ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2080/2022

Ședința publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 21.09.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul Județean de Poliție Teleorman anularea actului administrativ nr. 136024/15.05.2018, suspendarea actului până la soluționarea acțiunii în anulare și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2073/26.03.2019 a Tribunalului București a fost respinsă cererea, ca neîntemeiată.

Sentința a fost comunicată reclamantului la data de 09.04.2019.

La data de 02.05.2019 reclamantul a promovat recurs împotriva acestei sentințe, solicitând casarea și în rejudecare, anularea actului administrativ nr. 136024/15.05.2018.

La termenul de judecată din data de 21.11.2019 Curtea, din oficiu a invocat excepția tardivității formulării cererii de recurs, prin raportare la dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

1.2. Hotărârea pronunțată în cauză

Prin decizia civilă nr. 1282 din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității și, pe cale de consecință, a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. prin Mandatar B. împotriva sentinței civile nr. 2073/26.03.2019 pronunțată de Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul de Poliție Județean Teleorman - Serviciul Poliției Rutiere, ca tardiv formulat.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva decizia civilă nr. 1282 din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul A., prin mandatar B., în condițiile art. 483 C. proc. civ.

După prezentarea contextului raportului juridic, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a arătat că în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea ca tardiv formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Teleorman a formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că decizia recurată are caracter definitiv.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, în principal, asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare, și, în subsidiar, pe excepția tardivității acestuia, pe care o invocă din oficiu.

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului,invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarant de reclamantul A. este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauză, recurentul A. a declarat recurs împotriva unei hotărâri (decizia civilă nr. 641 din 26 mai 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal) pronunțate în soluționarea unui recurs, așa cum rezultă din cele expuse anterior, aceasta fiind o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) din C. proc. civ.

Recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Așa fiind, în temeiul art. 457 alin. (1) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul declarat de reclamantul A., prin mandatar B., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A., prin mandatar B., împotriva deciziei civile nr. 1282 din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2022.