A cincea secțiune DECIZIE Nr. 57668/00 de către Nadia Mihailova SHANKOVA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 18 septembrie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Președintele Lorenzen, dna Botoucharova Jungwiert Butkevych, dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Villiger, judecătorul dnei Westerdiek Secțiune Având în vedere cererea depusă la 11 octombrie 1999, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. având în vedere observațiile părților și corespondența în acest caz, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Nadia Mihailova Shankova, este un național bulgar care s-a născut în 1951 și trăiește în Sofia. A fost reprezentată în fața Curții de către dl A. Terziiski, un avocat care practică în Sofia. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Karadjova, a Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Evenimentele din 27 decembrie 1993 La 27 decembrie 1993, între 4 și 5 dimineața, fiul reclamantului, dl Georgiev, a fost înjunghiat și ucis în casa mamei sale. P., a fost, de asemenea, înjunghiat. Reclamantul, fratele ei și nepotul ei au fost printre mulții participanți la incident, care s-au întâmplat în timpul unei lupte care au izbucnit între două grupuri. Mai multe persoane au fost rănite. Se pare că familia și prietenii reclamantului au atacat familia și prietenii domnului D. în afara casei domnului D.. După incident, fiul reclamantului și domnul P. au fost aduse la spital. Fiul reclamantului a murit din cauza rănilor sale. Dl P. s-a recuperat după ce a petrecut o lună în spital. Poliția a fost alertă la scurt timp după ce incidentul a sosit și un investigator și a efectuat căutari în termen de ore de la evenimente. Investigatorul a luat mostre de urme de sânge găsite pe loc. În ziua incidentului, reclamantul și alte persoane au fost interogate. Unii martori au indicat că dl D. a fost ucigașul. D. a fost, de asemenea, interogat. El a declarat că a avut un cuțit în mână în timpul luptei, dar nu-și amintea că a înjunghiat pe nimeni. Mai târziu, în ziua în care poliția a găsit cuțitul. Procedura penală La 28 decembrie 1993, dl D. a fost acuzat de crimă și retras în custodie. La 12 și 31 ianuarie 1994, investigatorul l-a interogat pe dl D. A recunoscut că l-a înjunghiat pe victimă, dar a menținut că a făcut-o în autoapărare. Alte persoane l-au atacat pe el și rudele sale cu axe și cu o armă. La 9 februarie 1994, un procuror al Procurorului din orașul Sofia a ordonat eliberarea pe cauțiune a domnului D.. A plătit recunoașterea și a fost eliberat la 17 februarie 1994. La 4 iulie 1994, procurorul supraveghetor a instruit investigatorul să pună la îndoială alte persoane. La 10 martie 1995, un procuror a ordonat suspendarea anchetei pe motiv că dl P., care a fost înjunghiat în timpul incidentului, nu a putut fi găsit. Procurorul a remarcat că dl P. a fost acuzat de crimă în alt caz și că nu a putut fi găsit în ciuda unui mandat de arestare a fost eliberat. În octombrie 1997, reclamantul a depus o plângere procurorului din orașul Sofia, insistând asupra anchetei uciderii fiului său. Se pare că un dosar separat a fost deschis la cererea ei, dar că nu a fost făcută nicio legătură cu ancheta existentă și că reclamantul nu a fost informat cu privire la evoluția acesteia. La 8 aprilie 2003, Procurorul din orașul Sofia a scris poliției Sofia cerându-le să găsească locația domnului P. La 21 mai 2003, poliția a răspuns că domnul P a fost găsit la o adresă la Sofia. La 28 mai 2003, ancheta a reluat. Dl P. a fost interogat la 10 septembrie 2003. El a declarat că a fost înjunghiat de dl D. El a declarat, de asemenea, că nu a fost ascuns și a fost disponibil la adresa sa. De asemenea, în perioada relevantă el a fost interogat în ceea ce privește alte proceduri penale. În septembrie 2003 dl D. nu a reușit să apară atunci când a fost convocat pentru interogare. La 13 noiembrie 2003, dl D. a apărut în fața investigatorului care l-a acuzat de tentativa de ucidere a dlui P. Investigatorul a remarcat că dl D. a plătit recunoașterea stabilită în 1994 și nu a considerat necesar să impună o altă măsură pentru a-și asigura apariția în cadrul procedurii împotriva lui. La 2 decembrie 2003, investigatorul și-a finalizat activitatea asupra cazului și a transmis dosarul procurorului propunend să fie inculpat dl D.. La 31 decembrie 2003, procurorul a trimis cazul