ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1675/2022

Ședința publică din data de 22 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în contradictoriu cu Ministerul Energiei, a formulat cerere de chemare în judecată prin care solicită anularea Răspunsului la plângerea prealabilă, emis de Ministerul Energiei, comunicat A. sub nr. x/11.12.2018, prin care se susțin constatările și măsurile menționate prin Raportul de control nr. x/17.09.2018 și prin care s-a soluționat Plângerea prealabilă formulată de A. S.A, împotriva actului administrativ reprezentat de Raportul de control nr. x/17.09.2018, emis de Corpul de control al Ministrului Energiei, precum și anularea Raportului de control nr. x/17.09.2018.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 311/2019 din 06 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității, precum și excepția inadmisibilității, admițând excepția autorității de lucru judecat.

Astfel, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ENERGIEI.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 311/2019 din 06 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A. și, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În esență, recurenta-reclamantă susține că, în mod nelegal instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că, analizand întrunirea celor trei condiții prevăzute de lege pentru invocarea excepției autorității de lucru judecat, respectiv identitatea de obiect, părti și cauză, între cele două acțiuni, respectiv cea promovata în dosarul nr. x/2019 și cea promovată în prezenta cauza, nu exista identitate de obiect.

Astfel, arată că, în cauza nr. 211/95/2019, A. a înțeles să conteste Raportul de control nr. x/17.09.2018, emis de Corpul de control al Ministrului Energiei, prin acțiune solicitându-se:

- anularea actului administrativ reprezentat de Raportul de control nr. x/17.09.2018, emis de Corpul de control al Ministrului Energiei, precum si a tuturor actelor subsecvente întocmire in baza acstuia;

- suspendarea executării masurilor dispuse prin actul administrativ, până la soluționarea definitiva a acțiuni;

In prezenta cauză, recurenta susține că a contestat răspunsul autoritarii publice, în speță al Ministrului Energiei nr. 270.275/CCM/11.12.2018, formulat cu privire la plângerea prealabilă împotriva actului administrativ atacat respectiv împotriva, raportului de control nr. x/17.09.2018, în temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Mai mult, susține că prin sentința civila cu care s-a finalizat primul demers, instanța a analizat și cererea de suspendare a Raportul de control nr. x/17.09.2018, emis de Corpul de control al Ministrului Energiei, cerere distinctă de cea care a stat la baza promovării acțiunii de față.

Prin urmare, rezultă în mod cert că, în prezentul dosar și în dosarul nr. x/2019, figurează aceleași părți, A. si Ministerul Energiei, dar obiectul acțiunii nu este același.

In consecință, în condițiile în care nu exista tripla identitate cerută de lege, rezultă că, în speță, în mod greșit instanța de fond a reținut autoritatea de lucru judecat.

Astfel, solicită ca instanța de recurs, constatând în mod întemeiat neîntrunirea în cauză a tuturor condițiilor legale pentru susținerea excepției autoritatiii de lucru judecat, să admită recursul promovat, să caseze sentința recurată și, ca efect al admiterii, să trimită cauza spre rejudecare Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ si Fiscal.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă a formulat întâmpinare intimatul-pârât Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, în cadrul căreia, invocând excepția nulității recursului, a solicitat, în principal, anularea recursului, ca nemotivat și, în subsidiar, respingerea, ca neîntemeiat.

În susținerea excepției nulității, intimatul – pârât a arătat că, analizând cererea de recurs formulată de CEO, se poate observa că, în cuprinsul recursului, nu este dezvoltat motivul de natură să conducă la casarea sentinței, iar succesiunea de afirmații (care au fost analizate de instanța de fond și la care aceasta a răspuns), nu permite reținerea unor critici susceptibile să se încadreze în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de noul C. proc. civ.

