ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2402/2022

Ședința publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.01.2019, reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A..

Prin sentința civilă nr. 516 din 1 octombrie 2019 a Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A..

S-a constatat calitatea pârâtului A. (n.28.06.1961 în Târgu Mureș, jud. Mureș) de colaborator al Securității.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul A. în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate, cu consecința respingerii cererii în constatare și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat avansate pentru soluționarea cererii de recurs.

S-a arătat că sentința recurată este criticabilă sub aspectul considerentelor pentru care s-a dispus admiterea cererii în constatarea calității de colaborator al securității, soluția pronunțată de prima instanță fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

A susținut recurentul – pârât că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege, întrucât din conținutul Notei informative din data de 09.01.1987, la care se referă reclamantul în cererea de chemare în judecată, rezultă că informațiile furnizate vizează absența unei atitudini ostile a persoanelor nominalizate a fi pus în discuție raționalizarea pâinii, iar nu denunțarea de atitudini ce puteau fi considerate în mod rezonabil a fi potrivnice regimului totalitar comunist, din conținutul notei neputând fi extrase informații potrivit cărora nemulțumirile erau îndreptate împotriva regimului totalitar comunist sau că aveau legătură cu acest regim.

Din conținutul Notei informative din data de 30.03.1987 rezultă doar o stare de fapt, respectiv, susținerea unui examen formal pentru prelevarea unor mostre de scris, neputându-se decela conținutul dușmănos al afișelor de la Târnăveni, prin urmare neputându-se stabili că această informație viza denunțarea unor atitudini sau activități potrivnice regimului totalitar comunist.

Nota de informare din data de 18.09.1987 evidențiază tot o stare de fapt nesusceptibilă a furniza informații care vizau denunțarea unor atitudini sau activități potrivnice regimului totalitar comunist, iar Nota de informare din 15.12.1987 este una neclară și inutilă, din însemnările marginale rezultând că nu se poate identifica locul de muncă despre care se vorbește în conținutul acesteia sau data la care s-ar fi purtat discuțiile relevate în conținutul acesteia.

De asemenea, s-a arătat că Nota de informare din 31.03.1988 nu conține nicio nemulțumire care să fi fost îndreptată împotriva regimului totalitar comunist sau care să aibă legătură cu acest regim, ci în conținutul acesteia se relatează o situație în care o persoană declară că nu ar pleca din Republica Socialistă România și o alta în care altă persoană relevă un eventual motiv pentru care nu se mai aprobau vizite în R.P.U.

Instanța de fond, printr-o interpretare trunchiată a conținutului acestor note informative și prin încadrarea lor de plano în categoria informațiilor prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, conform prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, a stabilit că pârâtul ar fi avut calitatea de colaborator al Securității în sensul acestor prevederi legale.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, reținând existența calității de colaborator al securității în privința recurentului pârât, în raport de prevederile legale în materia dedusă judecății.

A susținut intimatul – reclamant că standardul impus de legiuitor pentru constatarea calității de colaborator al Securității a fost chiar depășit, încălcarea dreptului la viață privată nefiind doar potențial, ci efectiv, datorită efectelor produse ca urmare a furnizării informațiilor.

Atât timp cât informațiile erau apte de a produce o reacție din partea Securității, iar informatorul ar fi trebuit să conștientizeze posibilitatea unei astfel de reacții, condiția vizării încălcării unor drepturi este realizată.

Totodată, în cazul de față, nu numai că nu au rămas la stadiul de posibilitate, ci s-au și concretizat în exploatarea informațiilor furnizate și prin trasarea de sarcini și dirijarea de surse în vederea îndeplinirii acestor sarcini.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

În fapt, din documentația depusă la dosar de reclamant, a rezultat că pârâtul a fost recrutat la data de 10.05.1986 în calitate de informator de către I.J. Mureș, Serviciul 2, pentru culegerea de informații de la locul de muncă, întreprinderea Chimică "B." Tg. Mureș. A întocmit și semnat olograf cu numele real la aceeași dată un angajament, atribuindu-se, conform raportului privind modul cum a decurs recrutarea numitului A. din 15.05.1986, numele conspirativ "C.".

