ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2880/2022

Ședința publică din data de 20 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 321/22.06.2020, Tribunalul Arad a respins excepția lipsei calității procesuala pasive a Consiliului Local al Municipiului Arad, ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Arad – Direcția de Asistență Socială Arad și, în consecință, a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a ajutorului social aferent lunilor septembrie, octombrie și noiembrie 2019.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții recurenți Direcția de Asistență Socială Arad, Primarul Municipiului Arad și Consiliul Local al Municipiului Arad, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că în mod eronat instanța de fond a reținut că au fost încălcate de către pârâte dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 416/2001, la emiterea deciziei de suspendare a dreptului la ajutorul social, în condițiile în care certificatul medical prin care s-a constatat că reclamantul are capacitatea de muncă pierdută a fost emis abia la data de 13.11.2019, la un moment ulterior adoptării dispoziției nr. 2986/30.09.2019.

Prin decizia civilă nr. 938 pronunțată la data de 08 octombrie 2020, Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de recurenții-pârâți Direcția de Asistență Socială Arad, Primarul Municipiului Arad și Consiliul Local al Municipiului Arad, a casat în tot sentința atacată în sensul că a respins cererea promovată de reclamantul A..

Calea de atac exercitată

Împotriva Deciziei anterior menționată a formulat recurs reclamantul A. solicitând ca pronunțarea soluției definitive să se efectueze cu prezența în instanță a reprezentantului împuternicit.

Apărările intimaților-pârâți

La dosarul cauzei, intimații Primăria Muncipiului Arad și Consiliul Local al Municipiul Arad au depus note scrise prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc", Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea unei cereri de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 938 din data de 08 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, prin care instanța de recurs a admis recursurile declarate de recurenții pârâți Direcția de Asistență Socială Arad, Primarul Municipiului Arad și Consiliul Local al Municipiului Arad, a casat în tot sentința atacată în sensul că a respins cererea promovată de reclamantul A..

Cu privire la calea de atac exercitată împotriva acestei hotărâri, Înalta Curte are în vedere principiul consacrat de art. 126 alin. (2) din Constituția României, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 "(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului", iar alin. (5) din același articol arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Or, în cauză, obiectul recursului declarat de recurentul-reclamant îl constituie o hotărâre definitivă pronunțată de Curtea de Apel Timișoara aspect față de care se au în vedere și dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, față de aplicarea dispozițiilor anterior reținute, este definitivă.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv potrivit dispozițiilor imperative ale art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 938 din 08 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2022.