înapoi la investigator, deoarece nu a clarificat dacă dl D. a fost atacat de victime. La 27 februarie 2004, nu a fost interogat un interogatoriu al mai multor persoane, deoarece dl P., care a fost retras în custodie în alt caz, nu a fost interogat. Persoana acuzată, reclamantul și mai mulți martori au fost auziți de către investigator la începutul lunii martie 2004. Decembrie 1993. Investigatorul a modificat acuzațiile, având în vedere că cazul a avut ca rezultat o reacție disproporționată la un atac (punibil în temeiul articolului 119 din Codul Penal) și nu o crimă premeditată (punibilă în temeiul articolului 116 din Codul Penal). La 26 martie 2004, investigatorul a propus procurorului să acuze domnul D. sub acuzațiile modificate. Procurorul și acuzatul au ajuns la o afacere în temeiul căreia dl D. va fi condamnat și condamnat la trei ani de închisoare, suspendat. La 17 iunie 2004, Curtea a refuzat să aprobe soluționarea, declarând că faptele au demonstrat că dl D. a acționat proporțional cu natura și intensitatea atacului. Cazul a fost remis la investigator. La 26 septembrie 2004, investigatorul a admis în dosar un aviz al unui expert în psihiatrie asupra sănătății mentale persoanei acuzate. La 6 octombrie 2004, investigatorul a modificat acuzațiile, având în vedere că cazul a avut ca obiect decesul prejudiciului corporal premeditat (în conformitate cu art. 118 din Codul Penal). La 20 octombrie 2004, procurorul a ordonat anchete încrucișate suplimentare ale martorilor. După ce a efectuat interogarea repetată a mai multor martori, la 27 Decembrie 2004 investigatorul a depus dosarul procurorului propunerea de acuzare. La 10 ianuarie 2005, procurorul, având în vedere că numai unele dintre examinarea încrucișată a martorilor pe care i-a ordonat-o au fost efectuate, a trimis cazul înapoi la investigator. La 25 februarie 2005, investigatorul a propus din nou ca dl D. să fie inculpat. Un acuzat a fost depus Curtea Sofia City Court la scurt timp după aceea. Potrivit celor mai recente informații prezentate de părți, Curtea Sofia City Court a enumerat prima audieri în cazul de 15 iunie 2005. Correspondența trimisă reclamantului de către Registru Ultima scrisoare primită de la reclamant datează din 20 septembrie 2005. În martie 2007, Registrul Curții a scris reprezentantului juridic al reclamantului care solicită informații despre noi evoluții din iunie 2005. Nu a fost primit niciun răspuns. Cererea a fost reiterată prin scrisoarea înregistrată în iunie 2007, care conține un avertisment că Curtea ar putea decide să scoată cererea din lista cazurilor în care circumstanțele indică faptul că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Nu a fost primit niciun răspuns. Recepția poștală a fost returnată cu menționarea că destinatarul nu a colectat scrisoarea. Reclamantul s-a plâns că autoritățile nu și-au îndeplinit obligația pozitivă de a proteja viața, deoarece nu au efectuat o investigație eficientă și în timp util a crimei fiului său și nu au pedepsit autorul. De asemenea, reclamantul s-a plâns, în baza articolului 6 din Convenție, că ancheta ineficientă a funcționat ca o bară la accesul ei la instanțe civile, deoarece se presupune că nu a fost posibilă introducerea unei acțiuni pentru daune împotriva autorului. Curtea constată că nu s-a primit niciun răspuns din partea reclamantului atunci când a fost solicitată să informeze Curtea cu privire la evoluțiile relevante și că scrisoarea înregistrată trimisă reprezentantului său juridic a fost respinsă fără a fi furnizată. Având în vedere circumstanțele de mai sus, Curtea constată că reclamantul a pierdut interesul în urmărirea cererii sale. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție. Prin trimitere la art. 37 §§§ 1 (a), Curtea consideră că cazul ar trebui să fie eliminat din lista cazurilor sale. Acesta nu constată motive speciale privind respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt definite în Convenția și în Protocolurile sale, care ar necesita o examinare suplimentară a prezentei cereri (art. 37 § 1 în amendă Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine aplicarea din lista cazurilor sale. Claudia W Esterdiek Peer L orenzen Grefier Președinte
Application no. 57668/00
by Nadia Mihailova SHANKOVA
against Bulgaria
The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 18
September 2007 as a Chamber composed of:
Mr
P.
