ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1504/2022

Ședința publică din data de 15 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 august 2019 sub nr. x/2019 reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României – Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile Care au aparținut Cultelor Religioase din România, constatarea că: imobilele înscrise în CF nr. x Mura Mică sub nr. x au fost preluate abuziv de Statul Român în baza Decretului nr. 358/1948 și constatarea existenței și îndreptățirii reclamantei la măsuri reparatorii în condițiile O.U.G. nr. 91/2000 coroborat cu Legea nr. 165/2013 cu privire la imobilele înscrise în CF nr. x Mura Mică sub nr. topo. x

Reclamanta a mai solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 8602/16.05.2019 emisă de pârâtă cu referire la cererea de retrocedare nr. x.24.01.2006 formulată de aceasta privind imobilele situate în satul Mura Mică, com. Gornești. jud. Mureș, înscrise inițial în CF nr. x Mura Mica sub nr. topo. x.

Pe fondul cererii, în temeiul art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000, în virtutea dreptului de plenitudine de jurisdicție al instanței, reclamanta a solicitat:

În principal, restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilelor situate în satul Mura Mică, comuna Gornești, jud. Mureș, înscrise inițial în CF nr. x 5 Mura Mică, respectiv:

În subsidiar, acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilele înscrise inițial în CF nr. x Mura Mică sub nr. x, respectiv stabilirea îndreptățirii reclamantei la a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94 2000 coroborat cu art. 21 din Legea nr. 165 2013.

b. În subsidiar, în măsura în care instanța va considera că nu poate dispune direct restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la completarea dosarului aferent cererii nr. x/24.01.2006 și la emiterea în favoarea reclamantei în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, a unei decizii prin care: i, în principal să dispună restituirea în natură in favoarea reclamantei a imobilelor înscrise în CF nr. x Mura Mică sub nr. topo. x care fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000 și se pot restitui în natură;

ii, în subsidiar, acordarea de despăgubiri în condițiile legii pentru imobilele înscrise în CF nr. x Mura Mică sub nr. topo. x care fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000 și se pot restitui în natură;

iii. în al treilea rând, obligarea pârâtei să înainteze Comisiei locale de fond funciar Suseni cererea reclamantei nr. x/24.01.20l6 pentru imobilele cu topo. x - teren cu destinația pădure în suprafața de 1 iugăre și 1045 stânjeni (echivalentul a 9514 mp), precum și pentru imobilele cu topograficele aferente care au ca obiect terenuri situate in extravilanul localităților la data preluării abuzive, în vederea soluționării, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.

Prin sentința civilă nr. 117 din data de 28 noiembrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș– secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"A admis în parte cererea formulată de Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, cu sediul în județul Alba, cu sediul procesual ales la Cabinetul de avocat A., în Cluj Napoca, Calea x, județul Cluj, în contradictoriu cu Guvernul României – Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România cu sediul în București.

A anulat în parte Decizia nr. 8602/16.05.2019 emisă de pârâtă cu referire la cererea de retrocedare nr. x/24.01.2006 formulată de către reclamantă privind imobilul situat în Satul Mura Mică, com. Gornești, jud. Mureș, înscris în CF nr. x Mura Mică nr. topo x.

A dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilului situat în satul Mura Mică comuna Gornești, jud. Mureș înscris în CF nr. x Mura Mică nr. topo x în suprafață de 1781 mp cu destinația grădină.

A respins celelalte cereri ale reclamantei.".

Pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a formulat recurs împotriva sentinței, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte hotărârii recurate și rejudecând, respingerea acțiunii introductive de instanță.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Susține recurenta că instanța de judecată a interpretat și aplicat în mod eronat prevederile pct. 1 din Normle metodologice de aplicarea a art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000 și ale art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, reclamanta avea obligația să precizeze obiectul cererii de retrocedare prin indicarea datelor de identificare a imobilelor solicitate, respectiv să indice numerele topografice corespunzătoare imobilelor casă, curte și grădină din cartea funciară nr. x a localității Mura Mică.

Or, prin adresa nr. x/14.12.2018 reclamanta nu a indicat cele mai sus precizate.

În cazul în care reclamanta dorea să solicite toate imobilele din carte funciară nr. x a localității Mura Mică, avea posibilitatea să depună alte cereri în interiorul termenului prevăzut de lege.

Prin adresa nr. x/14.12.2018 a extins obiectul cererii de retrocedare de la două imobile la toate imobilele din cartea funciară nr. x localității Mura Mică, în afara termenului stabilit prin lege și fără a preciza numerele topografice corespunzătoare imobilelor casă, curte și grădină.

Instanța a încălcat prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Astfel, potrivit, dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, "instanța, soluționând cererea, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă."

În acest context, atât doctrina, cât și practica judecătorească, sunt constante în a afirma că instanța judecătorească nu va putea hotărî conținutul actului și nici condițiile în care organul administrativ ar urma să rezolve cererea cu care a fost învestit; în cazul în care s-ar recunoaște acest drept instanțelor, s-ar încălca principiul separației puterilor în stat.

