ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1381/2022

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 05.12.2018, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat - în contradictoriu cu pârâtul A. - constatarea calității acestuia de colaborator al Securității A..

Prin sentința nr. 2096 din 25 iunie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, întemeiat în drept pe motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ.

A susținut, circumscris primului motiv de recurs, că – având în vedere că pârâtul contestă scrisul și/sau semnătura sa de pe înscrisurile doveditoare înfățișate de reclamant - instanța nu a înțeles să administreze proba cu expertiză grafoscopică și nu a dat curs nici procedurii reglementate de art. 302-303 din C. proc. civ., întemeindu-și soluția de respingere a acțiunii aproape exclusiv pe declarația martorului B., declarație, care nici nu putea fi administrată în cauză potrivit art. 309 alin. (5) din Cod, nefiind nici concludentă.

De asemenea, recurentul a susținut că prima instanță, prin hotărârea recurată, a încălcat și aplicat greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual motivelor de recurs invocate și reiterând principalele susțineri din acțiunea introductivă.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele și soluția instanței de recurs

III.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Analizând criticile aduse sentinței recurate, Înalta Curte constată, referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct5 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității"), că recurentul reclamant a invocat încălcarea de către instanța de fond a regulilor de procedură referitoare la încuviințarea și administrarea probelor (în concret, a probei cu expertiză grafoscopică și a probei testimoniale cu declarația martorului B., deși acesta avusese un litigiu recent cu reclamantul din prezenta cauză, la cererea căruia i se constatase prin hotărâre definitivă calitatea de lucrător al Securității).

Înalta Curte constată că nu se poate reține o încălcare a normelor procedurale de către instanța de fond, întrucât aceasta a pus în discuție probele solicitate și a consemnat în încheierea de ședință din 28.05.2019, în acord cu dispozițiile art. 259 din C. proc. civ., împrejurările pentru care nu s-a mai procedat la administrarea probei cu expertiză grafoscopică.

De asemenea, în privința martorului B., se constată că, din încheierea ședinței din 10.04.2019, în care s-au discutat probele, reiese că reclamantul s-a opus audierii acestuia, dar nu pentru motivele relevate în cererea de recurs, astfel că nu se poate considera incidentă situația de excepție prevăzută de art. 315 alin. (2) din C. proc. civ.

În plus, modul de apreciere a probatoriului de către instanța de fond excede motivelor de casare reglementate de art. 488 din C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), se reține că acesta a fost invocat prin raportare la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Înalta Curte reamintește, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Procedând la această analiză, Înalta Curte reține că, din probatoriul administrat în fața instanței de fond, reiese că intimatul pârât A. a redactat personal nota din 14.10.1986, nota din 03.11.1986 și înscrisul din 31.10.1986, chiar dacă titlul "notă" și mențiunile privind data și numele acestuia/numele conspirativ "C." ar fi fost scrise de martorul B., audiat în cauză.

Contrar apărărilor intimatului pârât din întâmpinare, în mod eronat judecătorul fondului a considerat decisivă împrejurarea că nu există niciun înscris care să emane de la pârât, prin care acesta sa își asume culegerea informațiilor și/sau asumarea numelui conspirativ "C.", deși "practica" era în acest sens.

Intimatul pârât nu a contestat că cel puțin cuprinsul propriu-zis al celor trei declarații/note mai sus menționate emană de la el, iar acest conținut relevă deconspirarea de atitudini potrivnice regimului comunist ale unor adepți nominalizați ai studiului biblic, fiind întrunite deci toate condițiile prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al securității.

Or, instanța de fond - deși a făcut referire expresă la prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 - a făcut o greșită aplicare a acestora, considerând fără temei că pârâtul se încadrează în cauzele de exonerare prevăzute de art. 2 lit b teza a II-a din Ordonanță, respectiv ar fi dat respectivele declarații în cursul unei anchete care îl viza personal.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în mai multe rânduri în cuprinsul declarației sale, martorul propus chiar de pârât se arată că acesta nu era urmărit, ci doar "blocat" potrivit practicii, iar pârâtul însuși nu a produs alte probe că ar fi făcut obiectul unei anchete penale pentru motive politice, pentru a se putea lua în considerare incidența excepțiilor reglementate de art. 2 lit. b) teza a Il-a din Ordonanță.

În concluzie, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii reclamantului.

III.2. Soluția instanței de recurs

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite acțiunea reclamantului, cu consecința constatării calității pârâtului A. de colaborator al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 2096 din 25 iunie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Constată calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2022.