KORBOVA v. SLOVAKIA

Cea decizia nr. 4567/04 de la Helena KORBOVÁ împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 18 septembrie 2007 ca Camera compusă de: Sir Nicolas Bratza, Președintele, G. Bonello, K. Traja, L. Garlicki, L. Mijović, J. Šikuta, dna P. Hirvelä, judecători, și dl T.L. Grefierul Secțiunii Inițiale având în vedere cererea depusă la 23 ianuarie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Helena Korbová, este un cetățen slovac născut în 1960 și locuiește în Spišská Nová Ves. A fost reprezentată în fața Curții de către dna I. Rajtáková, un avocat practicant în Košice. Guvernul Republicii Slovace („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Procedurile privind divorțul și drepturile și obligațiile părinților La 1 iunie 1998, reclamantul a solicitat divorțul de la soțul ei. De asemenea, a susținut că cei patru copii minori ar trebui să fie în custodia ei și că soțul ei ar trebui să fie obligat să contribuie la întreținerea lor. La 5 noiembrie 1998, Curtea de District din Spišská Nová Ves a acordat divorțul. Acesta a permis cererea reclamantului de custodie a copiilor și a ordonat tatălui să plătească întreținerea. La 25 ianuarie 1999, Curtea Regională din Košice a anulat hotărârea de primă instanță. La 21 iunie 1999, Curtea de District a numit un avocat pentru a reprezenta reclamantul la cererea ei. A luat alte dovezi. La 30 septembrie 1999, Curtea Regională a respins o cerere depusă de soțul ei pentru excluderea judecătorului de primă instanță. Curtea de District a suspendat cazul în februarie 2000, în timp ce inculpatul a fost bolnav. După ce a luat dovezi documentare, a avut patru audieri între 2 iunie 2000 și 27 septembrie 2000. Amenda de procedură a fost impusă inculpatului. Curtea regională i-a scutit pe inculpat de obligația de a-l plăti la 19 ianuarie 2001. Într-o hotărâre din 25 aprilie 2001, Curtea de District a acordat divorțul și a dat reclamantului dreptul de a educa copiii. Atât reclamantul, cât și soțul ei au apelat. La 15 octombrie 2001, Curtea Regională de la Košice a susținut hotărârea de primă instanță cu privire la divorțul și custodia copiilor. A anulat partea hotărârii de primă instanție, care se referă la menținerea copiilor după divorț. Curtea de district a programat o ședință pentru 6 februarie 2002. La 26 martie 2002, fostul soț al reclamantului a contestat judecătorul. Curtea de recurs a respins obiecția sa la 30 august 2002. La 20 noiembrie 2002, Curtea de District a pronunțat o hotărâre împotriva căreia reclamantul a recursat. La 31 martie 2003, Curtea a susținut hotărârea din 20 de august 2002. Noiembrie 2002 în măsura în care se referă la întreținerea copiilor după divorțul părinților. A anulat partea hotărârii de primă instanță care se referă la plățile de întreținere și la costurile procedurii. În aprilie, mai și decembrie 2003, reclamantul a prezentat informații suplimentare Curții de District la cererea acesteia. La 23 ianuarie 2004, Curtea de District a pronunțat o hotărâre cu privire la chestiunile care au devenit definitive la 4 martie 2004. (2) Procedura constituțională La 17 decembrie 2002, reclamantul s-a plâns la Curtea Constituțională că Curtea de District din Spišská Nová Ves și-a încălcat dreptul la o audiere într-un timp rezonabil. La 9 iulie 2003, Curtea Constituțională a respins plângerea ca fiind evident nefondată, decizia a declarat că, în ceea ce privește petiția de divorț a reclamantului și cererea de custodie a copiilor ei, decizia finală a fost dată la 15 octombrie 2001. În momentul în care reclamantul și-a depus plângerea, procedura se referă numai la cererea de întreținere. Această chestiune a fost determinată prin hotărârea din 20 noiembrie 2002 pe care Curtea a susținut-o la 31 martie 2003. Prin urmare, Curtea Constituțională a considerat că este necesară examinarea exclusivă a perioadei între 12 noiembrie 2001 (în momentul în care hotărârea privind divorțul a devenit finală) și 20 noiembrie 2002. Pe parcursul acestei perioade, Curtea de District a organizat două audieri și a obținut dovezi documentare extinse. Nu a existat nici o indicație că dreptul reclamantului la o audiere a fost încălcat într-un timp rezonabil pe parcursul acestei perioade. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. La 14 august 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „I, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Republicii Slovace propune să plătească ex gratie 3,500 EUR (trei mii cinci sute de euro) doamnei Helena Korbová, cu scopul de a asigura o soluționare prietenoasă a cauzei menționate mai sus, care urmează să fie susținută în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 22 iunie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „I, Helena Korbová, reclamantul, menționează că Guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să-mi plătească ex-grația suma de 3,500 EUR (3 mii cinci sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri.

