ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4062/2021

Ședința publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Obiectul acțiunii.

Cererea de chemare in judecată.

Prin acțiunea formulată, reclamanta A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, să se dispună anularea Hotărârii nr. 1096/13.11.2018 emisă de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea sa de transfer de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț, cu consecința obligării pârâtului să dispună transferul, ca urmare a promovării pe loc, de la Judecătoria Piatra-Neamț, la una din secțiile civile ale Tribunalului Neamț, precum și anularea parțială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006 în raport cu dispozițiile cuprinse în Capitolul V din Legea privind statutul judecătorilor nr. 303/2004 care reglementează promovarea judecătorilor pe baza unui examen de promovare, în măsura în care se referă și la transferul judecătorilor la instanța superioară corespunzătoare gradului profesional obținut prin examen de promovare pe loc, cu cheltuieli de judecată

Prin sentința nr. 6/2020 din 13 februarie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității petitului privind anularea parțială a Hotărârii nr. 193/2006 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, prin întâmpinare și, totodată, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea Hotărârii nr. 1096/13.11.2018 emisă de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și ca inadmisibilă, în ceea ce privește anularea parțială a Hotărârii nr. 193/2006 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta A. a formulat recurs.

În motivarea recursului, în cadrul primei critici, se arată că excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea parțială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, cu motivarea că nu a fost formulată plângerea prealabilă, a fost soluționată în mod formal de către prima instanță, impunându-se soluționarea sa pe fond.

A doua critică vizează, în esență, pretinsa nelegalitate a hotărârii, ce derivă din faptul că instanța de fond nu ar fi sancționat modalitatea discreționară a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în alegerea criteriului aplicabil la soluționarea cererilor de transfer pe verticală, de la judecătorie la tribunal, transfer care, în realitate, constituie etapa esențială a examenului de promovare în funcții de execuție. Susține recurenta că instanța de fond ar fi omis să facă aplicarea principiului meritocrației, respectiv al promovării judecătorilor numai pe bază de examen, optând să invoce în mod formal criteriile reglementate de art. 3 sus-menționat; prin aplicarea cu prioritate a unui motiv de ordin personal (efectuarea navetei la locul de muncă de către judecător) se nesocotește în mod grav principiul meritocrației, iar respectivul criteriu de ordin personal putea fi invocat în mod legitim, în opinia recurentei, numai într-o cerere de transfer de la Judecătoria Bicaz la Judecătoria Piatra-Neamț, cerere care, însă, niciodată nu a fost formulată.

Arată recurenta că există mai multe aspecte de natură a crea o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate a actului administrativ în discuție, în condițiile în care au fost desconsiderate prevederile legale din Statutul judecătorilor care impun ca promovarea de la judecătorie la tribunal să se facă pe baza examenului de promovare, fiind aplicate criteriile de la art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, contrar spiritului acestor norme legale.

Prin încheierea de ședință din data de 24 iulie 2020 pronunțată in dosarul nr. x/2019 s-a respins cererea formulată de recurenta - reclamantă privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

Prin decizia nr. 3906 din 24 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 a fost respins recursul declarat de recurenta - reclamantă A., împotriva sentinței nr. 6/2020 din 13 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

II. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 14 octombrie 2020, recurenta A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 3906 din data de 24 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal in dosarul nr. x/2019.

In motivare, revizuenta, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., a arătat că în anularea Hotărârii nr. 1096/13.11.2018 emisă de secția pentru Judecători a C.S.M prin care i-a fost respinsă cererea de transfer, hotărâre care face obiectul dosarului de recurs, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

Excepția de neconstituționalitate a fost invocată la data de 09.06.2020, anterior pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 454/24.06.2020, publicată in Monitorul Oficial la data de 24 iulie 2020, dată la care a fost pronunțată și decizia instanței de recurs, decizie prin care dispozițiile criticate și de recurentă pe calea excepției, au fost declarate neconstituționale.

A apreciat recurenta - revizuentă că, deși excepția de neconstituționalitate invocată in recurs a fost respinsă ca inadmisibilă, efect al declarării neconstituționalității in altă cauză, in virtutea respectării dreptului la un proces echitabil, instanța de recurs trebuia să aplice decizia Curții Constituționale și in dosarul său.