În cauză, deși temeiul în drept indicat de recurentă îl constituie art. 488 alin. (1) punctele 6 si 8 noul C. proc. civ., aceasta nu argumentează în ce sens ar fi fost nesocotite sau greșit aplicate de instanța de fond normele de drept material, limitandu-se a relua apărările formulate în faza procesuală anterioară.

Susține intimatul că reproducerea în recurs a argumentelor pe care și-a fundamentat cererea de chemare in judecata nu se constituie într-o veritabilă critică adusă sentinței. Concluzionând, consideră că recurenta reclamantă nu indică niciun motiv de casare, ci reiterează aceleași argumente sumare pe care si-a fundamentat solicitarea la fond, neexistand niciun argument temeinic si legal care sa justifice admisibilitatea unei astfel de cereri.

Solicită astfel a se constata nulitatea recursului CEO, acesta fiind evident nemotivat în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) noul C. proc. civ.

Pe fondul litigiului, intimatul susține că, în mod corect, instanța de fond a respins cererea reclamantei, considerând ca exista autoritate de lucru judecat, întrucât răspunsul la plângerea prealabila reprezintă un act subsecvent Raportului de control, ce a fost atacat implicit odată cu Raportul de control, iar reclamanta a fost nemulțumită la momentul înregistrării dosarului nr. x/2019 tocmai de răspunsul primit la plângerea sa, Ministerul Energiei comunicându-i și motivele pentru care isi menține punctul de vedere și măsurile dispuse prin raportul contestat.

Contrar celor susținute de recurenta - reclamantă la fila x a recursului, intimatul susține că există identitate și în privința obiectului, răspunsul la plângerea prealabilă fiind parte a primei acțiuni de contestare a Raportului însuși. De altfel, ceea ce se contestă în instanță este Raportul de control însusi, răspunsul la plângerea prealabilă fiind o parte a procedurii care face corp comun în cadrul acțiunii de contestare, o acțiune de contestare a răspunsului la plângerea prealabilă exclusiv, fiind inadmisibilă.

Finalitatea ambelor demersuri judiciare ale CEO este anularea Raportului de control, observându-se că și în cadrul acestui litigiu, deși se contestă răspunsul la plângerea prealabilă, recurenta reclamantă solicită și anularea aceluiași Raport de control, menționând expres aceasta în petitul cererii sale.

Arată că, se poate lesne observa că, atât în dosarul nr. x/2019, cât și în prezentul dosar sunt aceleași părți, obiectul este același - contestarea Raportului de control nr. x, emis de Serviciul Corp Control al Ministerului Energiei, cauza juridică a acțiunilor fiind aceeași, sens în care invocă dispozițiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea excepției nulității recursului și anularea acestuia, ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta– reclamantă A. S.A. a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul-pârât Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, în cadrul căruia a combătut atât excepția nulității, invocată de intimat, cât și apărările pe fondul recursului, susținând că, în condițiile în care nu există tripla identitate cerută de lege, rezultă că, în mod greșit instanța de fond a reținut autoritatea de lucru judecat.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data 11 mai 2020 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22.03.2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, de apărările intimatului și de normele legale incidente în litigiul dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele în continuare arătate:

În prealabil, amintește Înalta Curte că excepția nulității recursului, invocată de intimatul – pârât Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, în cadrul întâmpinării depusă la dosar, a fost soluționată de instanță în ședința publică de la acest termen de judecată, în sensul respingerii acesteia, considerentele avute în vedere la pronunțarea acestei soluții regăsindu-se în practicaua prezentei hotărâri.

Înainte de a trece la analizarea criticilor formulate de recurenta – reclamantă pe fondul recursului, Înalta Curte reține următoarea situație de fapt:

Prin cererea ce face obiectul dosarului de față, reclamanta A. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în contradictoriu cu Ministerul Energiei, a solicitat anularea Răspunsului la plângerea prealabilă, emis de Ministerul Energiei, comunicat A. sub nr. x/11.12.2018, prin care se susțin constatările și măsurile menționate prin Raportul de control nr. x/17.09.2018 și prin care s-a soluționat Plângerea prealabilă formulată de A. S.A, împotriva actului administrativ reprezentat de Raportul de control nr. x/17.09.2018, emis de Corpul de control al Ministrului Energiei, precum și anularea Raportului de control nr. x/17.09.2018.

