ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1333/2022

Ședința publică din data de 8 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 18 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat instanței să dispună anularea în tot a Raportului de evaluare nr. x/27.05.2019 - comunicat la data de 30.05.2019 - întocmit de către pârâtă, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin Raportul de evaluare nr. x/27.05.2019 pârâta a stabilit că reclamantul a încălcat prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind regimul juridic al incompatibilităților, deoarece a deținut simultan, în perioada 12.05.2017-20.11.2017, funcția publică cu statut special în cadrul Penitenciarului Miercurea Ciuc și funcția de instructor auto din cadrul S.C. B. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 81 din 23 septembrie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

S-a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/27.05.2019 emis de pârâtă.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâta criticând-o pentru motive de nelegalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv, a prevederilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Contrar celor reținute de instanța de fond, s-a arătat că există cel puțin o legătură indirectă între atribuțiile exercitate ca funcționar public - conducător auto și funcția de instructor auto care presupune cursuri practice de conducere a autovehiculelor, așa după cum chiar instanța de fond a reținut.

Totodată, nu se poate reține, nici că reclamantul desfășura activități didactice, având în vedere faptul că activitatea de instructor auto nu se încadrează în activitătile menționate de legiuitor în prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 si anume: domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice.

Pentru toate aceste motive, s-a arătat că raportul de evaluare nr. x/27.05.2019 întocmit de Agenția Națională de Integritate prin care s-a reținut incompatibilitatea în care s-a aflat reclamantul, a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului ca fiind nefondată.

Intimatul – reclamant A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A invocat reclamantul dispozițiile art. 51 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul facționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, potrivit cărora funcționarii publici pot exercita activități în domeniul didactic sau în sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate în cadrul funcției publice.

În ceea ce privește critica din recurs privind greșita aplicare a normelor de drept material, concluziile intimatului – reclamant au fost de respingere a acesteia, având în vedere că, astfel cum s-a reținut în sentința atacată, pârâta nu a motivat în cuprinsul raportului atacat legătura directă sau indirectă între atribuțiile exercitate ca funcționar public și cele de instructor auto.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin Raportul de evaluare nr. x/27.05.2019 emis de pârâtă Agenția Națională Pentru Integritate, s-a reținut în sarcina reclamantului A. încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, deoarece a deținut și exercitat simultan, în perioada 12.05.2017-20.11.2017 funcția publică cu statut special (conducător auto) în cadrul Penitenciarului Miercurea Ciuc, județul Harghita și funcția/meseria de instructor auto în cadrul S.C. B. S.R.L., pentru care a obținut venituri, încălcând prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Dispozițiile reținute de autoritatea părâtă ca temei al reținerii stării de incompatibilitate a funcționarului public, respectiv ale art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 prevedeau că:

"Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului."

Înalta Curte constată, din parcurgerea raportului de evaluare, că formal, nu se indică dispozițiile legale încălcate de funcționarul public, realizându-se o trimitere generală la prevederile referitoare la incompatibilitățile funcționarilor publici din Secțiunea a 5-a, Capitolul 3, Titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

În interpretarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Lega nr. 161/2003, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că acestea nu interzic exercitarea de către funcționarii publici cu statut special a oricăror funcții în domenii de activitate din sectorul privat, ci doar exercitarea funcților în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public cu statut special, iar, pe de altă parte, că autoritatea pârâtă nu a motivat existența acestei legături.

Prima instanță a realizat o verificare punctuală a atribuțiilor reclamantului cuprinse în fișa postului de instructor conducere auto, raportat la atribuțiile fișei postului de agent principal de penitenciare–conducător auto, ajungând la concluzia că exercitarea funcției publice cu statut special (conducător auto) în cadrul Penitenciarului Miercurea Ciuc, județul Harghita, simultan cu exercitarea unei funcții în domenii de activitate din sectorul privat nu este suficientă pentru reținerea stării de incompatibilitate, în absența unei legături între cele două funcții.

Prin motivele de recurs întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta – pârâtă nu formulează critici concrete asupra concluziilor primei instanțe, ci reia, în mare parte, aspecte din raportul de evaluare, susținând doar că funcția de instructor auto presupune cursuri practice de conducere a autovehiculelor.

Astfel cum s-a arătat, prevederile art. 96 din Legea nr. 161/2003 nu interzic ca un funcționar public să poată fi angajat cu contract de muncă în sectorul privat, folosindu-se de pregătirea pe care o are, ci doar ca atribuțiile să nu aibă o legătură directă sau indirectă cu activitățile funcției publice.

Așadar, conducător auto/agent tehnic principal în cadrul penitenciarului poate să se angajeze în domeniul privat pe un post de instructor auto, cu condiția ca atribuțiile celor două posturi să nu se afle într-o legătură directă sau indirectă.

Legătura directă presupune exercitarea aceluiași tip de activitate, adică o suprapunere de atribuții, în timp ce noțiunea de legătură indirectă se interpretează de la caz la caz.

În situația analizată, evident nu există o suprapunere de atribuții, iar folosirea acelorași competențe, respectiv, simpla desfășurare a unei activități tot în domeniul de conducător auto, nu este suficientă pentru a se constata o legătură indirectă între cele două funcții, în condițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, soluția la care ajuns curtea de apel fiind rezultatul unei corecte interpretări a normei de drept material.

Criticile din recurs referitoare la împrejurarea că activitatea de instructor autor nu se încadrează în noțiunea de activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice, vor fi respinse ca neavenite, în condițiile în care excepția prevăzută de teza I a art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, nu a constituit temeiul anulării raportului de evaluare, nefiind avută în vedere de prima instanță.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 81 din 23 septembrie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 martie 2022.