ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1853/2023

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/08.04.2021, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, reclamantul a formulat și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, solicitând și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 126 din 10 decembrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, cerere formulată de reclamantul A., a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și, în consecință, a anulat Raportul de evaluare nr. x/08.04.2021, emis de pârâtă și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.620 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, din perspectiva dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Primă instanță a reținut că în speță nu există o situație de conflict de interese întrucât, deși nu este contestată deținerea concomitentă a funcțiilor de medic șef a două secții în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, în perioada 22.11.2016-21.07.2020, între reclamant și soția sa nu există un raport de subordonare iar aceștia nu își pot influența deciziile manageriale, competența managerială a medicului șef de secție fiind limitată exclusiv la secția pe care o conduce. Astfel, instanța de fond a reținut că funcția de șef de secție presupune atribuții limitate atât funcțional la nivelul secției, cu privire la organizare și personal, la fixarea și realizarea obiectivelor specifice din activitatea secției, la gestiunea bugetului primit, cât și sub aspect decizional, întrucât răspunderea este strict legată de calitatea actului medical. Față de reținerile instanței de fond conform cărora, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ condițiile cerute de lege pentru a se reține existenta unui conflict de interese, recurenta-pârâtă susține că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003, care reprezintă o definiție generală a conflictului de interese, ci dispozițiile art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, care reglementează situații specifice de conflict de interese care sunt aplicabile numai managerilor, șefilor de secție, de laborator și de serviciu medical din spitalele publice. Legea nr. 161/2003 reprezintă cadrul general de reglementare a incompatibilităților și conflictelor de interese, legea aplicabilă intimatului-reclamant fiind legea specială, respectiv Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în condițiile în care aceasta exercită funcția de șef secție în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș. Legiuitorul a prevăzut o interdicție absolută pentru managerii de spital de a deține simultan de către soțul/soția, rudele managerului ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ai acestuia a funcției de membru în comitetul director, șef de secție, laborator sau serviciu medical sau a unei alte funcții de conducere, inclusiv de natura administrativă, în cadrul spitalului la care persoana în cauză exercită funcția de manager. Această interdicție absolută, pe care legiuitorul a plasat-o în sfera conflictului de interese, a fost instituită și pentru șefii de secție, prin dispozițiile art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006, astfel că deținerea concomitentă de doi soți a funcției de medic șef de secție în cadrul aceluiași spital public este prohibită. Contrar celor reținute de către instanța de fond, recurenta arată că pentru existența acestei situații speciale de conflict de interese nu are niciun fel de relevanță faptul că funcțiile de șef secție au fost ocupate prin concurs și nici împrejurarea că nu a existat un raport de subordonare între cele două funcții exercitate de intimatul-reclamant și soția acestuia. De asemenea, recurenta consideră ca fiind eronată interpretarea dată de către instanța de fond dispozițiilor art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006. Astfel, se arată că intimatul-reclamant s-a aflat în conflict de interese în perioada 22.11.2016 (data la care a fost modificat prin O.U.G. nr. 79/2016 art. 178 din Legea nr. 95/2006) - 21.07.2020 (data adresei transmisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș), întrucât, în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș unde persoana evaluată exercită funcția de șef secție al secției Clinice Ortopedie și Traumatologie, soția acestuia deține funcția de șef secție al secției clinice gastroenterologice, încălcând astfel dispozițiile art. 178 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, coroborat cu art. 185 alin. (15) din același act normativ. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate, ca nefondat, și menținerea ca legală a sentinței recurate.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare nr. x din 8.04.2021, întocmit în urma activității de evaluare desfășurate de către Agenția Națională de Integritate în lucrarea 13181/S/II din 20.05.2020, la sesizarea unei persoane fizice, au fost identificate elemente de încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese de către reclamantul A., în perioada 22.11.2016 - 21.07.2020. Reclamantul, prin avocat, a transmis pârâtei un punct de vedere referitor la situația de conflict de interese evaluată, înregistrat sub nr. x din 10.11.2020, prin care a evidențiat că ocuparea funcțiilor de șefi de secție s-a realizat prin concurs desfășurat cu respectarea metodologiei reglementată prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1406/2006, iar între cele două secții nu există vreun raport de subordonare ori de interese, care să influențeze activitatea desfășurată. Raportul de evaluare a avut la bază documentația transmisă ca urmare a solicitărilor Agenției Naționale de Integritate, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, de către Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș, Oficiul Național al Registrului Comerțului și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș. Din analiza documentelor și informațiilor primite, pârâta a reținut că începând cu 07.08.2015, reclamantul deține funcția de șef al secției Clinice Ortopedie