Recurentul-pârât se încadrează în sfera persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, îndeplinind funcția de membru al Consiliului Local Acățari, jud. Mureș, menționată la art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 colaboratorul Securității este definit ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Curtea de apel, redând în mod exhaustiv fragmente din notele informative depuse de reclamant, a reținut că sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege, referitoare la furnizarea de informații, indiferent sub ce formă; calitatea informațiilor de a viza activități sau atitudini potrivnice regimului; efectele informațiilor de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului și libertăților fundamentale ale omului.

Criticile recurentului vizează în fapt aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/208, reprezentând o reluare a apărărilor formulate în fața primei instanțe, prin întâmpinare.

Pârâtul apreciază că informațiile furnizate, analizate în ansamblul lor, nu se încadrează în textul de lege reținut, nefiind informații care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și nici informații care denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Însă, reține instanța de control judiciar că intimatul-reclamant a prezentat în probațiune mai multe înscrisuri care dovedesc că recurentul-pârât a furnizat informații prin care denunța atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte prin ele însele să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului, în acest sens fiind reținute Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ "C.", dată la 09.01.1987, primită de Cpt. D.., IJ Mureș, Serviciul 2, înregistrată cu nr. x, Nota informativă olografă, semnată cu numele conspirativ "C." și atribuită în antet acestui informator, dată la 30.03.1987 la casa "E.", primită de Cpt. D.., IJ Mureș, Serviciul 2, înregistrată cu nr. x, Nota informativă olografă, semnată cu numele real A.. și atribuită în antet informatorului "C.", dată la 18.09.1987 la casa "E.", primită de Mr. D.., IJ Mureș, Serviciul 2, înregistrată cu nr. x, Nota informativă olografă, semnată cu numele real A.. și atribuită în antet informatorului "C.", dată la 15.12.1987 la casa "E.", primită de Mr. D.., IJ Mureș, Serviciul 2, înregistrată cu nr. A 15197/13/02.01.1988 și Nota informativă olografă, semnată cu numele real A.. și atribuită în antet informatorului "C.", dată la 31.03.1988 (consemnarea semnatarului) la casa "E.", primită de Mr. D.., IJ Mureș, Serviciul 2, înregistrată cu nr. x.

Constată Înalta Curte, fără a relua conținutul acestor înscrisuri, că notele cuprind relatări despre cetățeni determinați (numita S. A./.../colegă de an la Facultatea, numita I. de la I.J.P.P.S., numitul M. A., maistru la secția P.A.F.S., numitul S. S. din Acățari, numiții A. Â., G. L., B. S. de la locul de muncă al pârâtului), cu privire la activități și atitudini interzise și considerate potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv discuții purtate de persoane referitoare la condițiile de viață din Republica Socialistă România, privind raționalizarea pâinii, raționalizarea consumului de gaz metan și energie electrică, referitoare la condițiile de viață mai bune din alte țări care îi determină pe români să fugă în străinătate, la atitudinea ostilă a unor persoane cu ocazia vizitei conducerii de partid în județ, în măsura în care anii 80 au fost guvernați de o politică restrictivă, inclusiv în plan economic, în vederea achitării datoriei externe și care a condus la deteriorarea nivelului de trai.

Totodată, s-a reținut de prima instanță că activitatea recurentului – pârât a fost apreciată de ofițerii de Securitate astfel cum rezultă din notele de analiza din data de 13.05.1987 întocmită de IJ Mureș și din data de 14.04.1988 întocmită de IJ Mureș și în urma cărora organele de securitate au dispus verificări specifice potrivit mențiunilor înscrise chiar pe notele informative.

În ceea ce privește condiția ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, este evident că prin efectul nominalizării persoanelor care au purtat discuțiile redate în notele informative a fost îngrădit dreptul acestor persoane la viața privată, drept prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România în anul 1974.

Nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că materialul probator trebuie analizat în ansamblul său, respectiv că unele dintre informațiile furnizate au fost vagi sau neclare, întrucât în accepțiunea legii este suficient să existe o singură atingere adusă drepturilor expuse anterior.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 516 din 1 octombrie 2019 a Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.