Lorenzen
,
President
,
Mrs
S.
Botoucharova
,
Mr
K.
Jungwiert
,
Mr
V.
Butkevych
,
Mrs
M.
Tsatsa-Nikolovska
,
Mr
R.
Maruste
,
Mr
M.
Villiger,
judges
,
Mrs
C.
Westerdiek
,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 11 October 1999,
Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together.
Having regard to the parties’ observations and the correspondence in this case,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Ms Nadia Mihailova Shankova, is a Bulgarian national who was born in 1951 and lives in Sofia. She was represented before the Court by Mr A. Terziiski, a lawyer practising in Sofia. The respondent Government were represented by their agent, Mrs M. Karadjova, of the Ministry of Justice.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
1.
The events of 27 December 1993
On 27 December 1993, between 4 and 5 a.m., the applicant’s son, Mr
Georgiev, was stabbed and killed in his mother’s house. Another person, Mr
P., was also stabbed. The applicant, her brother and her nephew were among the many participants in the incident, which happened during a fight that had erupted between two groups. Several persons were injured. It appears that the applicant’s family and friends had attacked a Mr D.’s family and friends outside Mr D.’s house.
Following the incident the applicant’s son and Mr P. were brought to a hospital. The applicant’s son died from his injuries. Mr P. recovered after having spent one month in the hospital.
The police was alerted shortly after the incident and an investigator arrived and conducted searches within hours of the events. The investigator took samples of blood traces found on the spot.
On the day of the incident the applicant and other persons were questioned. Some of the witnesses indicated that Mr D. had been the murderer. Mr D. was also questioned. He stated that he had had a knife in his hand during the fight but did not remember having stabbed anyone. Later in the day the police found the knife.
2.
The criminal proceedings
On 28 December 1993 Mr D. was charged with murder and remanded in custody.
On 12 and 31 January 1994 the investigator questioned Mr D. He admitted having stabbed the victim but maintained that had done so in self-defence. Other persons had attacked him and his relatives with axes and a gun.
On 9 February 1994 a prosecutor of the Sofia City Prosecutor’s Office ordered Mr D.’s release on bail. He paid the recognisance and was released on 17 February 1994.
On 4 July 1994 the supervising prosecutor instructed the investigator to question other persons.
On 10 March 1995 a prosecutor ordered the suspension of the investigation on the ground that Mr P., who had been stabbed during the incident, could not be found. The prosecutor noted that Mr P. had been charged with murder in another case and that he could not be found despite an arrest warrant having been issued.
In October 1997 the applicant submitted to the Sofia City Prosecutor’s Office a complaint, insisting on the investigation of her son’s murder. It appears that a separate file was opened upon her request but that no link was made with the existing investigation and the applicant was not informed of the developments in it.
On 8 April 2003 the Sofia City Prosecutor’s Office wrote to the Sofia police asking them to find the whereabouts of Mr P. On 21 May 2003 the police replied that Mr. P had been found at an address in Sofia. On 28
May 2003 the investigation resumed.
