Decizia nr. 192/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva deciziei nr. 286/2021 a Curții de Apel Oradea

Obiectul cererii de recurs Pe rolul Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal a fost înregistrat recursul declarat de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor și intervenientele B. și C., împotriva deciziei nr. 639 din data de 12 octombrie 2020 pronunțate de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2019, având ca obiect: anulare proces-verbal de contravenție.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 286/CA/2021 din data de 7 aprilie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Bihor- Serviciul Rutier și cu intimatele-interveniente B. și C., împotriva deciziei nr. 639 din data de 12 octombrie 2020 pronunțate de Tribunalul Bihor.

Calea de atac exercitată Împotriva deciziei nr. 286/CA/2021 din data de 7 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 53 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., coroborat cu art. 9 și art. 33 din același act normativ.

Apărările formulate în cauză La dosarul cauzei, a depus întâmpinare doar intimata-intervenientă B., solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 25 ianuarie 2023, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursul declarat de reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2023, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților la strigarea pricinii, deși au fost legal citate, precum și nedepunerea de către acestea, la dosar, a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 25 iulie 2023. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1) C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.