului pentru promovarea din funcția de grefier statistician cu studii medii în cea de grefier statistician cu studii superioare, din funcția de grefier documentarist cu studii medii în cea de grefier documentarist cu studii superioare, din funcția de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare și din funcția de grefier registrator cu studii medii în cea de grefier registrator cu studii superioare.

(2) Poate participa la examenul pentru promovarea din funcția de grefier statistician cu studii medii în cea de grefier statistician cu studii superioare, în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, personalul auxiliar de specialitate care a absolvit studii superioare economice sau studii superioare juridice.

(3) Poate participa la examenul pentru promovarea din funcția de grefier documentarist cu studii medii în cea de grefier documentarist cu studii superioare, în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, personalul auxiliar de specialitate care a absolvit studii superioare juridice, studii superioare de administrație publică sau filologice.

(4) Poate participa la examenul pentru promovarea din funcția de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare și din funcția de grefier registrator cu studii medii în cea de grefier registrator cu studii superioare, în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, personalul auxiliar de specialitate care a absolvit studii superioare juridice, studii superioare de administrație publică sau studii de licență în arhivistică."

Faptul că recurenții grefieri arhivari au drept condiție de numire absolvirea studiilor medii nu are nicio relevanță din perspectiva promovării acestora, nefiind vorba despre recrutarea inițială ci despre promovarea din funcția de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare.

Reclamanții nu solicită promovarea în funcția de grefier arhivar cu studii superioare exclusiv urmare a dobândirii unei diplome de studii superioare, ci urmare a promovării concursului organizat în acest scop conform Regulamentului aprobat prin Hotărârea CSM nr. 181/2007.

Totodată, Înalta Curte are în vedere și faptul că în cadrul Legii nr. 153/2017 funcția de grefier arhivar este prevăzută la Cap. II din Anexa nr. V "Justiție" la nr. crt. 7 – 8 încadrare cu studii superioare și la nr. crt. 10 – 11 încadrare cu studii medii, act normativ care nu prevede doar posibilitatea promovării personalului plătit din fonduri publice, personal din care fac parte și recurenții-reclamanți, ci arată expres că aceasta se va face potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz.

Or, aceste acte sunt Legea nr. 567/2004, respectiv Hotărârea CSM nr. 181/2007, examenul fiind organizat de autoritatea competentă, respectiv Curtea de Apel Ploiești în acord cu prevederile specifice domeniului de activitate.

Recursul incident formulat de Ministerul Justiției.

Înalta Curte găsește întemeiată critica din recurs referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, cu privire la obligarea sa la plata drepturilor salariale către reclamanți.

Prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât Ministerul Justiției reținând că, potrivit art. 135 alin. (1) din Legea 304/2004, pârâtul este autoritatea publică obligată la aprobarea statelor de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, judecătorii și parchete, precum și faptul că pârâtul, în calitatea sa de ordonator principal de credite, pune la dispoziția instanțelor sumele necesare plății drepturilor salariale.

Înalta Curte constată că respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției greșit a fost respinsă de judecătorul fondului, întrucât formularea unor cereri având ca obiect pretenții referitoare la calcularea și plata drepturilor bănești pentru angajații instanțelor de judecată nu poate să atragă de plano obligarea Ministerului Justiției în acest sens, numai prin prisma calității de ordonator principal de credite.

Or, reclamanții funcționează la instanțe subordonate ierarhic, astfel încât calitatea de ordonator de credite și debitor al plății drepturilor salariale invocate se găsește la nivelul curții de apel și tribunalului, după caz, față de care reclamanții se află în raport de serviciu, potrivit art. 44 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, care arată că președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar cei ai tribunalelor au calitatea de ordonatori terțiari de credite.

În consecință, lipsind un raport juridic direct cu Ministerul Justiției, cererea de plată formulată împotriva acestuia nu are temei, deoarece nu acestuia îi revine obligația de plată a drepturilor salariale, cerute de intimații reclamanți, neprezentând relevanță în soluționarea acțiunii raportul specific de drept financiar stabilit între ordonatorii de credite la diferitele niveluri ale alocării de fonduri bugetare.

În nicio ipoteză recurentul-pârât Ministerul Justiției nu achită direct intimaților-reclamanți drepturile salariale cuvenite, ci aceasta intră în atribuția ordonatorului de credite secundar sau terțiar față de care grefierii arhivari se află în raporturi de serviciu.

În concluzie, potrivit celor statuate în Decizia nr. 13/2016, pronunțată într-un recurs în interesul legii (aplicabilă mutatis mutandis în cauza de față) dar și a dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 304/2004, în privința capătului de cerere privind obligarea la plata drepturilor salariale, Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de recurenții reclamanți precum și recursul incident formulat de pârâtul Ministerul Justiției, va casa sentința recurată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C., și totodată, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și va respinge capătul de cerere privind obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal formulat de recurenții-reclamanți A., B. și C., precum și recursul incident declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 704 din 24 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și în rejudecare:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției cu privire la capătul de cerere privind plata diferențelor salariale.

Respinge capătul de cerere privind plata diferențelor salariale formulat în contradictoriu cu Ministerul Justiției ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției, Ministerul de Justiție, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova.

Obligă pârâtul Ministerul Justiției la emiterea ordinului de modificare a statelor de funcții și de personal ale Curții de Apel Ploiești, ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, susținut de reclamanți la 17.12.2018.

Obligă pârâta Curtea de Apel Ploiești la emiterea deciziilor de reîncadrare a reclamanților pe funcția de grefier arhivar cu studii superioare.

Obligă pârâtul Tribunalul Prahova la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcției de grefier arhivar cu studii superioare începând cu data de prezentei hotărâri.

Obligă pârâtul Tribunalul Prahova la plata diferenței dintre salariul corespunzător funcției de grefier arhivar cu studii superioare și salariul efectiv încasat începând cu data de 21.12.2018 până la data pronunțării hotărârii precum și dobânda legală aferentă până la data plății efective.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2022.