Mr P. was questioned on 10 September 2003. He stated that he had been stabbed by Mr D. He also stated that he had not been hiding and had been available at his address. Also, during the relevant period he had been questioned in respect of other criminal proceedings.
In September 2003 Mr D. failed to appear when summoned for questioning.
On 13 November 2003 Mr D. appeared before the investigator who charged him with the attempted murder of Mr P. The investigator noted that Mr D. had paid the recognisance fixed in 1994 and did not consider it necessary to impose another measure to secure his appearance in the proceedings against him.
On 2 December 2003 the investigator completed his work on the case and transmitted the file to the prosecutor proposing that Mr D. should be indicted.
On 31 December 2003 the prosecutor referred the case back to the investigator as he had failed to clarify whether Mr D. had been attacked by the victims.
On 27 February 2004 a cross-examination of several persons could not proceed as Mr P., who had been remanded in custody in another case, was not brought for questioning.
The accused person, the applicant and several witnesses were heard by the investigator in the beginning of March 2004. It transpired from the statements given that the applicant had also taken part in the fight on 27
December 1993.
The investigator modified the charges, considering that the case concerned death resulting from a disproportionate reaction to an attack (punishable under Article 119 of the Criminal Code) and not premeditated murder (punishable under Article 116 of the Criminal Code). On 26 March 2004 the investigator proposed to the prosecutor to indict Mr D. under the modified charges.
The prosecutor and the accused reached a plea bargain under which Mr
D. would be convicted and sentenced to three years’ imprisonment, suspended. The agreement was submitted to the Sofia City Court.
On 17 June 2004 the court refused to approve the settlement stating that the facts demonstrated that Mr D. had acted proportionally to the nature and intensity of the attack. The case was referred back to the investigator.
On 26 September 2004 the investigator admitted to the file an opinion of an expert in psychiatry on the accused person’s mental health.
On 6 October 2004 the investigator modified the charges, considering that the case concerned death resulting from premeditated bodily injury (under Article 118 of the Criminal Code).
On 20 October 2004 the prosecutor ordered additional cross-examinations of witnesses.
Having conducted the repeated questioning of several witnesses, on 27
December 2004 the investigator submitted the file to the prosecutor proposing indictment.
On 10 January 2005 the prosecutor, considering that only some of the cross-examinations of witnesses he had ordered had been conducted, referred the case back to the investigator.
On 25 February 2005 the investigator again proposed that Mr D. should be indicted. An indictment was submitted to the Sofia City Court soon thereafter.
According to the latest information submitted by the parties, the Sofia City Court listed its first hearing in the case for 15 June 2005.
3.
Correspondence sent to the applicant by the Registry
The last letter received from the applicant dates from 20 September 2005.
In March 2007 the Registry of the Court wrote to the applicant’s legal representative requesting information about new developments since June 2005. No reply was received.
The request was reiterated by registered letter in June 2007 which contained a warning that the Court might decide to strike the application out of its list of cases where the circumstances indicated that the applicant did not intend to pursue the application. No reply was received. The postal receipt was returned with the mention that the addressee had not collected the letter.
The applicant complained that the authorities had failed to discharge their positive obligation to protect life as they had not undertaken an effective and timely investigation of her son’s murder and had not punished the perpetrator. The applicant relied on Articles 2 and 13 of the Convention.
The applicant also complained, relying on Article 6 of the Convention, that the ineffective investigation operated as a bar to her access to the civil courts, as it was allegedly not possible to bring an action for damages against the perpetrator.
The Court notes that no reply was received from the applicant when she was requested to inform the Court of relevant developments and that the registered letter sent to her legal representative was returned undelivered.
Having regard to the above circumstances, the Court finds that the applicant has lost interest in pursuing his application. In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention. By reference to Article 37 §§
1(a), the Court considers that the case should be struck out of its list of cases. It finds no particular reasons concerning respect for human rights, as defined in the Convention and its Protocols, which would require further examination of the present application (Article 37 § 1
in fine
).
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Claudia W
esterdiek
Peer L
orenzen
Registrar
President