ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2672/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea următoarelor acte:

Prin sentința nr. 21/2020 din 24 martie 2020, Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

I. A respins, ca nefondat, capătul de acțiune privind anularea Hotărârii nr. 849/21.06.2019 și a Hotărârii nr. 853/21.06.2019 prin care s-a dispus transferul pârâtelor C. și D.;

II. A admis capătul de cererea privind anularea Hotărârii nr. 844/2019 și a Hotărârii nr. 846/2019, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, C. și D.;

A anulat Hotărârea nr. 844/21.06.2019 și Hotărârea nr. 846/21.06.2019 prin care s-au respins cererile de transfer ale reclamantelor și a obligat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să emită hotărâri prin care să dispună transferul reclamantelor A. și B. de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț.

3.1. Împotriva sentinței nr. 21/2020 din 24 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea în parte a sentinței atacate în sensul:

- respingerii capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea Hotărârilor secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 844/2019 și nr. 846/2019, având ca obiect cererile de transfer ale reclamantelor de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț, ca neîntemeiat;

- respingerii, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca neîntemeiat, a capătului de cerere formulat de reclamanta B. cu privire la anularea parțială a art. 3 din Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii;

- respingerea, ca neîntemeiat, a capătului de cerere formulat de reclamanta A. cu privire la anularea parțială a art. 3 din Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În motivarea recursului arată, în ceea ce privește inadmisibilitatea capătului de cerere având ca obiect anularea parțială a art. 3 din Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, că în mod greșit instanța de fond a calificat excepția invocată ca fiind o apărare de fond și practic a omis să se pronunțe cu privire la acest capăt de cerere.

Totodată, sentința civilă nr. 82/12.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019 prin care a fost anulată Hotărârea nr. 71/22.01.2019 a secției pentru judecători nu exonerează instanța de fond de obligația de a se pronunța cu privire la anularea parțială a unui act administrativ cu caracter normativ, respectiv art. 3 din Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Susține că acest capăt de cerere este inadmisibil, întrucât potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate, ci controlul judecătoresc al acestor acte se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de legea contenciosului administrativ.

Arată că prin plângerea prealabilă înregistrată sub nr. x/02.08.2019, reclamanta B. nu a solicitat revocarea dispozițiilor art. 3 din Regulament, sancțiunea fiind, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, inadmisibilitatea.

Consideră că cererea de anulare a dispozițiilor art. 3 din Regulament este netemeinică pe fond, întrucât dispoziția regulamentară criticată se referă la transferul tuturor magistraților, fără a distinge după momentul obținerii gradului profesional sau al modalității de promovare.

Pe fondul cauzei, arată că Hotărârile secției pentru judecători nr. 844/2019 și nr. 846/2019 nu au fost emise cu exces de putere, iar instanța de fond a aplicat și interpretat greșit normele de drept material incidente în speță.

Mai arată că instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006 și s-a limitat doar să enunțe că hotărârile de respingere a cererilor de transfer au fost date cu încălcarea principiului proporționalității între interesul public ocrotit și interesul particular, fără a face o analiză concretă cu privire la acest aspect; că aspectele reținute de către instanța de fond nu sunt confirmate de considerentele actului atacat, iar argumentul instanței de fond că secția pentru judecători trebuia să analizeze criteriile pentru transfer nu poate constitui un motiv de nelegalitate a actului administrativ, atâta timp cât nu a fost încălcată nicio dispoziție legală sau regulamentară.

Precizează că în considerentele Hotărârilor nr. 844/2019 și nr. 846/2019 secția pentru judecători a analizat concursul de cereri de transfer de la Judecătoria Piatra Neamț și a apreciat că situația existentă la această instanță permitea admiterea a doar două cereri de transfer, fără a crea disfuncționalități în buna desfășurare a activității acestei instanțe.

De asemenea, s-au avut în vedere, în ceea ce îi privește pe candidați, vechimea în funcția de judecător, vechimea la instanță, vechimea în grad, materia la care au susținut concursul de promovare în grad, precum și situația posturilor de judecători la Tribunalul Neamț la momentul analizării cererilor de transfer, motive pentru care apreciază că prin sentința recurată s-a reținut în mod nereal faptul că nu s-a arătat prin hotărârile CSM atacate care ar fi motivul pentru care s-a considerat că reclamantele nu îndeplinesc cerințele pentru transfer la Tribunalul Neamț.

