ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1468/2022

Ședința publică din data de 11 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrata pe rolul Curții de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 31.10.2018 (in urma declinării competentei materiale a Tribunalului Teleorman, prin sentința civila nr. 405/03.10.2018), reclamanta A. a chemat in judecata parata Agenția Naționala de Integritate, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună anularea raportului de evaluare nr. x/19.04.2018 emis de parata și suspendarea executării raportului de evaluare, pana la soluționarea definitiva a acțiunii în anulare.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 526 de la data de 13 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de suspendare a executării, ca neîntemeiata, și acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI), tot ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei soluții a formulat cerere de recurs reclamanta A. solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., casarea sentinței civile atacate, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată și anularea Raportului de evaluare al ANI nr. x/19.04.2018.

În esență, în motivarea recursului, a arătat că prima instanță, fără nici o motivare, a respins capătul de cerere având ca obiect suspendarea raportului de evaluare al ANI. În acest sens, a susținut recurenta – reclamantă faptul că cererea de suspendare nu se impunea a fi motivată câtă vreme contestase raportul de evaluare amintit, apreciind că acesta este nelegal.

Cu privire la respingerea pe fond a acțiunii de prima instanță, arată aceeași recurentă-reclamantă faptul că a fost de bună –credință și că dintr-o eroare a deținut în același timp calitatea de salariat –controlor de trafic cu cea de viceprimar.

A mai precizat că a fost acționară a S.C. B. S.R.L. însă la data de 12.06.2014 a cedat părțile sociale(aspect consemnat în decizia nr. 14/12.06.20214), retrăgându-se din societate, concomitent cu învestirea în funcția de viceprimar a Comunei Segarcea Vale, însă a păstrat funcția de salariat-controlor de trafic, fără a avea reprezentarea stării de incompatibilitate în care se află.

1.4 Apărările formulate în cauză

Legal citată cu copie a cererii de recurs, pârâta Agenția Naționala de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs cu mențiunea că sentința civilă pronunțată la fondul cauzei este legală și temeinică.

A susținut intimata-pârâtă că se confirmă aspectele reținute în raportul de evaluare privind starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurenta – reclamantă care a deținut, în perioada 12.06.2014-08.02.2018, concomitent funcția de viceprimar și cea de angajat cu contract individual de muncă-controlor de trafic în cadrul S.C. B. S.R.L..

Cu privire la cele două motive de casare invocate, a susținut intimata - pârâtă că art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat doar formal, recurenta – reclamantă neformulând critici concrete subsumate acestui motiv de recurs.

Pentru toate aceste motive, a solicitat respingerea cererii de recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor expuse, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt și de drept relevante

Recurenta-reclamantă A. a învestit instanța de contencios administrativ cu controlul de legalitate al Raportului de evaluare nr. x/19.04.2018, emis de pârâtă Agenția Națională de Integritate.

În motivarea actului administrativ atacat s-a reținut că recurenta – reclamantă A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât în perioada 12.06.2014-08.02.2018 a deținut simultan funcția de viceprimar al comunei Segarcea Vale și funcția de controlor de trafic-angajat cu contract individual de muncă în cadrul S.C. B. S.R.L., fiind încălcate dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Curtea de apel a respins acțiunea reclamantului, ca fiind neîntemeiată, această soluție fiind împărtășită și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a legii la situația de fapt identificată în cauză.

Constată astfel Înalta Curte că sentința de fond a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 161/2003 și a disp. Legii nr. 176/2010.

Cu titlu prealabil, constată Înalta Curte faptul că recurenta – reclamantă a invocat motivul de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 6 cu caracter formal, din această perspectivă nefiind aduse critici concrete ale sentinței civile atacate, motiv pentru care se impune respingerea acestuia ca nefiind fondat.

Analizând cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reține instanța de control judiciar că situația juridică generatoare a stării de incompatibilitate este reglementată de normele de drept substanțial cuprinse în art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în vigoare și în perioada avută în vedere de inspectorul de integritate (respectiv 12.06.2014-08.02.2018), pe când prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 se prevede că activitatea procedurală de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează de către Agenția Națională de Integritate, evident cu respectarea principiului tempus regit actum, atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la momentul evaluării "Funcția de primar, viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia."

În raport de conținutul clar și precis determinat al dispozițiilor legale menționate, se constată că starea de incompatibilitate există în prezența îndeplinirii simultane a funcției de viceprimar cu calitatea de angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, reținând corect că este evidentă incompatibilitatea dintre funcția de viceprimar și cea de salariat-controlor de trafic.

Înalta Curte nu poate reține nici critica recurentei în sensul existenței unei erori scuzabile, fiind de bună-credință, însă necunoscând dispozițiile legale în vigoare în perioada de referință, a deținut în mod concomitent a cele două funcții incompatibile de viceprimar și de salariat al unei societăți comerciale.

Potrivit principiului de drept "nemo censetur ignorare legem" nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii pentru a obține o situație de favoare de pe urma încălcării dispozițiilor legale.

Astfel cum, în mod corect, și judecătorul fondului a reținut, în vederea respectării regimului incompatibilităților specifice funcției, în temeiul art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, viceprimarul trebuia să demisioneze din una din funcțiile care au generat starea de incompatibilitate.

Reglementarea incompatibilităților, din punct de vedere al existenței și efectelor pe care le generează, se raportează așa cum am arătat anterior la legea în vigoare la momentul cumulării funcțiilor incompatibile, iar starea de incompatibilitate a recurentei – reclamante s-a constatat în perioada 12.06.2014-08.02.2018, erau în vigoare Legea nr. 163/2003 și respectiv Legea nr. 176/2010.

În concluzie, reține instanța de control judiciar că recurenta – reclamantă, în calitate de viceprimar, avea obligația de a evita situațiile de incompatibilitate prevăzute de lege, pretinsa lipsă de informare nefiind de natură a o exonera de această îndatorire legală, exercitarea unei funcții publice implicând și informarea și cunoașterea regimului juridic aplicabil respectivei funcții.

În condițiile arătate, Înalta Curte concluzionează că, în raport de prevederile legale aplicabile perioadei evaluate, respectiv art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 coroborat cu dispozițiile Legii nr. 176/2010, recurenta-reclamantă s-a aflat în stare de incompatibilitate, în condițiile în care a exercitat simultan funcția de viceprimar și de angajat cu contract individual de muncă.

Cu privire la critica adusă de recurentă soluției instanței de fond prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a raportului de evaluare nr. x/19.04.2018, în raport de faptul că prezenta decizie soluționează definitiv litigiul, luând în considerare și dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, suspendarea executării se poate solicita până la soluționarea definitivă a fondului cauzei, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea acesteia.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 și 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 526 din 13 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București– secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2022.