Instanța de fond, prin hotărârea ce face obiectul prezentului control judiciar, admițând excepția autorității de lucru judecată, a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând autoritatea de lucru judecat provizorie a sentinței nr. 135/2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, ce a statuat asupra legalității Raportului de control nr. x/17.09.2018.

Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, raportat la actele ce compun dosarul.

Trecând astfel la analizarea criticilor formulate de recurenta– reclamantă, constată instanța de control judiciar că, deși recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile expuse nu se circumscriu decât cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menționat, necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinței recurate ori la existența unor motive străine sau contradictorii în cuprinsul cererii de recurs. Întrucât argumentația cererii de recurs se subsumează doar greșitei aplicări sau interpretării a dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 431 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond urmează a fi analizată doar din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În mod evident, problema de drept ce se impune a fi dezlegată în prezentul recurs vizează stabilirea legalității soluției adoptate de prima instanță în sensul reținerii în cauza de față a autorității de lucru judecat, raportat la dosarul nr. x/2019, în conformitate cu dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă, invocând motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că, în mod nelegal instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat, partea arătând că, între acțiunea de față și cea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 nu există identitate de obiect, în condițiile în care, în cauza nr. 211/95/2019 a înțeles să conteste Raportul de control nr. x/17.09.2018 emis de Corpul de control al Ministrului Energiei, iar în prezenta cauză contestă răspunsul autorității publice, în speță al Ministrului Energiei nr. 270.275/CCM/11.12.2018, formulat cu privire la plângerea sa prealabilă formulată împotriva Raportului de control nr. x/17.09.2018, în temeiul art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Mai mult, susține recurenta că, prin sentința civilă pronunțată în dosarul n. x/2019, instanța a analizat și cererea de suspendare a Raportului de control nr. x/17.09.2018, astfel că obiectul celor două dosare nu este același.

Înalta Curte, contrar celor susținute de recurenta-reclamantă și în acord cu cele arătate de prima instanță, reține că, ceea ce prezintă relevanță în prezenta cauză, în raport și de hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2019, respectiv sentința nr. 135/2019 din 29 martie 2019(rămasă definitivă prin Decizia nr. 6289 pronunțată la data de 10 decembrie 2019 de către Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii recursului promovat de aceeași reclamantă) este identitatea de chestiune litigioasă, cauza juridică a celor două acțiuni fiind aceeași.

În conformitate cu dispozițiile art. 430 C. proc. civ. "1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată."

Conform dispozițiilor art. 431 din C. proc. civ.:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. dă expresie funcției negative a lucrului judecat, potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile identității de părți, obiect și cauză.

Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el putând cunoaște limitări decurgând din aplicarea altor principii.

Din prevedererile legale anterior redate rezultă că elementele care caracterizează instituția autorității de lucru judecată sunt identitatea de părți, de obiect și de cauză, însă, în ceea ce privește obiectul este suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic.

Această condiție, în situația în care acțiunea ulterioară are mai multe capete de cerere, se consideră îndeplinită cu privire la acel capăt de cerere care a format, deja, obiectul unei judecăți, altminteri putându-se ajunge la situația în care partea interesată să formuleze ulterior o cerere de chemare în judecată în mod formal, cu mai multe capete de cerere, pentru evitarea consecințelor autorității de lucru judecat.

