ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2077/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 27.06.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de Evaluare al A.N.I. cu nr. de înregistrare x, întocmit de către inspectorul de integritate B.. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Raportul de Evaluare nr. x/31.01.2019 inspectorul de integritate a concluzionat faptul că reclamantul, în perioada 20.12.2012 – 30.03.2012, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților prevăzut de Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, întrucât a exercitat atât funcția de consilier județean, cât și funcția de președinte al Consiliului de administrație al S.C. Neptun Olimp S.A. de unde a realizat venituri de natură salarială. S-a evidențiat totodată că, pe perioada exercitării mandatului de consilier județean, s-a derulat Acordul-Cadru privind furnizarea de solarii complet echipate, încheiat între Consiliul Județean Constanța și S.C. C. S.R.L., societate în cadrul căreia soția reclamantului, D., a exercitat calitatea de asociat unic și administrator în perioada 20.08.2003 – 14.01.2013. Regimul juridic al incompatibilităților a fost încălcat prin nerespectarea prevederilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției (în forma în vigoare la data de 30.03.2016). A mai precizat reclamantul că referitor la primul aspect al incompatibilității arată că exercitarea concomitentă în perioada 20.12.2012-30.03.2016 a mandatului de consilier județean cu ocuparea funcției de președinte al consiliului de administrație al societății Neptun Olimp S.A. nu se încadrează în condițiile cerute de art. 88 alin. (1) din lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât nu este o societate de interes național. În opinia reclamantului, această societate nu ar putea fi calificată de interes național, date fiind: actul constitutiv, acționariatul societății, patrimoniul infim al acesteia, numărul extrem de scăzut de salariați, atât din prezent cât și de la momentul la care a avut calitatea de președinte al consiliului de administrație. Mai mult decât atât, Neptun Olimp S.A. nu a fost nicăieri calificată de lege ori de actul de înființare ca fiind "societate comerciala de interes național". De asemenea, faptul că nu este societate de interes național rezultă și din adresa nr. x BGT/16.10.2018 a Ministerul Turismului, cât și din adresa Neptun Olimp S.A. cu nr. x/08.10.2018. 1.

Hotărârea pronunțate în cauză Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 229 din 2 decembrie 2019, a admis contestația promovată în contencios administrativ de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și, în consecință, a anulat Raportul de evaluare nr. x/31.01.2019 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei 7430 RON - cheltuieli de judecată (50 RON – taxă de timbru și 7380 RON onorariu avocat). 1.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate Impotriva hotărârii instanței de fond a promovat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, în condițiile art. 493 C. proc. civ. Criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Reiterând modalitatea de soluționare a cauzei și, în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-pârât a arătat, în esență, că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanța de fond a ignorat conținutul textelor legale incidente în cauză, respectiv dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 coroborate cu dispozițiile art. 90 alin. (1) și (2) din același act normativ, raportat la incompatibilitatea în care s-a găsit intimatul-reclamant prin deținerea simultană a funcției de consilier județean cât și a funcției de președinte al Consiliului de Administrație al S.C. Neptun Olimp S.A., în perioada 20.12.2012- 30.03.2016. În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că, în ceea ce privește prima situație de incompatibilitate reținută în baza prevederilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, din documentele ce au stat la baza emiterii raportului de evaluare nr. x/31.01.2019, raportat la situația de incompatibilitate reținută în baza prevederilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și competările ulterioare, reclamantul A. a deținut și exercitat în perioada supusă evaluării: -funcția de consilier județean- mandatul 2012-2016, așa cum reiese HCJ nr. 457/20.12.2012 privind validarea unui mandat de consilier județean și funcția de administrator al S.C. Neptun Olimp S.A., calitate deținută în perioada 14.09.2012 - 30.03.2016 (data înregistrării adresei nr. x/30.03.2016), - funcția de președinte al consiliului de administrație în cadrul S.C. Neptun Olimp S.A., în perioada 25.10.2012-30.03.2016. Arată recurentul că, din analiza acestor dispoziții legale incidente în cauza, art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, rezultă că pentru existența stării de incompatibilitate, consilierul județean trebuie să indeplinească funcțiile enumerate de lege în cadrul regiilor autonome sau în cadrul societăților comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă. Cele două condiții sunt cumulative, în speța de față, acestea fiind întrunite. Prin