In condițiile in care prin decizia nr. 3906 din 24 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, nu a fost amintită decizia Curții Constituționale, revizuenta apreciază instanța a considerat că dispozițiile nu au fost încă declarate neconstituționale, astfel că singurul remediu la care ar putea recurge pentru apărarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, ar fi asimilarea situației de fapt redate cu cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 11 din C. proc. civ.

Pe fondul acțiunii, s-a arătat că decizia Curții Constituționale întărește argumentele prezentate in cererea de chemare in judecată, arătând că acele criterii prevăzute la art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor care se analizează la soluționarea cererilor de transfer, nu sunt prevăzute, expressis verbis, într-o ordine imperativă, lasând posibilitatea secției pentru judecători să jongleze mereu prin aplicarea preferențială și arbitrară a câte unui criteriu.

Având în vedere susținerile intimatului Consiliul Superior al Magistraturii în sensul că nu există nicio reglementare pentru transferul judecătorilor pe verticală, și anume la o instanță superioară în grad aceleia la care funcționează, dar corespunzătoare gradului profesional deținut, iar argumentele revizuentei sunt de fapt propuneri de lege ferenda, a considerat că se impune analizarea în cauză, din perspectiva respectării art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituția României, a prevederilor legale din Legea nr. 303/2004 prin care s-a lăsat Consiliului Superior al Magistraturii posibilitatea de a adopta, prin regulamentul privind transferul judecătorilor, aspecte esențiale care țin de cariera judecătorului, de statutul acestuia, de promovarea efectivă/transferul la instanța corespunzătoare gradului profesional dobândit prin examen de promovare pe loc.

Astfel, la sesiunea de transfer din data de 13 noiembrie 2018, au fost admise, în detrimentul reclamantei, cererile de transfer la Tribunalul Neamț formulate de doamna judecător B., pe criteriul vechimii în funcție, și de doamna judecător C., pe criteriul unor motive personale privind efectuarea navetei la locul de muncă.

Ulterior, la sesiunea de transfer din 22.01.2019, au fost admise în detrimentul său cererea de transfer formulată de doamna judecător D. deși aceasta a fost admisă la examenul de promovare pe loc abia la data de 15.11.2018, având numai o lună vechime în grad și o vechime în funcția de judecător mai mică decât în cazul său, și cererea de transfer formulată de doamna judecător E. care a fost admisă la examenul de promovare pe loc în sesiunea din 2016, comparativ cu reclamanta care a promovat in sesiunea din 2015 și are o vechime în funcția de judecător mai mică decât a sa.

Prin Hotărârea nr. 844/21.06.2019 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a respins cererea de transfer, în raport cu cererile doamnelor judecător F. și G., fiind aplicat drept criteriu de departajare "criteriul privind specializarea judecătorului și vechimea la instanță".

In concluzie, s-a arătat că argumentele invocate privind lipsa de previzibilitate și arbitrariul în utilizarea criteriilor de transfer al judecătorilor au fost confirmate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 454/2020, prin care a admis excepția de neconstituționalitate, Decizia Curții Constituționale fiind obligatorie, Înalta Curte de Casație și Justiție neavând posibilitatea legală de a nu o aplica. Aceasta cu atât mai mult cu cât însăși Curtea Constituțională a prevăzut expres că ea se aplică în cauzele în curs de soluționare sau în cauzele privind revizuirea.

În consecință, a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei nr. 3906/24.07.2020 în sensul admiterii recursului, desființării sentinței Curții de Apel Brașov și admiterii acțiunii formulate.

Apărările intimatului.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal admiterea excepției inadmisibilității, iar in subsidiar, respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

In susținerea excepției inadmisibilității căii de atac, s-a arătat că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., prevăd ca pronunțarea Curții Constituționale să fi intervenit ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, or decizia nr. 454/24.06.2020 este anterioară acestui moment.

Pe fondul cererii de revizuire, s-a arătat că potrivit principiului neretroactivității, declararea neconstituționalității textelor de lege nu produce efecte asupra situațiilor juridice anterioare, respectiv asupra hotărârii atacate in speță.

