ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1482/2021

Hotărârea pronunțată de instanța de fond 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 15.11.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și B., anularea Hotărârii CSM nr. 850/21.06.2019 prin care a fost respinsă cererea sa de transfer de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț, și anularea Hotărârii CSM nr. 853/21.06.2019 prin care a fost admisă cererea de transfer de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț a pârâtei B., cu consecința obligării pârâtului să dispună transferul său ca urmare a promovării pe loc, de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț, la una dintre secțiile civile ale acestei instanțe. 1.

Prin sentința civilă nr. 32 din 9 iunie 2020, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. în ceea ce privește anularea HCSM nr. 850/21.06.2019 și a respins capătul de acțiune privind anularea Hotărârii CSM nr. 850/21.06.2019, cu privire la pârâta B., pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia. A respins, ca nefondat, capătul de acțiune privind anularea Hotărârii CSM nr. 853/21.06.2019. A admis acțiunea cu privire la Hotărârea CSM nr. 850/21.06.2019 și a anulat Hotărârea CSM nr. 850/21.06.2019 și a obligat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul reclamantului A. de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate și, rejudecând pe fond, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul A. împotriva Hotărârii secției pentru judecători nr. 850/21.06.2019. 2.1. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a apreciat recurentul-pârât că din cuprinsul considerentelor hotărârii recurate nu pot fi desprinse argumentele instanței pentru anularea Hotărârii CSM nr. 850/21.06.2019. Instanța nu a analizat în concret susținerile și apărările sale, motivarea hotărârii constând în mare parte din preluări ale celor învederate prin întâmpinarea sa și din trimiteri la anumite decizii de speță ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Deși pare că ceea ce a condus la opinia instanței la adoptarea soluției de anulare a HCSM nr. 850/21.06.2019 ar fi excesul de putere la emiterea acesteia, în cuprinsul considerentelor sentinței nu se regăsește opinia clară, fermă a instanței sub acest aspect, lipsind cu desăvârșire argumentele acesteia în susținerea soluției. Astfel, hotărârea recurată nu respectă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar lipsa unei analize pertinente și cu acuratețe a argumentelor și aspectelor referitoare la fondul cererii de chemare în judecată echivalează cu nemotivarea hotărârii. 2.2. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut recurentul că hotărârea recurată a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, a celor ale art. 60 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 2 și 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin HCSM nr. 193/2006, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea nr. 850/21.06.2019 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost adoptată cu exces de putere, astfel cum această noțiune este definită prin art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. În continuarea susținerilor sale, recurentul a prezentat argumentele pentru care apreciază că respingerea cererii de transfer a intimatului-reclamant A. prin Hotărârea nr. 850/21.06.2019 a secției pentru judecători a CSM a fost motivată, fiind adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004.