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 4567/04

by Helena KORBOVÁ

against Slovakia

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 18

September 2007 as a Chamber composed of:

Sir

Nicolas

Bratza,

President,

Mr

G. Bonello,

Mr

K. Traja,

Mr

L. Garlicki,

Ms

L. Mijović,

Mr

J. Šikuta,

Mrs

P. Hirvelä,

judges,

and Mr

T.L.

Early

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 23 January 2004,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mrs Helena Korbová, is a Slovak national who was born in 1960 and lives in Spišská Nová Ves. She was represented before the Court by Mrs I. Rajtáková, a lawyer practising in Košice. The Government of the Slovak Republic (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs M. Pirošíková.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 1 June 1998 the applicant petitioned for divorce from her husband. She also claimed that their four minor children should be placed in her custody and that her husband should be obliged to contribute to their maintenance.

On 5 November 1998 the District Court in Spišská Nová Ves granted the divorce. It allowed the applicant’s claim for custody of the children and ordered the father to pay maintenance.

On 25 January 1999 the Regional Court in Košice quashed the first-instance judgment.

On 21 June 1999 the District Court appointed an advocate to represent the applicant at her request. It took further evidence.

On 30 September 1999 the Regional Court dismissed a request filed by her husband for exclusion of the first-instance judge.

The District Court adjourned the case in February 2000 as the defendant was ill. After having taken documentary evidence it held four hearings between 2 June 2000 and 27 September 2000. A procedural fine was imposed on the defendant. The Regional Court exempted the defendant from the obligation to pay it on 19 January 2001.

In a judgment given on 25 April 2001 the District Court granted the divorce and gave the applicant the right to educate the children. Both the applicant and her husband appealed.

On 15 October 2001 the Regional Court in Košice upheld the first-instance decision on the divorce and custody of the children. It quashed the part of the first-instance judgment which concerned the maintenance of the children after the divorce.

The District Court scheduled a hearing for 6 February 2002.

On 26 March 2002 the applicant’s ex-husband challenged the judge. The court of appeal dismissed his objection on 30 August 2002.

On 20 November 2002 the District Court delivered a judgment against which the applicant appealed.

On 31 March 2003 the Regional Court upheld the judgment of 20

November 2002 to the extent that it concerned the children’s maintenance after the parents’ divorce. It quashed the part of the first-instance judgment which concerned the outstanding maintenance payments and the costs of the proceedings.

In April, May and December 2003 the applicant submitted further information to the District Court at the latter’s request.

On 23 January 2004 the District Court gave a judgment on the outstanding issues which became final on 4 March 2004.

On 17 December 2002 the applicant complained to the Constitutional Court that the District Court in Spišská Nová Ves had violated her right to a hearing within a reasonable time.

On 9 July 2003 the Constitutional Court dismissed the complaint as being manifestly ill-founded. The decision stated that, as regards the applicant’s petition for divorce and her request for custody of her children, the final decision had been given on 15 October 2001. At the moment when the applicant had filed her complaint, the proceedings concerned only her claim for maintenance. That issue had been determined by the judgment of 20

November 2002 which the court of appeal had upheld on 31 March 2003. The Constitutional Court therefore considered that it was required to examine exclusively the period between 12 November 2001 (when the judgment on divorce had become final) and 20 November 2002. During that period the District Court had held two hearings and had obtained extensive documentary evidence. There was no indication that the applicant’s right to a hearing within a reasonable time had been violated during that period.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings.

THE LAW

On 14 August 2007 the Court received the following declaration signed by the Agent of the Government:

“I, Marica Pirošíková, the Agent of the Government of the Slovak Republic before the European Court of Human Rights, declare that the Government of the Slovak Republic offer to pay

ex gratia

EUR 3,500 (three thousand five hundred euros) to Mrs

Helena Korbová with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 22 June 2007 the Court received the following declaration signed by the representative of the applicant:

“I, Helena Korbová, the applicant, note that the Government of the Slovak Republic are prepared to pay me

ex gratia

the sum of EUR 3,500 (three thousand five hundred euros) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Slovakia in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

T.L.

Early

Nicolas

Bratza

Registrar

President