ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2644/2003

S-a luat în examinare recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.1394 din 3 iulie 2001 a

Judecătoriei Vișeu de Sus.

La

apelul nominal s-a prezentat: intimata reclamantă D.I., personal, lipsind

intimații pârâți P.M.T.și P.N..

Procedura

completă.

Instanța

constată că pricina este în stare de judecată și dă cuvântul părților cu

privire la recursul în anulare.

Reprezentanta

Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare.

Intimata

reclamantă D.I. solicită a se aprecia asupra recursului în anulare întrucât a

intervenit împăcarea părților.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.1394 din 3 iulie 2001 pronunțată de Judecătoria Vișeu de

Sus, județul Maramureș a admis acțiunea civilă introdusă de reclamanta D.I. în

contradictoriu cu pârâții P.M.T.și P.N., s-a constatat că reclamanta a dobândit

dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.63 situat în Borșa str.Decebal

nr.5, bloc A-2, Sc.D, prin validarea contractului de vânzare-cumpărare

intervenit între părți la 10 aprilie 2001, dispunându-se ca urmare înscrierea

în C.F. colectivă nr.8767 Borșa și în C.F. individuală 8767/63.

Pentru

a hotărî astfel instanța de fond a reținut din dovezile cauzei, validând

contractul intervenit între părți că pârâta P.N. le-au vândut reclamantei

apartamentul în litigiu, în contul unei datorii nerestituite de 4300 DM,

vânzarea fiind valabilă chiar dacă pârâtul P.M.T.nu a participat la redactarea

înscrisului în fața notarului public și ambii pârâți au refuzat ulterior să îl

semneze.

Hotărârea

a devenit irevocabilă ca urmare a neexercitării de către părți a căilor de

atac.

La

9 august 2002, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat recursul în anulare de față, întemeiat pe dispozițiile

art.330 pct.2 C.proc.civ.

S-a

susținut că în cauză au fost încălcate dispoziții esențiale ale legii privind

regimul bunurilor comune, respectiv dispozițiile art.35 alin.2 din C.fam., ceea

ce a condus la pronunțarea în fond a unei hotărâri vădit lipsite de temei legal

întrucât pârâtul P.M.nu ar fi consimțit la vânzare.

Totodată

s-a invocat încălcarea dreptului la apărare prin respingerea nejustificată a

cererii formulate în acest scop de pârâtul P.M.

Recursul

în anulare este întemeiat.

Potrivit

probelor administrate în cauză, imobilul din litigiu a fost dobândit prin actul

autentic de vindere cumpărare din 2 octombrie 2000 numai de către pârâta P.N.,

de la vânzătorul T.G.

Fiind

dobândit însă în timpul căsătoriei sale cu P.M., bunului îi sunt aplicabile

dispozițiile legale privind regimul comunității de bunuri ale soților

reglementat de C.fam., operînd așadar prezumția de bun comun.

În

aceste condiții, fiind vorba de un imobil, nici unul dintre soți nu-l poate

înstrăina fără consimțământul expres al celuilalt soț.

Cum

proiectul de contract dintre reclamantă și pretinsa vânzătoare P.N. a fost

întocmit între acestea, fără consimțământul soțului vânzătoarei, instanța a

validat vânzarea cu încălcarea vădită a dispozițiilor art.35 alin.2 din C.fam.

Ca

urmare, recursul în anulare se va admite cu consecința casării sentinței

atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea

soluționării acțiunii în contextul legal aplicabil în raport de natura bunului

litigios.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva sentinței civile nr.1394 din 3 iulie 2001 a Judecătoriei

Vișeu de Sus, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru

rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  18 iunie   2003.