A precizat intimatul că, ulterior pronunțării Curții Constituționale, nu a mai fost organizată nicio procedură de transfer, in considerarea existenței unui vid legislativ, in ceea ce privește criteriile de transfer.

Curtea pe cererea de revizuire formulată în baza art. 509 alin. 1 pct. 11 C. proc. civ. o apreciază pentru următoarele considerente ca admisibilă și fondată în raport de dispozițiile art. 513 alin. 3 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., "după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acestei excepții".

Curtea nu va reține apărarea privind inadmisibilitatea cereri de revizuire invocată de intimat pe considerentul că Decizia Curții Constituționale nr. 454/24.06.2020 este anterioară pronunțării Deciziei nr. 3906/24 iunie 2020 și în raport de obiectul litigiului pe fond nu are incidență în prezenta cauză, declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 invocată într-o altă cauză.

Curtea apreciază că revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. este admisibilă în cauza soluționată prin Decizia nr. 3906 din 24 iunie 2020 fiind incidentă Decizia Curții Constituționale nr. 454/24 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial la data de 24 iulie 2020.

În dosarul nr. x/2019 în care s-a pronunțat decizia nr. 3406/14 iulie 2020 revizuenta-recurentă a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 (3) din Legea nr. 303/2004 în forma în vigoare la data sesiunii de transfer, respectiv noiembrie 2018, dispoziții declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 454/24 iunie 2020.

Prin încheierea din 24 iulie 2020 pe dosar asociat x/2019 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. 3, art. 45 și art. 46 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 ca inadmisibilă.

S-a reținut ca un argument al inadmisibilității pronunțarea Curții Constituționale prin Decizia nr. 454/24.06.2020 prin care s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 60 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 este neconstituțională.

În cuprinsul deciziei nr. 3906 din 24 iulie 2020 nu s-a făcut referire la incidența sau nu a efectelor Deciziei 454/24.06.2020 revizuenta invocând în raport de dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 11 C. proc. civ. tocmai faptul neaplicării acestei decizii în cauza sa, care privea pe fond hotărârea nr. 1096/13. XI.2018 emisă de intimat prin care în ceea ce o privește pe revizuentă i-a fost respinsă cererea de transfer de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț, apreciindu-se de intimat că nu sunt îndeplinite condițiile de transfer prevăzut de art. 60 din Legea nr. 303/2004.

Înalta Curte nu va reține susținerile intimatului potrivit cărora decizia Curții Constituționale nr. 454/24 iunie 2020 nu are aplicabilitate în prezenta cauză și nu poate constitui motiv de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 11 C. proc. civ.

Curtea apreciază că această decizie a Curții Constituționale nr. 454/24 iunie 2020 este incidentă în prezenta cauză cu atât mai mult cu cât revizuenta a invocat anterior pronunțării Deciziei Curții Constituționale excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții declarate neconstituționale de Curte și față de care sesizarea pe excepția de neconstituționalitate i-a fost respinsă ca inadmisibilă.

Pe de altă parte faptul că Decizia Curții Constituționale nr. 454/24 iunie 2020 nu a vizat însăși prezenta cauză a revizuentei nu poate fi acceptat ca motiv de inadmisibilitate al cererii de revizuire.

Practica și interpretarea dată succesiv de Curtea Constituțională - în concret Decizia Curții Constituționale nr. 29/2015 este în sensul că o decizie a Curții Constituționale de admitere a unei excepții de neconstituționalitate într-o altă cauză poate constitui motiv de revizuire potrivit art. 509 alin. 1 pct. 11 C. proc. civ. dacă litigiul a fost soluționat definitiv în timp ce excepția de neconstituționalitate se afla spre soluționare pe rolul Curții Constituționale deoarece în cauză a fost invocată și soluționată anterior pronunțării deciziei Curții Constituționale. Iar această decizie a Curții Constituționale nr. 454/24 iunie 2020 nu poate fi valorificată decât în cadrul reglementat de dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 11 C. proc. civ. pe calea formulării unei cererii de revizuire, cerere pe care revizuenta a formulat-o în termen prin care solicită aplicarea efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020 și în cauza sa.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în raport de dispozițiile art. 513 alin. 3 și (4) C. proc. civ. constată că cererea de revizuire este admisibilă, în cauză fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 509 alin. 1 pct. 11 C. proc. civ.. În ceea ce privește decizia nr. 3906 din 24 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 prin care s-a respins recursul revizuentei împotriva sentinței nr. 6/13.02.2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

