ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2644/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.1394 din 3 iulie 2001 a Judecătoriei Vișeu de Sus. La apelul nominal s-a prezentat: intimata reclamantă D.I., personal, lipsind intimații pârâți P.M.T.și P.N.. Procedura completă. Instanța constată că pricina este în stare de judecată și dă cuvântul părților cu privire la recursul în anulare. Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare. Intimata reclamantă D.I. solicită a se aprecia asupra recursului în anulare întrucât a intervenit împăcarea părților. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1394 din 3 iulie 2001 pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus, județul Maramureș a admis acțiunea civilă introdusă de reclamanta D.I.

în contradictoriu cu pârâții P.M.T.și P.N., s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.63 situat în Borșa str.Decebal nr.5, bloc A-2, Sc.D, prin validarea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între părți la 10 aprilie 2001, dispunându-se ca urmare înscrierea în C.F. colectivă nr.8767 Borșa și în C.F. individuală 8767/63. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut din dovezile cauzei, validând contractul intervenit între părți că pârâta P.N. le-au vândut reclamantei apartamentul în litigiu, în contul unei datorii nerestituite de 4300 DM, vânzarea fiind valabilă chiar dacă pârâtul P.M.T.nu a participat la redactarea înscrisului în fața notarului public și ambii pârâți au refuzat ulterior să îl semneze.

Hotărârea a devenit irevocabilă ca urmare a neexercitării de către părți a căilor de atac. La 9 august 2002, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recursul în anulare de față, întemeiat pe dispozițiile art.330 pct.2 C.proc.civ. S-a susținut că în cauză au fost încălcate dispoziții esențiale ale legii privind regimul bunurilor comune, respectiv dispozițiile art.35 alin.2 din C.fam., ceea ce a condus la pronunțarea în fond a unei hotărâri vădit lipsite de temei legal întrucât pârâtul P.M.nu ar fi consimțit la vânzare. Totodată s-a invocat încălcarea dreptului la apărare prin respingerea nejustificată a cererii formulate în acest scop de pârâtul P.M.

Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit probelor administrate în cauză, imobilul din litigiu a fost dobândit prin actul autentic de vindere cumpărare din 2 octombrie 2000 numai de către pârâta P.N., de la vânzătorul T.G. Fiind dobândit însă în timpul căsătoriei sale cu P.M., bunului îi sunt aplicabile dispozițiile legale privind regimul comunității de bunuri ale soților reglementat de C.fam., operînd așadar prezumția de bun comun. În aceste condiții, fiind vorba de un imobil, nici unul dintre soți nu-l poate înstrăina fără consimțământul expres al celuilalt soț. Cum proiectul de contract dintre reclamantă și pretinsa vânzătoare P.N. a fost întocmit între acestea, fără consimțământul soțului vânzătoarei, instanța a validat vânzarea cu încălcarea vădită a dispozițiilor art.35 alin.2 din C.fam.

Ca urmare, recursul în anulare se va admite cu consecința casării sentinței atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea soluționării acțiunii în contextul legal aplicabil în raport de natura bunului litigios. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.1394 din 3 iulie 2001 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2003.