urmare,activitatea desfășurată de S.C. Neptun-Olimp S.A. implică exploatarea unor bunuri aflate în proprietatea societății comerciale, societate ce are ca acționar majoritar Ministerul Turmsimului. Este fără putință de tăgadă că societatea comercială S.C. Neptun-Olimp S.A. este o societate comercială de interes național (societate cu capital majoritar de stat, acționar majoritar fiind statul român prin Ministerul Turismului, având ca obiect principal deactivitate de turism (CAEN 5510-Hoteluri și alte unități de cazare similar). În concluzie, recurentul a arătat că, din interpretarea articolelor anterior menționate și având în vedere faptul că S.C. Neptun -Olimp S.A. este înființată prin hotărâre de guvern (H.G. nr. 1226/1990 privind înființarea unor societăți comerciale, prin reorganizarea Regiei Autonome de Turism și Prestații E.), sub autoritatea tutelară a Ministerului Turismului, rezultă că aceasta este încadrată în categoria unităților economice de interes național. Cu privire la cea de a doua situație de incompatibilitate reținută în baza art. 9 din Legea nr. 171/2003, recurentul a susținut că, Consiliul Județean din care intimatul-reclamant A. făcea parte, a achitat societății S.C. C. S.R.L., societate în cadrul căreia numita F., soția reclamantului, deținea calitatea de asociat și funcția de administrator, suma de 100.000 RON, conform Facturii nr. x/25.06.2012, aferentă Contractului subsecvent nr. 7/8069/07.05.2012, au fost încălcate prevederile art. 90 din Legea 161/2003. Cele reținute de Curtea de Apel Constanța, în sensul că soția reclamantului s-a retras din societate în termenul prevăzut de art. 91 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 sunt neîntemeiate întrucât perioada dintre data validării mandatului de consilier județean (20.12.2012) și data retragerii soției reclamantului din societatea comercială C. S.R.L. (14.01.2013) depășește termenul legal de 15 zile prevăzut de legiutor pentru evitarea intervenim unei situații de incompatibilitate. De asemenea, motivarea instanței de fond precum că "factura nr. x/25.06.2012 emisă de societatea C. S.R.L. și înregistrată la Consiliul Județean Constanța cu nr. 11284/27.06.2012, scadentă în termen de 15 zile de la înregistrare, conform prevederilor art. 15.1 din Contract, a fost achitată abia la 10.01.2013, după ce reclamantul a devenit consilier județean, nu echivalează cu un contract încheiat sau aflat în derulare în perioada mandatului reclamantului (...). Față de acestea a solicitat admiterea recursul astfel cum a fost formulat, și în subsidiar diminuarea cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant. 1.

Apărările formulate in cauză Intimatul-reclamant A., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În esență a precizat că, contrar susținerilor instituției recurentei potrivit cărora există cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 90 din Legea nr. 161/2003, întrucât la momentul la care soția intimatului încă deținea calitatea de asociat la C. S.R.L. a fost efectuată o plată, arată că acest text de lege face referire la încheierea unui act juridic civil, iar plata nu reprezintă un astfel de act, ci executarea unei obligații. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 25 iunie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 6 aprilie 2022, cu citarea părților. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, și față de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, incluzând dezlegările date în cursul soluționării cauzei cu care a fost investită, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor și lucrărilor dosarului reține că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Astfel, mai întâi, trebuie spus că, așa cum reiese din art. 483, art. 488 C. proc. civ., scopul recursului este acela de a supune instanței de recurs doar examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanța de fond, și, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situației de fapt. În ceea ce privește criticile circumscrise motivului de casare, prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susținând că judecătorul fondului a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale incidente în cauză, respectiv dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 coroborate cu dispozițiile art. 90 alin. (1) și (2) din același act normativ, raportat la incompatibilitatea în care s-a găsit intimatul-reclamant prin deținerea simultană a funcției de consilier județean cât și a funcției de președinte al Consiliului de Administrație al S.C. Neptun Olimp S.A., în perioada 20.12.2012- 30.03.2016. Astfel, din actele și lucrările dosarului, rezultă că, prin raportul de evaluare nr. 3017/GII/31. O1.2019 emis de Agenția Naționala de Integritate, s-a reținut, pe de o parte, pretinsa existentă a situației de incompatibilitate prevăzuta de art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/201)3, dedusă din aceea ca, în perioada 20.12.2012 - 30.03.2016, reclamantul a exercitat atât funcția de consilier județean, cât si funcția de președinte al Consiliului de administrație al societății Neptun Olimp S.A., iar, pe de alta parte, pretinsa existenta a cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 90 din Legea nr. 161/2003, dedus din aceea ca, pe perioada exercitării de către acesta a mandatului de consilier județean, s-a derulat Acordul - Cadru privind furnizarea de solarii complet echipate, perfectat între Consiliul Județean Constanta și societatea C. S.R.L., persoana juridica in cadrul căreia soția intimatului a deținut calitatea de asociat unic si administrator în perioada 20.08.2003 - 14.01.2003. Față de prevederile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 la cazul concret dedus judecății, instanța fondului interpretând și aplicând corect aceste dispoziții a reținut ca, în cauză, "pâtâtul a reținut în mod eronat ca societatea Neptun Olimp este o societate de interes național", astfel ca una din condițiile cumulative - președinte al consiliului de administrație la o societate de interes național, nu se poate retine in sarcina reclamantului existenta unei situații de incompatibilitate". Calificând societatea menționată anterior ca fiind de "interes național", recurenta a invocat dispozițiile art. 1, art. 16 si art. 17 din Legea nr. 15/1990 precum și infiintarea sa prin H.G. nr. 1226/1990, fără însă avea în vedere evoluția ulterioară a acestei persoane juridice, astfel că cum aceasta a fost expusă de către instanța fondului in baza analizei înscrisurilor administrate în dosarul cauzei. Cum bine a punctatat instanța de fond, distincția care interesează în speță este aceea a unităților economice care urmau a se reorganiza în regii autonome, în ramurile strategice ale economiei naționale și cele care urmau se reorganiza în societății comerciale supuse privatizării. Or, societatea Neptun Olimp S.A. a fost înființată prin Hotărârea de Guvern nr. 1226/1990, urmare reorganizării Regiei Autonome de Turism si Prestații "E.", drept societate comerciala pe acțiuni. Ulterior intrării in vigoare a Legii nr. 31/1990, societatea Neptun Olimp S.A. a fost reorganizata, procedându-se, totodată, la modificarea contractului de societate si a statutului acesteia. Din acest punct de vedere, rezultă că termenul de "societăți comerciale de interes național" din Legea 161/2003 trebuie înțeles în sensul societăților comerciale care funcționează în ramurile strategice ale economiei naționale, dintre ramurile de activitate enumerate de Legea 15/1990 sau similare, stabilite prin politica guvernamentală. Este de menționat că Legea nr. 15/1990 reglementează modul de constituire al societăților comerciale cu capital intergal de stat, statul fiind uinuic acționar, în timp ce Legea nr. 31/1990 organizează regimul de drept al constituirii G. cu capital de stat, particular sau mixt". Mergând mai departe, așa cum reiese din probatoriul administrat, ulterior adoptării Legii nr. 55/1995, societatea Neptun Olimp S.A. a fost supusă privatizării, participația statului diminuându-se la un procent de 54,025%, la acel moment, calitatea de acționar aparținând Fondului Proprietății de Stat (FPS), iar ulterior, prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor societății Neptun Olimps S.A., au fost aprobate actele constitutive ale celor 25 de societăți comerciale nou -inființate urmare a divizării simetrice a societății Neptun Olimp S.A., conform Legii nr. 31/1990, pe structura societății - mama, iar autorizarea acestora a fost dispusa încheierea nr. 14853/19.06.2002 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul Constanta. În concluzie, pe de o parte, societatea comercială de interes național,(societatea H.) a fost înființată potrivit prevederilor art. 16 și 17 din Legea nr. 15/1990, în baza unei hotărâri de guvern, iar aceste prevederi au în vedere că unitățile de interes național se organizează ca societăți comerciale prin adoptarea unei hotărâri de guvern. Pe de altă parte, din răspunsul Ministerului Turismului exprimat prin adresa nr. x/16.10.2018 si prin răspunsul societății Neptun Olimp S.A. exprimat prin adresa nr. 1838/rj|s.l0.2018, s-a confirmat asoectul că, în raport de actul constitutiv al societății Neptun Olimp S.A., această persoana juridica nu reprezintă o societate de interes național. Mai mult decât atât, nu s-a ar putea susține calitatea societății ca fiind de interes național nici din punct de vedere al evidențelor contabile (valoarea capitalurilor totale scăzând de la 15.693.568 RON în anul 2012 la 10.183.929 RON în anul 2015) și nici al numărului de salariați, societatea având în toată perioada 20.12.2012 – 30.03.2016 un număr de 12 angajați. În concluzie cu privire la primul motiv de incompatibilitate, referitor la calitatea reclamantului de președinte a societății Neptun Olimp S.A., în perioada antamată de recutrenta Agenția Națională de Integritate, nu se poate aprecia că societatea Neptun Olimp S.A. este o societate de interes național, având în vedere dispozițiile legale care s-au succedat și care îi sunt aplicabile încă din anul 1990. Din perspectiva celor enunțate anterior, în mod corect judecătorul fondului a reținut că, deși turismul reprezintă o ramura importantă a economiei, conținutul "interesului național" si modul în care este exprimat diferă in funcție de evoluția mediului internațional de securitate, în funcție de resursele de putere ale respectivului stat si de condițiile socio - economice de la un monent dat, iar, pentru a da valoarea unei ramuri strategice activității din turism, ar trebui ca staul sa controleze toată activitatea din turism din tară, atât prin deținerea majorității capitalului social, cat si prin reglementarea unor norme stricte, situație care însă nu se regăsește în prezent in economia tarii si, cu atât mai puțin, nu poate fi reținuta la nivelul unei singure societăți care desfășoară activități de turism. Or, potrivitart. 