Traumatologie, iar soția sa deține, începând cu 03.08.2015, funcția de șef al secției Clinice Gastroenterologie în cadrul aceluiași spital și anume Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș. Prin raportul de evaluare contestat, pârâta a reținut existența unui conflict de interese, apreciind că legiuitorul a prevăzut existența acestuia prin simpla deținere a funcțiilor de șefi de secție de către soți, fără a impune îndeplinirea condiției realizării unui interes material, după cum susține reclamantul. În ceea ce privește analiza elementelor conflictului de interese, s-a reținut că nu a fost contestată situația de fapt reținută, respectiv deținerea concomitentă a funcțiilor de șefi de secție în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș de către reclamant și soția sa. Curtea de Apel a admis acțiunea formulată de reclamantă și, pe cale de consecință, a anulat Raportul de evaluare, soluție pe care Înalta Curte nu o împărtășește. Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 170/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile altor acte normative, inclusiv ale celor care reglementează alte incompatibilități sau conflicte de interese, dacă acestea nu sunt contrare Legii nr. 176/2016 și Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede expres incompatibilități pentru persoanele cu funcții de conducere din cadrul unităților de stat din sistemul de sănătate publică, dar la art. 115 se stipulează: "Alte cazuri de incompatibilități și interdicții sunt cele stabilite prin legi speciale." Potrivit art. 178 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: "(2) Constituie conflict de interese: b) deținerea de către soțul/soția, rudele managerului ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ai acestuia a funcției de membru în comitetul director, șef de secție, laborator sau serviciu medical sau a unei alte funcții de conducere, inclusiv de natură administrativă, în cadrul spitalului la care persoana în cauză exercită funcția de manager". De asemenea, conform art. 185 alin. (15) din același act normativ: "(15) Dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. c), d) e) și g) referitoare la incompatibilități și ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancțiunea rezilierii contractului de administrare și a plății de despăgubiri pentru daunele cauzate spitalului, în condițiile legii, se aplică și șefilor de secție, de laborator și de serviciu medical din spitalele publice." Înalta Curte apreciază că spre deosebire de conflictul de interese tipic pentru a cărui existență presupune luarea sau participarea la luarea unei decizii sub influența unui interes personal, conflictul de interese reglementat în Legea nr. 95/2006 și aplicabil inclusiv intimatului-reclamant, nu este condiționat de aceste elemente. Existența situației de conflict de interese reglementată de art. 178 alin. (2) lit. b) din Legea 95/2006 este atrasă prin deținerea simultană către soțul/soția, rudele managerului ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ai acestuia a funcției de membru în comitetul director, șef de secție, laborator sau serviciu medical sau a unei alte funcții de conducere, inclusiv de natură administrativă, în cadrul spitalului la care persoana în cauză exercită funcția de manager. Prin urmare, legiuitorul nu a impus condiții suplimentare pentru existența acestei situații de conflict de interese, astfel că în mod greșit instanța de fond s-a raportat la prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003. Pentru existența situației de conflict de interese prevăzută de art. 178 alin. (2) lit. b) din Legea 95/2006 nu au nicio relevanță atribuțiile exercitate de către intimatul-reclamant în raport de funcția deținută, comparativ cu cea ocupată de soția sa și nici dacă cele două funcții sunt subordonate ierarhic. Această interdicție absolută, pe care legiuitorul a plasat-o în sfera conflictului de interese, a fost instituită și pentru șefii de secție, prin dispozițiile 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006, astfel că deținerea concomitentă de doi soți a funcției de medic șef de secție în cadrul aceluiași spital public nu este permisă. Noțiunea de conflict de interese prevăzută de art. 178, alin. (2), lit. b) coroborat cu art. 185, alin. (15) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății nu se referă la relațiile de subordonare, ci la deținerea de către soțul/soția, rudele managerilor sau șefilor de secție, ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ai acestora, a funcției de membru în comitetul director, șef de secție, laborator sau serviciu medical sau a unei alte funcții de conducere, inclusiv de natură administrativă, în cadrul spitalului la care persoana în cauză exercită funcția de manager sau șef de secție. Rațiunea reglementării conflictului de interese este aceea de a preveni existența oricărui dubiu rezonabil cu privire la îndeplinirea de către persoanele cu funcție de conducere și control din cadrul unităților de stat din sistemul de sănătate publică a atribuțiilor și competențelor ce le revin potrivit legii. Astfel fiind, Înalta Curte constată faptul că reținerile instanței de fond privind inexistența raportului de subordonare ori a interesului de natură patrimonială dintre reclamant și soția sa în calitate de șefi secție în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș sunt greșite, deoarece legiuitorul a prevăzut existența unui conflict de interese administrativ prin simpla deținere a funcțiilor de șefi de secție de către soți. Pentru a se reține o încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese nu se impune realizarea unui interes material. După cum se poate observa, acest tip de conflict de interese a fost reglementat inclusiv pentru deținerea de către soți a funcțiilor de șefi de secție, funcții care nu implică emiterea de acte administrative, ci care impun o răspundere strict cu privire la îndeplinirea actului medical. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv pentru care o va casa.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.