Consideră că în mod corect secția pentru judecători a avut în vedere la departajarea cererilor de transfer concurente criteriul privind specializarea judecătorilor, prevăzut de art. 3 din Regulament (respectiv specializări mai multe sau diferite), alături de celelalte criterii prevăzute de lege, fără a acorda prioritate doar vechimii în funcția de judecător sau vechimii la instanța de unde se solicită transferul.

În acest sens, invocă prevederile art. 16 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, din care reiese că materia de drept civil constituie o specializare distinctă față de celelalte materii civile la care se poate susține concursul de promovare, respectiv drept comercial, dreptul familiei, dreptul muncii, drept internațional privat, drept administrativ, drept financiar și fiscal, aceste specializări reprezentând un criteriu pentru soluționarea cererilor de transfer.

Astfel, consideră că în mod corect secția pentru judecători a avut în vedere la departajarea cererilor de transfer concurente criteriul privind specializarea judecătorilor, prevăzut de art. 3 din Regulament, alături de celelalte criterii prevăzute de lege, fără a acorda prioritate doar vechimii în funcția de judecător sau vechimii la instanța de unde se solicită transferul, iar reținerea cu prioritate a unui criteriu regulamentar nu constituie motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârilor atacate, în absența unei norme prohibitive.

Precizează că, în speță, doamnele judecător C. și D. erau singurele care au susținut concursul de promovare în materia dreptului administrativ.

De asemenea, susține că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii.

Totodată, precizează că hotărârea atacată nu a fost adoptată cu exces de putere, cum greșit a reținut instanța de fond, nefiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, întrucât respingerea cererilor de transfer a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004, precum și a prevederilor regulamentare indicate anterior.

Pe de altă parte, consideră că prezumția de legalitate a unor acte administrative, prin care s-a apreciat asupra oportunității unor cereri de transfer, nu poate fi răsturnată decât pentru cauze de încălcare a procedurii de transfer, nicidecum prin analiza oportunității transferurilor, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

3.2. Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs și reclamantele A. și B., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și admiterea capătului de cerere având ca obiect anularea Hotărârilor nr. 849/21.06.201 și nr. 853/21.06.2019, precum și obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la pata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului critică, în esență, faptul că instanța a reținut că hotărârile a căror anulare o solicită nu mai pot fi anulate sau revocate, întrucât au produs efecte juridice și au dat naștere la drepturi și obligații corelative, acesta fiind unicul argument al instanței, ceea ce, în opinia recurentelor-reclamante, echivalează cu o negare a accesului la justiție.

Susțin că au interes în soluționarea cauzei, întrucât se impune analizarea cererilor lor într-un cadru complet.

Precizează că au formulat cerere de completare a sentinței recurate, întrucât prin cererea introductivă au solicitat și anularea dispozițiilor art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestuia.

Consideră că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material invocate, atunci când a respins ca nefondat capătul de acțiune privind anularea Hotărârilor nr. 849/21.06.2019 și nr. 853/21.06.2019 prin care s-a dispus transferul pârâtelor C. și D., singurul argument al instanței de fond fiind acela că cele două hotărâri nu mai pot fi revocate sau anulate, ele producând efecte juridice și au dat naștere la drepturi și obligații corelative, ceea ce echivalează cu o negare a accesului la justiție.

Precizează că au interes în formularea prezentului recurs, întrucât se impune a se permite instanței de control judiciar să analizeze într-un cadru procesual complet toate cererile formulate.

4.1. Recurentele-reclamante A. și B. au formulat întâmpinare la recursul pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, prin care solicită respingerea acestuia, ca nefondat.

Arată că au formulat cerere de completare a sentinței recurate la Curtea de Apel Bacău, prin care au solicitat ca instanța să se pronunțe și asupra cererii de anulare a art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006.

4.2. Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare la recursul reclamantelor A. și B., prin care invocă excepția nulității recursului pentru nedepunerea lui la instanța a cărei hotărâre se atacă și solicită anularea recursului pentru lipsa semnăturii de pe cererea de recurs și pentru netimbrare, precum și anularea recursului ca tardiv formulat.