În consecință Curtea în baza art. 513 alin. 3 C. proc. civ. va admite cerea de revizuire formulată de revizuentă și va schimba în tot Decizia nr. 3906/24 iulie 2020 urmând a rejudeca recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 6/13.02.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 având ca situație premisă incidența în cauză a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020, cauza aflată pe rol la momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Curtea ca o consecință a admiterii cererii de revizuire va rejudeca recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., recurs apreciat ca fondat în raport de aplicabilitatea în prezenta cauză, în parte, în raport de obiect și de criticile de nelegalitate formulate, a dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020.

Curtea apreciază că incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020 vizează strict, în ceea ce o privește pe reclamantă, în raport de obiect, numai legalitatea Hotărârii nr. 1069/13. XI.2018 emisă de secția de judecători a CSM în ceea ce privește soluționarea cererii de transfer a reclamantei.

Casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii de fond fiind ca efect al declarării neconstituționalității procedurii de transfer în baza Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2004, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței atacate care priveau respingerea ca inadmisibilă a cererii de anulare a art. 3 din Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006 pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și respingerea cererii de transfer.

În raport de dispozițiile art. 147/(4) din Constituție, Curtea constată incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020 în raport de obiectul prezentului litigiu, care privește legalitatea hotărârii CSM secția pentru judecători prin care a fost respinsă cererea de transfer formulată reclamanta invocând nelegalitatea hotărârii CSM în alegerea criteriului aplicabil la soluționarea cererii de transfer pe verticală de la judecătorie la tribunal, recurenta invocând nelegalitatea interpretării și aplicării dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 prin care este reglementată procedura transferului magistraților pe orizontală și pe verticală.

Curtea constată că temeiul de drept al Hotărârii CSM secția de judecători nr. 1096/13. XI.2018 prin care a fost respinsă cererea de transfer formulată de reclamanta A. de la Judecătoria Pitra Neamț la Tribunalul Neamț a fost întemeiată pe dispozițiile art. 60 din Legea nr. 303/2004, fiind analizată această cerere în raport de alte cereri de transfer și de criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 454/24.06.2020 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată și s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 60

alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care nu precizează condițiile transferării judecătorilor precum și art. 60 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituționale.

În esență, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor legale - art. 60 alin. 1 și (3) din Legea nr. 303/2004 - prin care este reglementată instituția transferului, fără stabilirea condițiilor în care se realizează transferul și care au permis adoptarea Regulamentului ce completează legea, cu încălcarea art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1, art. 133 (1) din Constituție. Or, aceste dispoziții legale au stat la baza emiterii hotărârilor CSM contestate în prezenta cauză.

Din cuprinsul motivării rezultă faptul că prevederile art. 60 alin. 1 și (3) din Legea nr. 303/2004 au fost constatate neconstituționale pentru lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat, care nu precizează condițiile transferării judecătorilor fapt care generează o stare de impredictibilitate fiind încălcate art. 1 alin. 5 din Constituție, deoarece de la caz la caz, în mod arbitrar se poate decide în mod subiectiv cu privire la cariera judecătorilor.

S-a arătat în motivarea Curții Constituționale, cu privire la statutul judecătorilor și procurorilor, că elementele esențiale ale raporturilor de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forță juridică inferioară acestuia, respectiv prin hotărâre cu caracter normativ emisă de autoritatea pârâtă.

Se arată în motivarea Deciziei nr. 454/2020 a Curții Constituționale că revine legiuitorului sarcina de a reglementa prin lege, pe de o parte, instituția transferului și criteriile care trebuie să fie îndeplinite (în cadrul Legii nr. 303/2004) și, pe de altă parte, procedura realizării acestuia (în cadrul Legii nr. 317/2004).