Analizând, așadar, cele două acțiuni formulate de recurenta – reclamantă, constată instanța de control judiciar că, în mod corect judecătorul de primă jurisdicție a reținut că prezentul demers judiciar de anulare a Răspunsului la plângerea prealabila nu ar avea alta finalitate decât anularea raportului de control însuși, raport asupra legalității căruia instanța s-a pronunțat deja, încercându-se de fapt crearea cadrului juridic necesar formulării unei noi contestații împotriva raportului de control, prin raportare la considerentele sentinței civile nr. 135/2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Or, din analiza celor două acțiuni formulate de reclamantă, rezultă, în mod evident, identitatea de obiect și de părți, ambele cereri de chemare în judecată având ca obiect și anularea Raportului de control nr. x/17.09.2018 emis de Corpul de Control al Ministrului Energiei.

În condițiile în care acest Raport de control a fost verificat de instanța de contencios administrativ în cadrul dosarului nr. x/2019, în soluționarea cererii formulate de aceeași reclamantă A. S.A., de anulare a acestuia și a actelor subsecvente întocmite în baza sa, dar și de suspendare a executării măsurilor dispuse prin respectivul raport, până la soluționarea definitivă a acțiunii, formularea la data de 11.06.2019 (data transmiterii prin poștă a acțiunii) a unei noi cereri de anulare a aceluiași act administrativ, respectiv Raportul de control nr. x/17.09.2018, după soluționarea în fond a dosarului nr. x/2019 din data de 29 martie 2019, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 430 C. proc. civ.

Așadar, cum în prezenta cauză recurenta – reclamantă a solicitat atât anularea Răspunsului la plângerea prealabilă cât și anularea Raportului de control nr. x/17.09.2018, în condițiile în care în cadrul dosarului nr. x/2019 aceeași parte solicitase și anterior anularea aceluiași act administrativ precum si a tuturor actelor subsecvente întocmite în baza acestuia și suspendarea executării masurilor dispuse prin actul administrativ contestat, răspunsul la plângerea prealabilă reprezentând un act subsecvent raportului de control, nu se poate reține că nu există identitate de obiect între cele două dosare, obiectul acestora fiind acelasi – verificarea legalității aceluiași act administrativ - Raportul de control nr. x/17.09.2018.

În cauză, așa cum a reținut și prima instanță, prezentul demers judiciar de anulare a Răspunsului la plângerea prealabila nu ar avea alta finalitate decât anularea raportului de control însuși, raport asupra legalității căruia se pronunțase deja o altă instanță, astfel că, prin formularea cererii de anulare a respectivului Răspuns, împreună cu cererea de anulare a raportului însusi, partea a formulat în fapt o nouă contestație împotriva aceluiași act administrativ, contrar dispozițiilor art. 431 C. proc. civ.

Or, Înalta Curte reține că principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, data în alt proces".

Astfel, instanța de control judiciar constată că, atâta timp cât printr-o hotărâre judecătorească, devenită definitivă la data de 10 decembrie 2019, ce se bucură de autoritate de lucru judecat, s-a stabilit legalitatea actului administrativ contestat, prin raportare la o cauză juridică identică celei din cauza de față, analiza aceluiași act administrativ nu mai poate face obiectul unei noi judecăți, întrucât s-ar încălca puterea de lucru judecat cu privire la considerentele prin care s-a rezolvat această chestiune litigioasă, potrivit prevederilor art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel fiind, inclusiv din perspectiva considerentelor teoretice arătate, rezultă, o dată în plus, legalitatea hotărârii pronunțate, fiind evidentă puterea lucrului judecat cu privire la chestiunea litigioasă soluționată în dosarul nr. x/2019, ce se impune în cauza de față, fără ca instanța de judecată să poată reveni cu o nouă statuare asupra acelorași dezlegări din dosarul anterior menționat.

Prin urmare, având în vedere îndeplinirea în cauză a triplei identități cerute de dispozițiile art. 431 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod corect, a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât, respingând cererea de chemare în judecată a reclamantului, pentru existența autorității de lucru judecat.

Reținând, așadar, că nu există motive care să atragă casarea sentinței atacate, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legală, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței nr. 311/2019 din 6 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 martie 2022.