88 alin. (1) lit. d) din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției (în forma în vigoare la data de 30.03.2016), potrivit cărora: "(1) Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu: [...] d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la regiile autonome și societățile comerciale de interes local înființate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului județean respectiv sau la regiile autonome și societățile comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă;", dar și a dispozițiilor art. 90 alin. (1) și alin. (2) din cadrul aceluiași act normativ, potrivit cărora: "(1) Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective. (2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local." Referitor la primul aspect al incompatibilității, în sensul exercitării concomitente în perioada 20.12.2012-30.03.2016 a mandatului de consilier județean cu ocuparea funcției de președinte al consiliului de administrație al societății Neptun Olimp S.A. nu se încadrează în condițiile cerute de art. 88 alin. (1) din lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât nu este o societate de interes național. În privința celei de a doua situații de incompatibilitate, se constată că în mod eronat în cuprinsul raportului de evaluare contestat s-a apreciat cu privire la incidența dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care textul la care a făcut trimitere arată în mod expres că o situație de incompatibilitate ar putea exista în cazul în care se încheie contracte de prestări-servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse, etc., între consilierul județean, soțul sau rudele sale de gradul I ce dețin calitatea de asociați ai unei societăți cu capital privat și autoritatea administrației publice locale din care fac parte. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, soția reclamantului a deținut calitatea de asociat în cadrul societății C. S.R.L. în perioada 20.08.2003 - 14.01.2013, iar intimatul a fost validat în funcția de consilier județean în cadrul Consiliului Judetein Constanta la data de 20.12.2012. Prin urmare, nici acordul cadrul nr. 6921/11.04.2011 și nici vreunul dintre contractele subsecvente de furnizare de produse nu au fost încheiate în perioada cuprinsă între data validării mandatului reclamantului de consilier județean (20.12.2012) si data la care calitatea soției acestuia de asociat in cadrul societății C. S.R.L. a încetat, urmare cesionarii pârtilor sociale deținute (14.03.2013). Plata efectuata de Consiliul Județean Constanta la data de 10.01.2013 nu echivalează cu un contract încheiat sau aflat în derulare, astfel cum eronat s-a susținut de recurenta, ci reprezintă executarea obligației asumata de autoritatea publica prin contractul încheiat cu societatea C. S.R.L. la data de 25.06.2012. Intenția directă de retragere din societate și din funcția de administrator, așa cum a reținut instanța fondului în mod evident reiese din demersurile pe care le implică procedura de retragere din societatea respectivă, mai precis etapa premergătoare a cesionarii tuturor părților sociale și anume parcurgerea etapei cooptării în societate a viitorului asociat unic și administrator al societății. Or, în cauză instanța de fond a stabilit că "(…) nu se confirmă susținerile pârâtei prin care s-a constatat existența unei situații de incompatibilitate în temeiul art. art. 90 alin. (1) și (2) din cadrul Legii 161/2003, in mod nelegal. Toate aserțiunile recurentei au semnificația unor chestiuni de fapt, deci cu privire la care doar prima instanță (ca instanțe de fond) aveau prerogativa legală de a le stabili, Înalta Curte ca instanță de recurs, neavând ea însăși dreptul de a le cenzura ori modifica, căci aceasta ar însemna să reaprecize probele administrate pentru a stabili o altă stare de fapt, ceea ce legea nu îi îngăduie. Controlul pe care instanța de recurs îl poate exercita trebuie să se păstreze în limitele stabilite de art. 488 C. proc. civ., aceasta și în condițiile în care în recurs nu au fost înfățișate, în limitele instituite de art. 492 C. proc. civ., probe noi care să conducă la reținerea, în totul sau în parte, a unei alte stări de fapt decât aceea la care instanța de apel s-a oprit. În baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge, așadar, ca nefondat recursul declarat de pârâtă. Sub aspectul criticilor privind cuantumul cheltuielilor de judecată, față de soluția dată nu se mai impune analizarea acestora. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează in motivele de casare în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul promovat de pârâtă, ca nefondat.