ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2100/2022

Ședința publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Cabinetul Președintelui Curtea de Apel București sub nr. x/2021 din data de 04.10.2021, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, prin reprezentant legal, A., a solicitat, în temeiul prevederilor art. 183 - 187 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, autorizarea desfășurării unei inspecții inopinate, în perioada 18. 10. 2021-22 10. 21, la sediul social al operatorului economic licențiat care desfășoară activități de furnizare gaze naturale B. S.A., cu sediul social situat în Județ Mureș, având ca obiect și scop verificarea tranzacțiilor angro de gaze naturale efectuate în perioada 01.01.2021 -31.07.2021, ca urmare a adresei Direcției Monitorizare, REMIT nr. 103667/10.09.2021, din care rezultă posibile încălcări ale prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 2011 privind integritatea și transparența pieței angro de energie (REMIT) și ale Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare și utilizarea echipamentelor hardware și software specifice, din dotarea ANRE.

Curtea de Apel București, prin încheierea nr. 33 din Ședința din camerei de consiliu din data de 6 octombrie 2021, în dosarul nr. x/2021, a admis cererea formulată de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, cu sediul în municipiul București, prin reprezentant legal, A., numit prin Hotărârea Parlamentului României nr. 86/18.10.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea nr. 825 din 18 octombrie 2017, a autorizat desfășurarea unei inspecții inopinate, în perioada 18.10.2021 — 22.10.2021, la sediul social al operatorului economic licențiat care desfășoară activități de furnizare gaze naturale B. S.A., având ca obiect și scop verificarea tranzacțiilor angro de gaze naturale efectuate în perioada 01.01.2021 -31.07.2021 și utilizarea echipamentelor hardware și software specifice, din dotarea ANRE, în spațiul menționat, precum și a procedurilor aferente, pentru accesul la sistemul informatic (calculatoare, servere, laptop-uri, etc) sau la suporți de stocare a datelor (memory stick-uri, CD/DVD-uri, hard-discuri, etc) și transferul de date din acestea, cu respectarea integrității datelor informatice.

La data de 25 octombrie 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrat recursul declarat de B. S.A. împotriva acestei din urmă Încheieri, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în rejudecare respingerea cererii de autorizare formulată de ANRE.

În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În esență, s-a susținut că recursul este admisibil, raportat la interpretarea prevederilor Legii nr. 123/2012, întrucât, având în vedere că recurenta este și furnizor de energie electrică, dar și de gaze naturale, suprimarea căii de atac este o excepție și trebuie interpretată în sens foarte restrictiv, astfel că recursul este admisibil, întemeiat pe art. 87 alin. (2) și alin. (7) din Legea nr. 123/2012, articole care nu au suferit modificări prin Legea nr. 255/2013.

De asemenea, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., recurenta a solicitat suspendarea prezentei cauzei până la soluționarea de către Curtea Constituțională a României a excepției de neconstituționalitate invocate, sens în care depune și extras de pe portalul Înaltei Curți privind soluția pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Intimata Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, prin întâmpinarea formulată în cauză, a invocat excepția inadmisibilității prezentei căi de atac iar, în ceea ce privește cererea prin care s-a solicitat suspendarea judecării prezentei cauze, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate invocate a pus concluzii de respingere .

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cererea de suspendare a judecării prezentei cauze, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate invocate în dosarul nr. x/2019, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a judecății formulată de recurentă, având în vedere că, din argumentarea cererii de recurs, se constată că recurenta a invocat interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și că dosarul înregistrat pe rolul Curții Constitionale nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerat un motiv de suspendare a cauzei.

Mai mult decât atât, referitor la cererea de suspendare a prezentei cauze până la pronunțarea Curții Constituționale a României asupra excepției de neconstituționalitate invocată de recurentul, Înalta Curte reține că, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Este vorba, așadar, despre un caz de suspendare facultativă a judecării cauzei, lăsat la latitudinea instanței de judecată, care poate aprecia oportunitatea unei asemenea măsuri.

Lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, precum și abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecății cauzei în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, relevă intenția legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.

În egală măsură, însă, aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanța nu poate suspenda cursul judecății în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcție de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune.

Însă, în prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că nu se impune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, motiv pentru care va respinge cererea formulată.

În plus, dacă Curtea Constituțională va admite excepția de neconstituționalitate invocată, Înalta Curte reține că, în această eventualitate, C. proc. civ. a instituit, la art. 509 alin. (1) pct. 11, cazul de revizuire pentru situațiile în care, după ce hotărârea devine definitivă, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională dispoziția care a făcut obiectul excepției invocate.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmissibilității recursului, invocată prin înmtâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că împotriva hotărârilor/Încheierilor judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.", iar art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituțional, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Or, potrivit dispozițiilor art. 187 alin. (2) din Legea nr. 123/2012 Cererea de autorizare se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților. Judecătorul se pronunță asupra cererii de autorizare în termen de cel mult 48 de ore de la data înregistrării cererii prin încheiere definitivă. Încheierea se motivează și se comunică autorității competente în termen de cel mult 48 de ore de la pronunțare. ".

Astfel, încheierea prin care a fost soluționată cererea de autorizare are caracter definitiv, conform dipozițiilor enunțate anterior, care nu face parte din categoria hotărârilor/Încheierilor susceptibile de recurs în temeiul art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, sunt supuse recursului acele hotărâri judecătorești expres prevăzute de lege, iar o hotărâre judecătorească poate fi atacată numai cu acele căi de atac care sunt prevăzute de lege. Mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată.

Coroborând prevederile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.

Principiul legalității căilor de atac, reglementat prin dispozițiile art. 457 C. proc. civ., statuează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din cuprinsul ei.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Prin urmare, în raport de cele anterior reținute, încheierea nr. 33 din 6 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, nu este supusă recursului.

În consecință, pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de B. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecății formulată de recurentă.

Respinge recursul formulat de recurenta B. S.A. împotriva încheierii nr. 33 din 6 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2022.