Curtea, în raport de obiect și de cele constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 454/2020 constată că în parte hotărârea CSM secția pentru judecători prin care a fost respinsă cererea de transfer a devenit lipsită de temei legal, ca urmare a declarării neconstituționale a dispozițiilor legale pe care hotărârea de respingere s-a întemeiat.

În urma casării și rejudecării, Curtea va admite în parte acțiunea reclamantei și va anula Hotărârea CSM nr. 1096 din 13. XI.2018 în ceea ce o privește pe reclamantă.

Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate menținând soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii având ca obiect anularea în parte a Regulamentului aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006, cerere apreciată ca inadmisibilă și respinsă ca atare pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

În acord cu prima instanță, Curtea apreciază că nu poate fi calificată contestația formulată împotriva hotărârii secției pentru judecători ca fiind plângere prealabilă aceasta având în vedere obiectul și caracterul Hotărârii Plenului CSM nr. 193/2006 act administrativ cu caracter normativ, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 1

1

din Legea nr. 554/2004. "În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând". Iar în cazul reclamantei acesta nu s-a probat că s-a îndeplinit.

În ceea ce privește cererea de transfer formulată Curtea constată că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020 sunt incidente și în consecință această cerere nu poate fi analizată de instanța de recurs ca efect al rejudecării deoarece nu pot fi aplicate norme declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională.

Înalta Curte consideră că nu numai în controlul de legalitate al hotărârilor CSM, ci și în privința înseși cererii de transfer sunt incidente dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020.

Astfel, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituționale și urmează a fi înlăturate de la aplicare în cauzele aflate în curs de judecare la momentul publicării deciziei, dar și că nu pot fi prevăzute prin Regulament condițiile transferului, acestea fiind necesar a fi reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Așadar nu se poate apela la alte legi care reglementează instituția transferului (dreptul muncii, C. civ., etc) pentru a "împrumuta" de la acestea condițiile transferului, cu atât mai mult cu cât elementele esențiale ale raporturilor de muncă ale judecătorilor și procurorilor sunt reglementate prin Legea nr. 303/2004, lege specială în raport cu cele invocate de instanța de fond.

În consecință, în respectarea principiului legalității, nu se putea dispune de către instanța de judecată asupra cererii de transfer, în condițiile declarării neconstituționalității textului de lege care reglementa transferul, fără însă a cuprinde condițiile de transfer.

Legiuitorul având obligația de a pune în acord cu Constituția prevederile art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004, iar CSM păstrând atribuția de a dispune asupra cererilor de transfer, Înalta Curte consideră că CSM rămâne învestit cu aceasta și urmând să soluționeze după punerea în acord cu Constituția a dispozițiilor art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004.

În consecință Curtea în rejudecare va menține respingerea cererii de transfer constatând că numai în controlul de legalitate al hotărârii CSM, ci și în ceea ce privește în concret cererea de transfer a reclamantei sunt incidente dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020.

Față de considerentele expuse, Curtea în urma admiterii cererii de revizuire va rejudeca recursul pe care îl va admite în baza art. 496-497 C. proc. civ.

Va casa în parte sentința atacată și rejudecând cauza, va admite în parte acțiunea.

Va anula Hotărârea nr. 1096/13. XI.2018 emisă de secția pentru judecători a CSM în ceea ce o privește pe reclamantă, aceasta ca o consecință a incidenței Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate pentru considerentele expuse mai sus.

Respingerea cererii reclamantei având ca obiect obligarea intimatului-pârât la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună transferul său de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț va fi menținută ca efect al incidenței Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020, neputându-se dispune asupra cererii de transfer decât după punerea în acord cu Constituția a dispozițiilor art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

Schimbă în tot Decizia nr. 3906 din 24 iulie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Admite recursul declarat de reclamanta A. impotriva sentinței nr. 6 din data de 13 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal in dosarul nr. x/2019

Casează in parte sentința atacată și rejudecând cauza:

Admite in parte acțiunea.

Anulează Hotărârea nr. 1096/13.11.2018 emisă de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce o privește pe reclamantă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2021.