Apărările formulate în cauză. Recursul incident 3.1. Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Odată cu întâmpinarea, în condițiile art. 491 C. proc. civ., intimatul-reclamant a formulat și recurs incident, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. A susținut recurentul că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material când a respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 853/21.06.2019 prin care s-a dispus transferul intimatei B., respectiv modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte. Prin cererea de chemare în judecată a solicitat și anularea Hotărârii nr. 853/21.06.2019 prin care s-a dispus transferul intimatei, în raport cu această cerere a indicat și cadrul procesual, astfel încât în mod nelegal a fost admisă excepția invocată. În ceea ce privește soluția de respingere a cererii de anulare a Hotărârii nr. 853/2019, prin care s-a dispus transferul intimate-pârâte, unicul argument reținut de prima instanță echivalează cu negarea accesului la justiție în ceea ce privește anularea unui act administrativ care a început să-și producă efectele la data acțiunii sau a pronunțării instanței. Așa cum a arătat și recurentul-pârât prin cererea de recurs, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii avea de analizat un concurs de cereri de transfer, fiind formulate 8 cereri de către judecători de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț. După aprecierea sa, era evident faptul că nu puteau fi admise toate aceste cereri și, în raport cu acest principiu just, a solicitat anularea Hotărârii nr. 853/21.06.2019 prin care s-a dispus transferul intimatei B. întrucât doar în acest mod a apreciat că cererea sa de transfer poate fi admisă iar Hotărârea nr. 850/21.06.2019 anulată. În măsura în care nu ar fi solicitat acest lucru, nu ar fi existat un post de judecător disponibil pentru transfer la Tribunalul Piatra Neamț. A solicitat a se avea în vedere cele dezvoltate pe larg în cererea de chemare în judecată și admiterea recursului incident, casarea în parte a hotărârii recurate și, rejudecând în fond, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei B. și admiterea capătului de cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr. 853/21.06.2019. 3.2. Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare față de recursul incident, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat. A susținut și lipsa de interes în ceea ce privește motivul de recurs vizând anularea Hotărârii nr. 853/21.06.2019, pentru că anularea hotărârii sale de transfer nu ar conduce la anularea hotărârii prin care s-a respins transferul recurentului-reclamant. 3.3. Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare la recursul incident, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul incident formulat de recurentul-reclamant este nefondat și că recursul pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut la pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., este fondat pentru considerentele ce urmează. Prin Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 850/21.06.2019 a fost respinsă solicitarea recurentului-reclamant A. privind transferul său de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț. Prin Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 853/21.06.2019, a fost admisă cererea de transfer formulată de intimata-pârâtă B. de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț. 4.1. În ceea ce privește recursul incident, recurentul-reclamant A. critică soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B., apreciind că a solicitat și anularea Hotărârii nr. 853/21.06.2019 prin care s-a dispus transferul intimatei-pârâte, cerere în raport cu care a indicat și cadrul procesual. Or, Înalta Curte constată că prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. numai în ceea ce privește capătul de acțiune vizând anularea Hotărârii CSM nr. 850/21.06.2019, hotărâre prin care a fost respinsă cererea de transfer formulată de reclamantul A., nu și în raport cu cererea de anulare a Hotărârii CSM nr. 853/21.06.2019. Astfel, soluția primei instanțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. este legală și temeinică, neputându-se reține calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte față de anularea Hotărârii nr. 850/21.06.2019 nici cel puțin pentru opozabilitate. Referitor la soluția de respingere a cererii de anulare a Hotărârii CSM nr. 853/21.06.2019, Înalta Curte nu poate reține criticile recurentului vizând o negare a dreptului de acces la justiție, cererea sa fiind analizată de prima instanță. De asemenea, nu pot fi reținute alegațiile sale în sensul că soluționarea favorabilă a cererii sale de transfer ar depinde de anularea HCSM nr. 853/21.06.2019 prin care a fost admisă cererea de transfer formulată de intimata-pârâtă B.. De altfel, prin recursul incident, nu sunt aduse critici de nelegalitate a hotărârii recurate, recurentul limitându-se la a-și exprima nemulțumirea față de hotărârea recurată și la a solicita a se avea în vedere argumentele dezvoltate pe larg prin cerea de chemare în judecată. Însă, recursul este o cale nedevolutivă de atac, nu are drept consecință rejudecarea fondului pricinii și nici reanalizarea argumentelor prezentate în acțiune. 4.2. Referitor la recursul formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte reține că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților. Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă. Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor. Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Din alt punct de vedere, necesitatea motivării hotărârii în sensul indicat de normele imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar. Motivarea trebuie să fie coerentă, clară și lipsită de ambiguități și de contradicții. Ea trebuie să permită urmărirea unui raționament care a condus judecătorul la aceasta, de natură a susține și justifica soluția adoptată. Or, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește soluția de anulare a Hotărârii nr. 850/21.06.2019 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă, după cum corect a susținut recurentul-pârât, o reproducere a unor argumente prezentate în decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauze similare. Prima instanță nu a făcut vizibile rațiunile și argumentele pentru care a înlăturat argumentele și apărările formulate de pârâți și a reținut nelegalitatea Hotărârii CSM nr. 850/21.06.2019. Examinarea hotărârii recurate se face în funcție de motivele de fapt și de drept avute în vedere de prima instanță, motive ce trebuie să fie în concordanță cu probatoriul administrat și argumentele expuse de părțile în proces, iar, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanța de recurs se află în imposibilitate de a analiza legalitatea soluției adoptate. Astfel, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea, sub aspectul menționat, a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în ceea ce privește anularea Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 850/21.06.2019. În raport de această împrejurare, nu se mai impune analizarea criticilor formulate de recurentul-pârât subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul incident formulat de A., ca nefondat, și va admite recursul Consiliului Superior al Magistraturii, va casa în parte hotărârea recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii de anulare a HCSM nr. 850/21.06.2019.