În concluzie, instanța de contencios administrativ nu poate dispune ea însăși soluționarea în fond a cererilor de retrocedare, drept urmare, pentru a fi soluționată o astfel de cerere este necesar ca aceasta să parcurgă întreaga procedură de O.U.G. nr. 94/2000.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România este nefondat.

Astfel, primul motiv de casare vizează greșita interpretare și aplicare de către instanța de fond a prevederilor pct. 1 din Normele metodologice de aplicarea a art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000, potrivit cărora cererea de retrocedare trebuie să cuprindă, printre altele, datele de identificare ale imobilului solicitat pentru retrocedare.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/24.01.2006 reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a solicitat Comisiei Speciale de retrocedare a bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase, retrocedarea imobilelor: biserică loc cimitir înscris în CF x Mura Mică Com. Gornești, grădină înscrisă în CF x Mura Mică Gornești și casă, curte și grădină înscrise în CF x Mura Mică Gornești .

Prin adresa nr. x/07.05.2018 Comisiei de retrocedare a solicitat reclamantei să precizeze obiectul cererii de retrocedare prin indicarea nr. Top care corespund imobilelor solicitate.

Prin adresa nr. x/19.12.2018, reclamanta a precizat că obiectul cererii de retrocedare îl reprezintă toate imobilele identificate în CF nr. x și 15 a localității Mura Mică ale căror proprietari erau în 1948 Biserica Greco - Unită și respectiv Oficiul Profesoral Greco – Unit. Au fost atașate copiile certificate, in extenso, ale cărților funciare și traducerea legalizată a acestora.

Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că pârâta putea identifica obiectul cererii formulate de către reclamantă.

Astfel, din extrasul CF x Mura Mică poz A + 2 nr. top x – grădină - suprafață 1781 mp este teren intravilan și aparține comunei Gornești, în timp ce imobilele înscrise în CF x, poz. A+3, A+4, A+5, A+6 sunt imobile situate în extravilanul localității Mura Mică.

Așadar, este corectă aserțiunea instanței de fond în sensul că devin incidente prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 potrivit cărora, sunt imobile, în sensul ordonanței de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente acestora, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a legii și, pe cale de consecință, doar imobilul înscris în CF x Mura Mică A+2 nr. top x se încadrează în obiectul de reglementare al O.U.G. nr. 94/29 iunie 2000.

Înalta Curte mai arată că celelalte critici formulate de către recurentă cu privire la nr. Topo din CF nr. x Mura Mică, cu excepția nr. Topo x, nu fac obiectul cauzei în recurs și nu vor fi analizate în condițiile în care reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică nu a atacat hotărârea instanței de fond cu privire la capetele de cerere pentru care s-a respins acțiunea.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de casare, prin care recurenta-pârâtă a invocat încălcarea prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte constată că este, de asemenea, nefondat.

Prin sentința recurată, prima instanță a obligat pârâta să restituie în natură în favoarea reclamantei imobilul situat în satul Mura Mică comuna Gornești, jud. Mureș înscris în CF nr. x Mura Mică nr. topo x în suprafață de 1781 mp cu destinația grădină.

Recurenta a criticat soluția primei instanțe, invocând faptul că a fost încălcat principiul separației puterilor în stat, deoarece instanța de contencios administrativ nu poate dispune ea însăși soluționarea în fond a cererilor de retrocedare, iar pentru a fi soluționată o astfel de cerere este necesar ca aceasta să parcurgă întreaga procedură de O.U.G. nr. 94/2000.

În cazurile în care instanța anulează un act administrative nelegal sau constată caracterul nejustificat al rezolvării unei cereri, hotărârea judecătorească nu este limitată la a obliga autoritatea publică să reevalueze situația, ci poate stabili, în funcție de elemenetele speței, coordonatele unei decizii administrative care urmează a fi emisă.

Cu alte cuvinte, în cadrul marjei de apreciere pe care a are la rândul său, instanța de contencios administrative poate dispune măsuri pentru recunoașterea dreptului sau a interesului legitim vătămat, constând chiar în reformarea deciziei administrative, fără ca astfel de dispoziții cuprinse în hotărîrea judecătorească să poată fi considerate imixtiuni în activitatea administrației publice.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă realizează o greșită interpretare a legii; atâta timp cât organul administrativ a realizat o soluționare în fapt și în drept a cererii de retrocedare printr-o decizie obligatorie potrivit legii, instanța de contencios administrativ (care are deplină jurisdicție) învestită cu verificarea legalității acestei decizii se substituie de plin drept în atribuțiile date de legiuitor organului administrativ, conform prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, putând să "oblige autoritatea publică să emită un act administrativ", "să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrative"; or, tocmai această dispoziție a fost dată de prima instanță, care a obligat pârâta să procedeze la restituirea în natură a imobilului în cauză. Astfel, recursul declarat de recurenta-pârâtă este în întregime nefondat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România împotriva sentinței nr. 117 din data de 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș– secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2022.