Pe fond, solicită respingerea recursului reclamantelor, ca nefondat.

4.3. Intimatele-pârâte D. și C. au formulat întâmpinare la recursul reclamantelor, prin care invocă excepția lipsei de interes a acestora în anularea Hotărârilor nr. 849/21.06.2019 și nr. 853/21.06.2019, întrucât în raport cu soluția instanței de fond, interesul reformării sentinței în sensul solicitat prin cererea de recurs nu întrunește atributul referitor la caracterul său actual.

4.4. Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat note scrise, prin care solicită admiterea excepției lipsei de interes a recurentelor-reclamante în susținerea recursului și admiterea recursului formulat de pârât, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea capetelor de cerere având ca obiect anularea Hotărârilor nr. 844/21.06.2019 și nr. 846/21.06.2019, emise de Consiliul Superior al Magistraturii, și obligarea sa la emiterea unor hotărâri prin care să dispună transferul recurentelor-reclamante, ca lipsite de interes.

Recurentul-pârât precizează că la data de 24.02.2022, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a admis cererile recurentelor-reclamante A. și B., dispunând transferul acestora la Tribunalul Neamț începând cu data de 15.03.2022, respectiv 24.02.2022, motiv pentru care acestea nu mai justifică un interes nici în susținerea recursului și nici în susținerea capetelor de cerere având ca obiect anularea Hotărârilor nr. 844/21.06.2019 și nr. 846/21.06.2019 și obligării Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unor hotărâri prin care să dispună transferul recurentelor-reclamante.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes a recurentelor-reclamante A. și B., atât în susținerea recursului, cât și a cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că recursul acestora este lipsit de interes, iar recursul Consiliului Superior al Magistraturii este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantele A. și B. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea: Hotărârilor nr. 844/21.06.2019 și nr. 846/21.06.2019, prin care s-au respins cererile de transfer ale acestora, precum și a hotărârilor nr. 849/21.06.2019 și nr. 853/21.06.2019, prin care s-au admis cererile de transfer ale doamnelor judecător C. și D., emise de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii; a art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006.

La termenul de judecată din 12 mai 2022, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a rămas în pronunțare cu privire la excepția lipsei de interes a recurentelor-reclamante în susținerea recursului de față și a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că în ședința secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din data de 24.02.2022, s-au admis cererile de transfer ale recurentelor-reclamante A. și B. de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț și s-a dispus transferul acestora la Tribunalul Neamț începând cu data de 15.03.2022 (A.), respectiv 24.02.2022 (B.).

Prin urmare, în raport cu acest aspect, recurentele-reclamante A. și B. nu mai justifică un interes în susținerea cererii de recurs și nici a cererii de chemare în judecată, în condițiile în care interesul acestora consta în admiterea de către Consiliul Superior al Magistraturii prin secția pentru judecători a cererilor de transfer formulate.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

În consecință, cum cererile de transfer ale recurentelor-reclamante A. și B. au fost admise în ședința secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din data de 24.02.2022, dispunându-se transferul acestora de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț, interesul pentru exercitarea recursului formulat de recurentele-reclamante nu mai este actual.

Din aceeași perspectivă, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâtul Consiliului Superior al Magistraturii este fondat, astfel că se impune admiterea acestuia și reformarea hotărârii recurate, în sensul respingerii, ca lipsite de interes, a capetelor de cerere având ca obiect anularea Hotărârilor nr. 844/21.06.2019 și nr. 846/21.06.2019 emise de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită hotărâri prin care să dispună transferul reclamantelor.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva sentinței nr. 21/2020 din 24 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes; va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiași sentințe; va casa, în parte, sentința recurată și, rejudecând: va respinge, ca lipsite de interes, capetele de cerere având ca obiect anularea Hotărârilor nr. 844/21.06.2019 și nr. 846/21.06.2019 emise de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită hotărâri prin care să dispună transferul reclamantelor; totodată va menține în rest sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva sentinței nr. 21/2020 din 24 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiași sentințe.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând:

Respinge, ca lipsite de interes, capetele de cerere având ca obiect anularea Hotărârilor nr. 844/21.06.2019 și nr. 846/21.06.2019 emise de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită hotărâri prin care să dispună transferul reclamantelor.

Menține în rest sentința recurată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 12 mai 2022.